Strawberry climax

Scriam acum multă vreme despre "less is more". Uite încă un spot din seria asta. Pe mine mă duce cu gândul la crăiasa zăpezii şi balul de sfârşit de an.

Visare de miercuri...

Aşa da. Aşa nu.

Anul trecut cam pe vremea asta mă bucuram că în sfârşit nişte oameni (client, agenţie, casă de producţie) au avut enough cojones să abordeze total nonconformist o piaţă plictisitoare, gospodinos-banală şi un produs care nu mai aducea nimic nou de la '48 încoace: zahărul. Oamenii ăştia au lăsat deoparte targetul prăfuit din cărţi şi a adus pentru prima dată ceva nou pe TV. Spotul era cam aşa.



Ok, recunosc, probabil că bunica mea nu a dat fuga la economat să ceară zahăr Lemarco. Dar ce ştie bunica despre Willy Wonka? Şi despre "la naiba"? Bunica mea probabil că a zâmbit cu nostalgie la vederea lui Chişu în coproducţia siropos-penibilă cu bruneţica mai tânără cu 30 de ani, dar complet senilă, de tot dă peste lume pe stradă şi încurcă sacoşile.

Ieri seară însă, scăpându-mi telecomanda pe Acasă (nu simt nevoia să mă scuz, dar e imediat după ProCinema unde intrase abrupt publicitatea peste Seinfeld) am văzut asta. Vă las să vizionaţi şi pe urmă să-mi explicaţi de ce încă mă ia cu fiori pe şira spinării*.

* eu am găsit o explicaţie. Clientul şi-a dat seama că vânzările nu au fost aşa cum aşteptase, că bunica mea nu o să cumpere în veci zahăr d-ăsta zăpăcit şi că de fapt Chişu, cu tot zâmbetul lui de fante de Băneasa, a vândut mai mult Mărgăritar decât Willy Wonka. Şi atunci a venit cu ideea genială de a se folosi de un personaj cu notorietate, un adevărat ladies' man, da' mai tare ca Chişu, da? şi care să facă glumiţe după gustul şi inteligenţa targetului. Geeez!

Şi marmota învelea ciocolata în staniol

Am ajuns s-o văd şi p-asta. Ofertele la maşini nu mai lovesc în preţ. Nici măcar în pachetele bonus. Nu...acum se promovează consumul. Ok, la cât a ajuns benzina (chiar aşa, cât a ajuns benzina? - eu nu mă mai uit pe bon, de frică) şi la cât a sărit consumul real din cauza traficului mi se pare corect. Dar să vezi asta...

...păi cum măi nene, de 3.6 L/100 km?! Ăştia de iau de proşti? Ăla e consum din cărţi. Şi dacă îl întrebi pe dealer o să-ţi vândă gogoaşa cu mersul constant cu 60 la oră. Da. Fără frână, fără să accelerezi, fără aer condiţionat. Fără vreun geam deschis. Trapă? Pfff. Fără ventilaţie, fără lumini, fără radio. Fără brichetă. Şi de mers aşa pe drumuri fără gropi şi şanţuri, fără pietoni, vaci, oi, câini. Şi să ai diesel, clar.

Ăăăăă, nici aşa nu cred că iese socoteala. Aşa că, mă lăsaţi?!

De gustibus

Hmmm. Tough choice!
Eu totuşi aş rămâne cu bruneta.

Another bad morning

Criteriu important la cumpărarea maşinii. Cheie sau card?

Eu am ales card. Şi nu e rău deloc. :)

Less is more

Pentru mine less is more este un mod de viaţă. Sunt adepta lui de când mă ştiu. Urăsc tot ce e prea mult, prea colorat, prea plin, prea pompos, prea aranjat, prea accesorizat, prea sonor, prea prezent. Uite aici un exemplu de aşa da. Un spot excelent făcut de nişte băieţi din San Francisco.

Ad-ul zilei