joi, decembrie 31, 2009

"Româneşte" - viitorul sună bine

Seara, la un magazin de telefonie mobilă.

- Şi cum e cu opţiunea asta?
- A, e tare. Face aşa şi pe dincolo. Iar asta e bonus.
- Pot să o activez oricând?
- Da. E simplu. Formaţi steluţă...

Noaptea, acasă.

Butonez. Nu merge. Respir adânc. Îmi iau o bere şi mă pun pe treabă. La naiba, tre' să-i dau de cap. După o oră renunţ. Mi-e prea somn. La TV văd o reclamă drăguţă. "Activează acum opţiunea...". Da, mulţumesc, bine că sunteţi voi deştepţi.

A doua zi, la birou.

Mă prind. Nu am credit suficient. Ok, reîncarc, butonez iar. Greu, greu de tot, merge. Iuhuuu! Dau să verific ce am activat. Vine un mesaj care mă pune pe gânduri: aveţi activate două opţiuni. Shit. Trebuie s-o dezactivez pe prima. Hmmm. Cât de greu poate fi? Greu. După o oră - din nou, resemnată - renunţ.

Seara, la alt magazin de telefonie mobilă (unde dau peste o tută).
- Mă ajuţi să dezactivez o opţiune?
- A, e simplu. Tastaţi steluţă...
- Mulţumesc, nu merge.
- Ei nu merge...
- Ia de aici, ia dezactiveaz-o tu.
- Îîîîîî, ăăăăăă, nu ştiu ce are...pfff, cel mai bine sunaţi la...

Mai târziu, la hipermarket (printre borcane cu murături, deja enervată).

De plictiseală (nu găseam gogonele!) sun la customer service. Mă înarmez cu răbdare, ca la război, ştiu că nu poate fi uşor. Dacă era, până acum rezolvam singură problema. Plus că operatorii ăştia sunt păsări phoenix. Adică...doamne fereşte, nu că şi-ar da foc când li se urăşte cu binele, însă în mod cert sunt mitici. Nu i-a văzut nimeni niciodată. Iar din experienţa proprie pot spune că nici la telefon nu i-a prins nimeni. Să revin... Îmi fac cumpărăturile cu telefonul la ureche. Pentru informaţii despre oferta noastră apăsaţi tasta 3. bla bla bla. După 40 de minute îmi amorţeşte mâna. Încă tastez ca nebuna cifre şi aştept să ajung la o persoană. Una reală, vie, dacă se poate. Plătesc, plec, ies din parcare. Iau meniul - iar - de la capăt. Aproape de casă aud (Doamne! m-am simţit ca Scrat când a văzut ghinda) "dacă doriţi să consultaţi un..." Da! Vreau! "Bună seara, sunt ... " bip-bip-bip. Nuuuuuuu! Mobilul e mort. Mă uit la el cu ură. Văd în ecranul negru reflexia unei frustrări maxime. Măcar am găsit gogonele.

Noaptea, acasă. Epuizată.

Prind curaj. Îmi zic - dacă am reuşit o dată, reuşesc din nou. Sun iar la operatorul phoenix. E 11 însă iar linia fierbinte se închide la 10. Să dea toţi dracii! Las tot deoparte, suflec mânecile şi mă pun pe treabă. Pe la miezul nopţii îi dau de cap. Îmi fac cruce, pun mobilul bine, departe, să nu cumva să-mi vină vreo idee să-i mai fac ceva. Adorm dusă şi visez agitat. Se făcea că sunam la hotline-ul de gogonele să dau nu ştiu ce cod secret de pe fundul borcanului.

Am avut un an greu, ştiu...lasă, vine unul mai bun. Iar data viitoare vă spun despre aventura la "Momo". I'll be back.

9 răspunsuri:

Anonim spunea...

mi-ai facut pofta de gogonele... :)

Marian S. spunea...

Daca e vorba de Vodafone ia-ti un consultant. De cite ori ii sun le cade tavanul in cap: iar a sunat ala pe care nu poti sa-l imbirligi cu prostii ! Ma ofer gratis, imi place sa le-o trag din orice pozitie. Si am ac si de cojocul celorlati doi mari.
De Zapp sa nu aud. Exista cumva vreo firma cu numele acesta ?

Pisicot spunea...

Febrigen, doar? :)
P.S. Daca te-am facut (macar un pic) sa zambesti in noaptea de anul nou, ma bucur tare.

Marian, incerc sa nu mai fac lucruri atat de "complicate". Oricum, a fost o experienta.

Restaurant Pizzerie Vechile Coline spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Eh, si de altele mi-ai facut pofta. O sa intru dupa 12 sa dau detalii. :) glumesc...

dar, da, chiar am zambit. La multi ani, Pisicoato. Smile back

Lebadoi spunea...

Pisicot comanda si tu o pizza, ca mie mi-e foame

Pisicot spunea...

La multi ani, Febrigen. Asta si intentionez, sa traversez anul cu zambet. Mi te alaturi? :)

Unknown spunea...

Si cand te gandesti ca justificarea lor pentru introducerea acestor sisteme de client service este cresterea eficientei.

ixa spunea...

:)))))) esti bestiala!