Runaway

La benzinărie o tânără domniţă mă ia la zor.
- Pun benzina separat sau toate pe un bon? Zi cum vrei.
E din gaşca fetelor care din start te tutuieşte, chiar dacă arată cu 2-3 ani mai fragedă.
- Pe acelaşi bon. Şi vreau şi o cafea.
- Ia un jeton şi ia-ţi de la automat.

- Nu, vreau un cappuccino Segafredo, de la espressor (îmi ploua deja în gură uitându-mă la fotografie).

- Ăăăăă, ăla se bea doar aici, dar poţi să iei jeton, să folosim paharul de acolo şi îl iei la pachet. Mai costă un leu jumate.
- Bine, facem aşa, doar să fie cafea adevărată. Şi nişte ţigări de foi - cherry.
Îmi trânteşte un pachet cu aromă de vanilie. Le şi scanează repede, să nu mă răzgândesc.
- Nu vanilie, cherry.

Se întoarce iritată, răscoleşte în raft.Sunt convinsă că dă şi ochii peste cap.

- Mon Cherry? Nu am.
- Nu, alea sunt bomboane. Sunt excelente dar nu vreau acum, acum vreau ţigări de foi.
În final găseşte ceva, le trânteşte pe tejghea. Plătesc, dau să plec.
- O pungă? (simt cum îmi scapă M&M-urile şi alunele pe jos)
- Nu mai am. Şi ridică din umeri. Să nu uiţi de cafea. Vezi că nu am capac la ea.
De ce nu mă miră? Oricum paharul mă frige, nici nu mă deranjez să întreb de un manşon sau suport de pahar. Arunc un ochi pe bon. Ţigările sunt cu 2 lei mai mult.
- De unde diferenţa asta?
- A fost pusă eticheta greşit.

- De ce nu ai spus? Mi se pare normal să plătesc cât scrie pe pachet. Şi de ce nu e invers, ştii că invers nu se întâmplă niciodată?

- Auzi, dacă nu le mai vrei, dă-le înapoi.
Nu mai vreau nimic. Vreau să-mi beau cafeaua cu spuma fâsâită (de ce nu am oprit oare la Starbucks?) şi să alerg pe autostradă. E goală la ora asta.

Departe norii ameninţă soarele blând. Turbioane gri apar la orizont. O să plouă sigur.

Pornesc la drum. În 5 minute uit tot. Uit de toate.

Free at last.

Looking for the Summer

Un mic panseu, pe post de salvamar. Cuvinte meşteşugite, mânjite cu vopsea roşie, pentru a pune pe fugă inconştienţii în căutare de senzaţii tari, printre vârtejuri.

Eu aş mai fi adăugat şi un asterisc. Ceva de genul:
*mai bine încercaţi o baie în piscina mică, nu vă bazaţi pe colacele noastre de salvare, criza ne-a tăiat bugetele, nu avem decât anvelope refolosite.

Ultimii fulgi

Am început săptămâna trecută refuzând să fac numai şi numai ceea ce "trebuie". Cred că venise momentul magic în care începeam să învăţ să spun stop gândurilor chinuitoare şi stereotipurilor social impuse.

Uşurarea şi libertatea acceptate cu ochii închişi mi-au redat respiraţia profundă. Aer rece până în suflet. Bucuria unei după-amieze în parc, alături de prieteni blănoşi, cu nasuri umede şi cozi emanând pură fericire.

Ne-am bucurat împreună de fulgii târzii, ultimii din iarnă, aproape neaşteptaţi. Am inspirat lumina proaspătă a după-amiezei, mirosind uşor a primăvară, am adulmecat apusul înroşit departe, după un nor. Am amânat întâlniri plicticoase şi deal-uri cu vorbe-n vânt.

Am trăit un pic...

Şi bonus, pentru Maria:
ea este sleeping beauty :)

Semne

Am luat-o pe urmele mămicii Miki. Am început să am vise stranii. Nu, nici pe departe nu mă compar cu ea, însă cred că m-a inspirat :)

Acum, nu sunt sigură dacă e Miki de vină sau postările mele din ultimul timp, însă azi noapte l-am visat pe Ogică. Şi pe fiică-sa.

Din două una: ori e momentul să nu mă mai uit la astfel de emisiuni şi să revin la posturi educative, zen, cu suricate, antilope sau păsărele, ori trebuie să joc la loto.

Mă gândesc că e un semn, pe Ogică îl poţi visa doar o dată în viaţă. Ştie cineva dacă azi e tragere specială?