duminică, februarie 22, 2009

Changes

Primăvara promitea să vină. Pe miercuri am surprins-o la ore târzii ale după-amiezei, dând târcoale cartierului citadin-agitat, desenând lumini calde pe trotuarele obosite. Am ales zece buchete de ghiocei, să-i asortez cu senzaţia inedită a primei zile lungi din an. Timizi, s-au furişat pe supotul de lemn din bibliotecă, parfumând discret spaţiul virtual în care mă cufund în fiecare seară. Online, offline. Buzz. Comments, posts. You got mail. On and on.

S-a sucit. Vineri seara am încercat minute în şir să ies din maşină. Vântul m-a paralizat într-o poziţie stranie, cu un picior afară şi unul bine înfipt în podeaua maşinii, împingând frenetic în porteră. Şuiera sinistru. L-am aşteptat. Şi, când s-a potolit, am îndrăznit. Afară mă aştepta ninsoarea copilăriei. Fulgi mari şi deşi, ace magice de gheaţă, tăcere deplină. Doar vântul se trezea nervos din amuţire, amintindu-mi că totuşi visul cu lumina caldă şi ghioceii e ceva mai departe. Zâmbesc. Va veni. Însă nu chiar acum. Doar ştiu asta. Martie e luna promisă. Mi-a spus. Dar sufletul mi-e nărăvaş ca un cal de cursă lungă.

Am adormit târziu, deşi mi-am promis un somn dulce, indus de toropeala paginilor cărţii cu coperţi albe. Ploaia însă nu m-a lăsat. Mi-a amintit de nopţi de noiembrie, când nu mai contenea, bâtând în streaşină până la epiuzare, făcându-mă să-i zâmbesc, ştiind că dimineaţa o va găsi tot acolo. Zgomotul puternic, de stropi grei pe tabla pervazului, când mai precipitat, când mai rar, din ce în ce mai rar, până la senzaţia că a uitat să mai vină, m-a cufundat în amintiri de toamnă târzie, de un romantism ireal.

Acum e liniştit. Poate e cald. Poate stă din nou să plouă. Nu ştiu. Azi îmi permit doar să visez. Să aştept anotimpul promis. Şi să-mi potolesc căluţii şi poneii din suflet. Aştept ca vremea să nu mai fie confuză. Ghioceii îmi spun că nu mai durează mult. Magnolia din curte a dat muguri. Un căţel aţipeşte "covrig" pe o gură de canal aburindă. Tresare în somn. Respir din nou lumina după-amiezei târzii. E bine, e tare bine. E linişte. Zâmbesc. Şi îi mulţumesc.

4 răspunsuri:

Anonim spunea...

Si razele primaverii cu siguranta iti multumesc si ele tie pentru faptul ca le zambesti...

Anonim spunea...

bine'ai (re)venit :)

Anonim spunea...

Om frumos esti tu, Pisicoato...

Pisicot spunea...

Ilinca, dar ce, fugisem? :) Eram doar pe aici, prin iarnă.
Promoroaco, bine ai venit, deşi afară miroase a primăvară :) Îmi promit un exerciţiu - de a-mi zâmbi cât mai mult cu primăvara...
Generale, mulţumesc, sunt flatată :) sunt un om frumos uneori, uneori inconstant, uneori pesimist, uneori prea visător, alteori dezarmant de fericit. Acum sunt somnoros, de exemplu :)