Cred cu tarie ca toate lucrurile din lumea asta, indiferent cat de mari sau neinsemnate sunt, se intampla cu un motiv. Recunosc, de multe ori inca mai zvacnesc intreband "de ce". Iar "de ce"-ul vine tremurand de durere, cand o nedreptate imi este gratuit servita, si cu timida paranoia cand primesti nesperat un curcubeu dupa ploaie.
Si, dupa ce imi ferec inapoi in suflet emotiile, vine al doilea "de ce". "De ce" durerea este nedreptate. Cine decide asta? Cine spune ca eu, varsand o lacrima, nu devin mai buna, nu pasesc limpede mai departe, nu las fara regrete in urma un banal episod dintr-un serial la moda, dar prost. Si "de ce" premiul la loto imi reinvie paranoia. Cine are dreptul sa ma faca sa cred ca bonusul de luna trecuta este un noroc, cand de fapt plateste zeci de seri tarzii petrecute in singuratatea biroului.
De ce? Pentru ca nu am crezut niciodata in lucruri gratuite. Nimic nu e pe de-a moca in viata. Nu stiu cum naiba, dar exact atunci cand incepi sa nu mai crezi asta, mai exact cand te obisnuiesti cu binele, vine ceva si te trasneste de nu te vezi. Tot ce am facut si reusit in viata a venit dupa munca asiduua. Dupa lupta. Dupa incercari, esecuri, lacrimi, renuntari si reveniri. Dar au venit mereu lucruri frumoase. Lucruri care au pretuit infinit mai mult, pentru ca au trecut testul dur al rezistentei. Lucruri minunate care, atunci cand le-a venit vremea sa plece, nu au fost nicicum uitate. Lucruri pentru care as lupta din nou cu tot sufletul chiar daca as sti ca voi urma acelasi drum. Celelalte? Care celelalte? Cele venite fara efort? Nici nu mi le mai amintesc. M-au bucurat fix o secunda si s-au pierdut in genericul de final al episodului din serialul prost.
Rabdare, calitate rara, merita doar lucrurile grele. In rest, lucrurile devenite brusc neinsemnate nu merita nici macar o bataie de gene.
Si, dupa ce imi ferec inapoi in suflet emotiile, vine al doilea "de ce". "De ce" durerea este nedreptate. Cine decide asta? Cine spune ca eu, varsand o lacrima, nu devin mai buna, nu pasesc limpede mai departe, nu las fara regrete in urma un banal episod dintr-un serial la moda, dar prost. Si "de ce" premiul la loto imi reinvie paranoia. Cine are dreptul sa ma faca sa cred ca bonusul de luna trecuta este un noroc, cand de fapt plateste zeci de seri tarzii petrecute in singuratatea biroului.
De ce? Pentru ca nu am crezut niciodata in lucruri gratuite. Nimic nu e pe de-a moca in viata. Nu stiu cum naiba, dar exact atunci cand incepi sa nu mai crezi asta, mai exact cand te obisnuiesti cu binele, vine ceva si te trasneste de nu te vezi. Tot ce am facut si reusit in viata a venit dupa munca asiduua. Dupa lupta. Dupa incercari, esecuri, lacrimi, renuntari si reveniri. Dar au venit mereu lucruri frumoase. Lucruri care au pretuit infinit mai mult, pentru ca au trecut testul dur al rezistentei. Lucruri minunate care, atunci cand le-a venit vremea sa plece, nu au fost nicicum uitate. Lucruri pentru care as lupta din nou cu tot sufletul chiar daca as sti ca voi urma acelasi drum. Celelalte? Care celelalte? Cele venite fara efort? Nici nu mi le mai amintesc. M-au bucurat fix o secunda si s-au pierdut in genericul de final al episodului din serialul prost.
Rabdare, calitate rara, merita doar lucrurile grele. In rest, lucrurile devenite brusc neinsemnate nu merita nici macar o bataie de gene.
4 răspunsuri:
Incredibil. Parca as fi gandit eu asta. Acum doua zile. Acum o saptamana. Acum cateva luni, tot timpul mi se intampla ce ai descris tu. Crezi ca oamenii sunt mai asemanatori decat le-ar placea sa creada? Uneori e asa trist in lume...
randuri demne, neinflamate, scrise simplu, dar cu franchete. imi dau insa voie sa completez una din ideile tale. lucrurile neasteptat de frumoase apar, uneori cel putin, cand stii sa le recunosti. pana la urma cred ca este si vorba de providenta. unii oameni asteapta si-o fac in van, lucrurile frumoase nu li se intampla. daca tie ti s-au intamplat fii fericita, ai grija de comorile gasite, ramai tu insati si nu te schimba.
Bursucule, sunt pana la urma ganduri simple, pe care multi le avem macar o data in viata. Trist? Nu. Motivant, mai degraba.
Ratele, multumesc. Incerc si sper la asta. Multumesc din nou...
frumos bogul.am sa-l vizitez mai des, vad ca ai lucruri foarte interesante.Mult succes in tot ceea ce faci
Trimiteți un comentariu