Leapşa

Ilinca mi-a dat o leapşa. M-am făcut că plouă, că nu înţeleg, dar m-a tras de mânecă, aşa că mă conformez. Cu două precizări.
- Răspunsurile de mai jos sunt un pamflet şi rog onoratul public să nu le ia ca atare.
- Leapşa merită să meargă mai departe. Special pentru Maria, Generalul şi doamna Innu. Sănătate vă doresc. Şi inspiraţie.

1. Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
Să dorm. Dar să dorm, ca la carte. La prânz 3 ore, neîntoarsă. Sau noaptea, 10 ore, până simt că plesnesc. Da, aş plăti pentru aşa ceva. Dacă ar veni şi cu garanţie :)

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
Ce fac şi acum. De poimâine m-aş organiza. Însă în primul rând cred că aş iubi mai mult. Mi-aş face mai mult timp pentru asta.

3. Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Da. Pot fi şi impozabili, nu mă supăr.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
Care ţară? Aici? Neah. Afară poate ceva de genul “The Diva is back in business”.

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
Bârfe. Ce nu au avut curaj să-mi spună cât trăiam.

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Orice altceva în afară de “fata bună de pus pe rană”.

7. Cand erai mica ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
După etapa clasică “doctoriţă” (ok, aici se stabilise oficial să mă şi mărit cu un medic...) am vrut să fiu avocat. Bine că mi-a trecut.

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
Nu aş mai lupta. Nasol.

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Că sunt bunicuţă cool.

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?
În ce ziar apare?
Am exclusivitate?
Am voie să spun orice? Orice-orice? Hmmm...

Ce ascultă papagalii

N-aş fi zis. Niciodată. De fapt, gusturile (în materie de muzică) nu se discută. Trebuie să fii papagal ca să asculţi aşa ceva.

Hai, câteva încercări.

Detalii mâine.

Update mâine, adică azi...
Papagalul, verde cu galben, aşa cum avea curiozităţi Ilinca, tace mâlc dimineaţa, din respect pentru cei care încă dorm. Trezirea se face cu VH1, întotdeauna. Dar nici U2, nici Kings of Leon, nici Madonna nu-l conving să dea drumul la ciripit. Nu. Papagalii ascultă Leona Lewis. Pe bune, testat de două ori. Şi Michael Jackson ocazional, dacă e în toane de thriller. Dap, Leona Lewis. Fiara s-a dezlănţuit.

Small size

Eu am o nelămurire. De ce cutiile de telefoane mobile sunt din ce în ce mai mici? Zău, nu v-aţi prins? Au devenit cât cutiile de chibrituri.

După ce prin '98 am folosit timp de un an cutia de la Motorola mea cu antenă (sâc!) să depozitez sandale, am fost profund dezamagită de intrarea - vizibilă - la apă a cutiilor de telefoane. Asta în condiţiile în care acum, în acelaşi spaţiu claustrofobic, se înghesuie cabluri USB, căşti, mufe şi, cu puţin noroc, chiar şi cd-uri.

Dovada sunt şi pungile. Când cumperi un telefon, pac, te pomeneşti cu o punguţă gen farmacie, să intre două aspirine, de o arunci în fundul poşetei şi ai probleme apoi s-o găseşti când ajungi acasă.

Aştia fac economie, sau ce? Că mie mi-e dor de cutiile "de pantofi" unde să-mi depozitez daily stuff. În ultima cutie achiziţionată păstrez ace, gămălii şi pioneze. Ce urmează?

Oraşul şi criza. Teorii.

Trăiesc cu senzaţia stranie că ceva s-a întâmplat cu oraşul. Bine, e la fel de jegos, la fel de arogant, la fel de nesimţit. Dar e mai gol. Adică mai liber. Mai aerisit, cum ar veni. Sunt mai puţine maşini, pe număratelea. De vreo săptămână văd asta. Într-o primă fază am crezut că lumea e încă în vacanţă. O zi, două, nouă. Suntem în 16, da? Unde dracu' e lumea?

Pe podul Grand marţi seara, cam pe la ora la care toţi ies de la muncă, se mergea vioi. Ieri, în Piaţa Victoriei, am crezut că a pus cineva o bombă şi s-a degajat perimetrul. Dimineaţă? Gol pe 1 mai.

Şi stau şi mă gândesc...
Am deja câteva teorii, luând în calcul criza financiară:
- încă sunt în vacanţă (îi doare la bască de criză)
- sunt la muncă, trag tare din zori şi până după miezul nopţii (îi doare sufletul de criză)
- sunt cu toţii şomeri, stau acasă. Sau sunt cu toţii şomeri şi sunt internaţi deja la psihiatrie
- reduc cheltuielile, aşa că au lăsat maşinile acasă (aici eu le pot spune că nu fac o afacere, nu carburantul e problema când ai o maşină, ci restul costurilor)
- sunt la mall (că tot e criză, cine ştie luna viitoare dacă vor mai avea vreun ban, plus că cică sunt reduceri)
- trăiesc eu într-un univers paralel, unde străzile sunt mai liniştite şi oamenii mai buni

Mai era ceva?