Săptămâna asta "mare" m-a forţat, abrupt, să fac un exerciţiu. Pe cel al iertării. Pe cel al înţelegerii. Pe cel al acceptării. Coincidenţă sau nu, situaţiile s-au perindat prin faţa mea, la concurenţă mare, deschizându-mi ochii. Şi forţându-mă să înţeleg.
Într-o măsură am reuşit, acum zâmbindu-mi şi savurând izbânda. Dar, recunosc, a rămas o parte care se zbate a fi înţeleasă. Sunt încă lucruri care nu e normal să se întâmple, sau nu e cazul să existe, sau e dureros să fie parte din tine. Pentru ele şi pentru cele care se vor încăpăţâna să mai vină, am învăţat lecţia resemnării. Unele lucruri vin şi se întâmplă cu un rost.
Viaţa este, până la urmă, o cursă. La final ajungem toţi. Important este cum o facem.
Paşte fericit tuturor.
Într-o măsură am reuşit, acum zâmbindu-mi şi savurând izbânda. Dar, recunosc, a rămas o parte care se zbate a fi înţeleasă. Sunt încă lucruri care nu e normal să se întâmple, sau nu e cazul să existe, sau e dureros să fie parte din tine. Pentru ele şi pentru cele care se vor încăpăţâna să mai vină, am învăţat lecţia resemnării. Unele lucruri vin şi se întâmplă cu un rost.
Viaţa este, până la urmă, o cursă. La final ajungem toţi. Important este cum o facem.
Paşte fericit tuturor.