Azi sunt blondă

Păi da, blondă. Şi o recunosc uşor jenată. Pentru că nu e prima oară când mi se întâmplă să mă ambalez cu o chestie înainte de a verifica totuşi din 3 surse. Şi să descopăr ulterior că am picat de papagal.

Aşadar ieri mi-am luat o pereche de pantofi sport. Pretty cool, de la Mustang. Azi i-am luat la purtat, că doar n-o să-i ţin în dulap până la vreo ocazie specială. Şi cum stăteam frumos pe bancă în parc observ talpa. Avea o mare crăpătură neagră.

Pfff, defecţi nu i-am luat, deci s-au stricat. Nu e posibil, după o zi?! După 300 de metri de mers la pas?! Maaaaamăăăă, ce scandal le fac. Mă duc şi le dau cu cutia în cap, ai naibii de nesimţiţi. Of. Şi am aruncat cutia. Ce fac? Dar bonul? Bonul îl mai am. Şi dacă ăştia fac faze, eu sun la OPC. Şi...eram exact ca în bancul cu pompa.

Mă ambalasem la maxim. Mă şi gândeam cum mâine sunt acolo cu pantofii în dinţi. Mă rog, în pungă. Mă calmez şi ajung la birou. Profit de ocazie să-mi mai privesc odată nenorocirea. Să-mi răsucesc cuţitu-n rană. Să mă mai chinui puţin.

Şi deodată rămân blocată cu ochii-n talpă. La lumina asta toate se lămuresc. Crăpătura era de fapt modelul. Ete, na! Mă uit şi la stângul. Ia uite, şi aici e la fel. Pfff, ce uşurare. Şi ce ruşine. Vai, azi chiar sunt blondă. E de la primăvară, clar!

Birds' n bees (d'ale primăverii)

Primăvara e cel mai complicat anotimp. Nu zic că nu e cel mai frumos dar, frate...

Păi primăvara răceşti cel mai des. Cum credeai că ai ieşit din iarnă, jap-jap te loveşte de nu ştii de tine. Chiar de două ori într-o lună, dacă eşti ghinionist. Lumea umblă la mânecă scurtă, tu treci înapoi la fular. Not fair.

Apoi primăvara se reactivează ulcerele, gastritele, esofagitele şi alte minuni de suferinţe din categoria "interne". Nu mai dau detalii.

Tot primăvara creşte numărul de sinucideri (n-ai zice!) şi reîncep depresiile. Se pare că nu numai toamna, cu zile scurte şi mohorâte e de vină, ci şi explozia de culoare şi căldură. Hmm...pentru unii poate e prea mult, deh.

Primăvara încep iar fluturaşii. Ăia din stomac. Parcă a înnebunit lumea, toţi s-au îndrăgostit. Toţi au fantezii. Toţi visează, toţi speră. Să nu-mi mai amintesc de bird 'n bees... Ştiţi povestea cu pescăruşii.

Ei bine, când credeam că sezonul s-a dus, într-una din dimineţile trecute m-au trezit guguştiucii. Sunt convinsă că sunt aceiaşi de anul trecut. Pe atunci încercau să-şi facă cuib în aparatul de aer condiţionat. Acum, de sub pătura trasă peste nas, aud pe două voci: gu-guş-tiuc, gu-guş-tiuc. Şi imediat uguieli tandre. Hmmm, îmi zic, se aude prea tare ca să fie în copac. Şi din nou. Gu-guş-tiuc.

Mă dau jos din pat şi desfac uşor cu două degete jaluzelele. El şi ea. Ea timidă, delicată. El cu penele umflate, ţanţoş. El îi aducea de mâncare iar ea uguia fericită. Uitasem. Guguştiucii fac pereche pe viaţă. Poate pe mulţi dintre noi îi sperie ideea, dar nu şi pe ei. La fel ca în anii trecuţi, au acelaşi ritual. Începe curtarea. Apoi îşi fac un cuib împreună, el are grijă de ea, ea se pregăteşte de un nou miracol.

Dar de ce la mine pe balcon?! Toată povestea asta e mult prea cheesy... sau, eu ştiu, poate nu. Poate că de fapt e incredibil de romantic.

Şi revin, complicat anotimp primăvara asta.

Jocuri. Jocuri?!

Din categoria gugălăi găsesc: jocuri cu barbi care le bati la fund.

Îmi zic...ăăăăăă, cum mă, cu bărbi (pe) care să le baţi la fund??! Şi după o oră-mi pică fisa. Jocuri cu Barbie (pe) care să le baţi la fund.

Aha, deci. Stimate domnule director de marketing de la fabrica de păpuşele Barbie, cred că avem o schimbare de target.

Pisicot's romantic mood