La plimbare

Ieri a fost ziua cea mare. Pentru prima dată au fost scoase din cutie, au fost evaluate, privite, admirate şi în final încălţate. Au coborât cu emoţii scările, au păşit în lift şi apoi s-au cuibărit timide în maşină.

A meritat aşteptarea. Ieri au văzut oraşul. Au şi muncit odată cu mine, ba chiar mai pe seară au ieşit la un suc şi la clătite cu Nutella. Aşa, ca să le cinstesc... Şi nu au fost geloase că le-au căutat surate la Roma. Că ochii mi-au fugit după linii perfecte şi tocuri ameţitoare. După culori incredibile şi preţuri pe măsură.

Hmmm... feels so good to start the week-end :)

Vacanze romane (la prima parte)

Primul lucru care mi-a venit în minte când am vrut să scriu despre Roma a fost montajul din Snatch. Au fost 38 de ore trăite intens, în fugă, respirate minut cu minut. 25 de ore fără somn dar cu plăcerea descoperirii locurilor noi şi regăsirii colţurilor dragi. Şi condimentate cu cafele aromate cum numai acolo există. A fost puţin dar mult în acelaşi timp. A fost obositor dar energizant.

Sâmbătă, dis de dimineaţă, am pornit la drum la ora când mulţi încă dormeau.

Şi mai târziu, după ce oraşul s-a trezit, mi-am făcut prieteni.

M-am pierdut în mulţime.

Şi apoi m-am oprit să vorbesc cu macii.

Am privit oraşul de sus. Supus şi tăcut la picioarele mele.

Apoi am ajuns la un castel. Mi-am căutat prinţul dar nu l-am găsit.

Poate pentru că fugise cu o blondă într-un Ferrari.

Aşa că m-am consolat privind cerul. Am ameţit.

Şi deodată mi-am întâlnit îngerul. Care avea şi el un prieten.

Şi mi-au arătat o parte din rai.

Mai târziu m-am întâlnit cu un prieten drag. Şi am avut o discuţie tandră, ochi în ochi.

Mai târziu am mers la o cafea.

Şi în final am adormit istovită.

Noi doi

Mă tot gândesc de câţiva ani că suntem de fapt doi. Nu neapărat din motiv de zodie. Ci chiar simt că suntem doi aici, înauntru.

Mă regăsesc în două locuri în acelaşi timp, măcar ca senzaţie. Sau sunt şi veselă şi melancolică în acelaşi moment. Mă vreau independentă şi liberă ca pasărea cerului dar tânjesc să aparţin cuiva. Vreau să fac totul deodată şi să lenevesc cu ochii-n tavan exact în acelaşi timp.

Mă vreau sofisticată şi simplă în acelaşi timp. Sunt o mare plimbăreaţă dar cu dor intens de casă. Ascult şi Madonna şi Marilyn Manson. Sunt extrem de timidă acum iar maine ard de pasiune. Îmi place tequila dar fac şi cure intense de fresh de portocale - câte o lună întreagă.

Am amici grămadă dar prieteni puţini. Visez la mulţi prieteni dar mă sperie apropierea. Am plâns la Gladiatorul dar mi-a plăcut la nebunie şi Fight Club. Şi lista poate continua până mâine dimineaţă.

Mai mult, am două zile de naştere. Oficial...îmi merge bine. Nu, oficial sunt pe 28. Practic pe 27 (mama ştie mai bine), astă e avantajul celor născuţi la miezul nopţii. Aşa că primesc felicitări şi azi şi mâine, ceea ce nu poate fi decât plăcut. Ok, nu înseamnă că primesc de două ori cadouri deşi ar fi o treabă...Dar mă bucur de două ori. Cum să zic? Nu m-am hotărât încă. 27 sau 28? Hmmm. Amândouă :)

Şi pentru că deja mă simt datoare (pentru că azi şi mâine doar primesc), vă dau şi eu ceva. O dedicaţie, nu de alta dar varianta asta din concert m-a dus la disperare azi. Nu ştiu de ce. Sau poate da.

While I was gone

Curios lucru, cât am fugit în week-end au fost lucruri care mi-au lipsit şi altele de care nici nu mi-am amintit. O fi bine, o fi rău...nu ştiu, dar a fost cam aşa:

Missed
Să conduc. Tare. Cu trapa deschisă. Cu muzică bună.
Să lenevesc pe canapeaua din sufragerie cu laptop-ul în braţe.
Să simt mirosul ploii.
Să fac o baie. Cu spumă şi toate cele.
Să dorm. Mult. Profund.


Ignored
Blogul.
Tv-ul, ştirile, breaking news-urile.
Deadline-urile.
Gustul cafelei (pentru că am făcut perfuzii cu cappuccino delicios din oră-n oră).
Tequila (pentru că am dat-o pe vin).
Nervii, scandalul, fiţele, paranoia românească (m-am lăsat dusă de atmosfera zen, de zâmbete, de relaxarea de acolo).