Teo s-a pus pe scris despre spaime, fobii, frici. Şi m-a provocat fără să vrea la o leapsă. Nu de alta, dar citind la ea mi-am dat seama că nimic din cele enumerate acolo nu mă bagă în sperieţi. Poate sunt eu pe dos.
Ia să vedem. Păienjeni, gângănii, insecte - nu. Nici măcar rozătoare sau şerpălăi. Apă - nu. Foc - nici atât. Înălţime - chiar îmi place. Întuneric - nu. Boală, durere fizică - nu prea, că am tot experimentat.
Bun, sunt chestii care îmi displac, recunosc. Nu mă dau în vânt după cutremur mai ales dacă se întâmplă să fiu singură. Şi, în mod nefericit, la etajul 10. Sau după mulţime. Mai ales dacă se mişcă haotic. Merg la concerte dar uite, la hypermakret mă cam ia cu transpiraţii. Prea ulte culori, prea multe cutii, prea multă agitaţie. Ceea ce chiar nu îmi place este violarea spaţiului personal. Nu ştiu dacă e claustrofobie în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că pe lângă faptul că prefer să nu merg cu liftul, să nu dorm la perete, să nu mă înghesui în autobuz...mai am o problemă de limitare interrelaţională. Urăsc să-mi stea cineva pe cap. Să-mi vorbească de la 20 cm, să mă atingă în timp ce-mi explică chestii, să-mi culeagă scame (imaginare uneori) de pe haine, să mă sufoce chiar şi prin atitudine., să mă controleze, să-mi ţină socoteala. Până aici.
Şi acum stau şi mă gândesc e mai bine să ai o fobie (sau dileală?!), una şi bună, sau mai bine ca Teo. Simple şi multiple. Măcar ea scapă mai ieftin la psiholog!
Acum, revenind şi la chestii serioase, de genul "de ce ţi-ar fi frică" mă tot obsedează o idee. Nu - nu războiul nici extratereştrii. Nici "defectarea" soarelui - au fost prea multe filme pe tema asta. Eu am altă problemă. Într-un scenariu post-cataclismic în care (evident) aş fi supravieţuitoare aş înnebuni să iau evoluţia de la zero având cunoştinţele de acum. De exemplu să fie epidemie de gripă şi să ştiu că un simplu antibiotic ar rezolva totul foarte simplu. Dacă ar fi fost inventat. Dar nu e. Iar eu nu ştiu să-l produc. Nasol. Aş deveni schizofrenică în 2 ani.
Hai să vă văd pe voi acum.
Ia să vedem. Păienjeni, gângănii, insecte - nu. Nici măcar rozătoare sau şerpălăi. Apă - nu. Foc - nici atât. Înălţime - chiar îmi place. Întuneric - nu. Boală, durere fizică - nu prea, că am tot experimentat.
Bun, sunt chestii care îmi displac, recunosc. Nu mă dau în vânt după cutremur mai ales dacă se întâmplă să fiu singură. Şi, în mod nefericit, la etajul 10. Sau după mulţime. Mai ales dacă se mişcă haotic. Merg la concerte dar uite, la hypermakret mă cam ia cu transpiraţii. Prea ulte culori, prea multe cutii, prea multă agitaţie. Ceea ce chiar nu îmi place este violarea spaţiului personal. Nu ştiu dacă e claustrofobie în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că pe lângă faptul că prefer să nu merg cu liftul, să nu dorm la perete, să nu mă înghesui în autobuz...mai am o problemă de limitare interrelaţională. Urăsc să-mi stea cineva pe cap. Să-mi vorbească de la 20 cm, să mă atingă în timp ce-mi explică chestii, să-mi culeagă scame (imaginare uneori) de pe haine, să mă sufoce chiar şi prin atitudine., să mă controleze, să-mi ţină socoteala. Până aici.
Şi acum stau şi mă gândesc e mai bine să ai o fobie (sau dileală?!), una şi bună, sau mai bine ca Teo. Simple şi multiple. Măcar ea scapă mai ieftin la psiholog!
Acum, revenind şi la chestii serioase, de genul "de ce ţi-ar fi frică" mă tot obsedează o idee. Nu - nu războiul nici extratereştrii. Nici "defectarea" soarelui - au fost prea multe filme pe tema asta. Eu am altă problemă. Într-un scenariu post-cataclismic în care (evident) aş fi supravieţuitoare aş înnebuni să iau evoluţia de la zero având cunoştinţele de acum. De exemplu să fie epidemie de gripă şi să ştiu că un simplu antibiotic ar rezolva totul foarte simplu. Dacă ar fi fost inventat. Dar nu e. Iar eu nu ştiu să-l produc. Nasol. Aş deveni schizofrenică în 2 ani.
Hai să vă văd pe voi acum.
346 răspunsuri:
«Cel mai vechi ‹Mai vechi 401 – 346 din 346 Mai noi› Cele mai noi»
«Cel mai vechi ‹Mai vechi 401 – 346 din 346 Mai noi› Cele mai noi»Trimiteți un comentariu