Zâmbet de soare

Acelaşi cartier. Alţi nori.

Coming soon

Mi-a revenit pofta de filme. Pe dvd, pe laptop, la cinema, oriunde. De comedii şi de filme serioase. De floricele. Şi desene animate, da :)

După Globurile de Aur de aseară aştept cu nerădbare premierele pentru Revolutionary Road şi The Reader. Îmi place Kate şi vreau să mă conving dacă a meritat cele două Globuri.

Bonus, coming soon: ăsta, ăsta, ăsta.
Gata, vine primăvara. Pe bune.

La chiftele înainte

Mama găteşte. Ce o fi apucat-o aşa devreme? Mmmm, miroase...într-un fel...ah, divin. A chiftele. De fapt cred că sunt pârjoale moldoveneşti. Ah, ceapă călită, cărniţă de porc...

Stai. Mama nu găteşte prăjeli, rântaşuri şi alte "porcării".

Dar miroase atât de bine...poate îmi face o surpriză, i-am spus eu să mai facă chestii din copilările. Dar la ora asta? Mi-e atât de somn... Îmi pun perna în cap, n-are cum să fie mai târziu de 7. Pfff, şi eu care aveam program de somn prelungit. Culmea e că mi-e foame, apropape că-mi aud maţele cântând. Cum ar fi o porţie de chiftele fierbinţi la micul dejun? Cu pâine unsă cu unt şi cafea. Multă cafea.

Ok, nu e bine. Mi-a sărit somnul. De ce trebuie să mă trezesc aşa devreme?!
- Mamăăăăă, se ard chiftelele. Mamăăăăă...
Deschid un ochi. Ceasul ticăie serios secundele. Limba mare e la 6, limba mică e la 12. Adică?! Nu, n-are cum. Iar s-a stricat. Mă ridic în fund şi încerc să deschid şi celălalt ochi. Mă regăsesc într-un loc străin. Nu sunt în casa copilăriei. Şi mama? Deci vorbeam singură. Bombăn blestemându-mi somnul. Şi chiftelele? Miroase de-mi plouă în gură. Am visat. Şi m-am sculat cu poftă. Nu, chiar miroase. Aproape că le aud sfârâind în tigaie. Mă reped în bucătărie. Încă mai sper că mama e totuşi acolo, într-un scenariu bizar, făcând chiftele în timp ce eu dorm. Bucătăria însă e pustie, doar cutia de bomboane pare ruptă din filmul meu. Îmi amintesc încet, fragmentat, cum a fost aseară, ce am făcut, că am adormit târziu. Da. Şi am mâncat 17 bomboane cu lichior. Bad Pisicot.

- Vreau chifteleeeeeeee! Uite, na, iar vorbesc singură. Ce vis...pfffff.

Deschid fereastra. Vecina mea găteşte fredonând un cântecel demodat. O aud trebăluind. Deodată se opreşte.
- Marine, hai la masă, sunt gata chiftelele.

Mie-mi spui, mamaie? Dacă îţi dau 5 lei îmi laşi o farfurie cu 3 chiftele pe preş? Ce zi...

Crăciunul. Altfel.

Ieri a venit. De fapt.