End of the road

Vânt uşor, miros sărat de scoici, strigăt de pescăruşi.
Linişte. Visare. Linii. Paşi. Gânduri.
Zâmbet de primăvară.
Şi un căţel grăbit.

Cotidiene

Câteva constatări de miercuri...

- m-am trezit la 6.30, înainte să sune ceasul. Evident, nu am mai adormit la loc.

- într-o intersecţie o domnişoară într-un pardesiu alb-lapte m-a făcut să zâmbesc, cu gândul la vară. Apoi a fost violent stropită de nesimţit într-un gipan. La cele 3 grade de afară realizez că totuşi pardesiul alb-lapte e exagerat. Iar vara e departe.

- maşina e redevenit gri. Jur că intenţionez să o spăl de 2 luni. Ştie cineva când se opresc naibii ploile?

- mai pe seară mă amuz de un nene care şi-a pus mintea cu umbrela. Şi cu vântul. Zece minute a durat operaţiunea întors pe dos, pus la loc, întors pe dos, pus la loc. Între timp i-a zburat şi basca.

- cică de Paşte am liber în prima şi a doua zi. Prima zi fiind duminică. Deci unde-i partea fun?

- la supermarketul de cartier e coadă ca la alimentară, în 88. "Fănico, schimbă-mi şi mie 100 să-i dau rest domnului" - o vânzătoare strigă peste coadă, asurzindu-mă. Zău că mai am un pic şi mi se pare că se dă raţia de ulei. Atmosferă '80s.

- am poftă de limonadă. Limonadă adevărată, cu lime şi mentă. De ce oare am uitat să cumpăr?

- tot am senzaţia că e vineri. Se trage de la oboseală. Din păcate ştiu că vineri va trece cel mai repede. Ca şi weekend-ul.

- m-am reîntors la cizme. Asta chiar nu-i amuzant.

- am fotografii din weekend. Ştiam eu că am uitat să postez ceva...

Runaway

La benzinărie o tânără domniţă mă ia la zor.
- Pun benzina separat sau toate pe un bon? Zi cum vrei.
E din gaşca fetelor care din start te tutuieşte, chiar dacă arată cu 2-3 ani mai fragedă.
- Pe acelaşi bon. Şi vreau şi o cafea.
- Ia un jeton şi ia-ţi de la automat.

- Nu, vreau un cappuccino Segafredo, de la espressor (îmi ploua deja în gură uitându-mă la fotografie).

- Ăăăăă, ăla se bea doar aici, dar poţi să iei jeton, să folosim paharul de acolo şi îl iei la pachet. Mai costă un leu jumate.
- Bine, facem aşa, doar să fie cafea adevărată. Şi nişte ţigări de foi - cherry.
Îmi trânteşte un pachet cu aromă de vanilie. Le şi scanează repede, să nu mă răzgândesc.
- Nu vanilie, cherry.

Se întoarce iritată, răscoleşte în raft.Sunt convinsă că dă şi ochii peste cap.

- Mon Cherry? Nu am.
- Nu, alea sunt bomboane. Sunt excelente dar nu vreau acum, acum vreau ţigări de foi.
În final găseşte ceva, le trânteşte pe tejghea. Plătesc, dau să plec.
- O pungă? (simt cum îmi scapă M&M-urile şi alunele pe jos)
- Nu mai am. Şi ridică din umeri. Să nu uiţi de cafea. Vezi că nu am capac la ea.
De ce nu mă miră? Oricum paharul mă frige, nici nu mă deranjez să întreb de un manşon sau suport de pahar. Arunc un ochi pe bon. Ţigările sunt cu 2 lei mai mult.
- De unde diferenţa asta?
- A fost pusă eticheta greşit.

- De ce nu ai spus? Mi se pare normal să plătesc cât scrie pe pachet. Şi de ce nu e invers, ştii că invers nu se întâmplă niciodată?

- Auzi, dacă nu le mai vrei, dă-le înapoi.
Nu mai vreau nimic. Vreau să-mi beau cafeaua cu spuma fâsâită (de ce nu am oprit oare la Starbucks?) şi să alerg pe autostradă. E goală la ora asta.

Departe norii ameninţă soarele blând. Turbioane gri apar la orizont. O să plouă sigur.

Pornesc la drum. În 5 minute uit tot. Uit de toate.

Free at last.

Looking for the Summer

Un mic panseu, pe post de salvamar. Cuvinte meşteşugite, mânjite cu vopsea roşie, pentru a pune pe fugă inconştienţii în căutare de senzaţii tari, printre vârtejuri.

Eu aş mai fi adăugat şi un asterisc. Ceva de genul:
*mai bine încercaţi o baie în piscina mică, nu vă bazaţi pe colacele noastre de salvare, criza ne-a tăiat bugetele, nu avem decât anvelope refolosite.