Vânt uşor, miros sărat de scoici, strigăt de pescăruşi.
Linişte. Visare. Linii. Paşi. Gânduri.
Zâmbet de primăvară.
Şi un căţel grăbit.
Linişte. Visare. Linii. Paşi. Gânduri.
Zâmbet de primăvară.
Şi un căţel grăbit.
sâmbătă, martie 21, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 răspunsuri:
:O tocmai ce am scris de dorul meu de mare. Not faaaair!!!
catel balerin :)
Vaaaai...postul asta e din seria: cum sa fac lumea invidioasă,nu?
E clar, trebuie sa o convingem pe Pisicot sa facem o plimbare in grup cu toti fanii. Sa vedem ce destinatie ne propune. ;)
Sper sa ai mereu puterea de a visa, asa ca iti doresc sa ai in preajma oameni care stiu s-o faca si care sa te bucure!
Uite, Cristian nu a avut deloc o idee rea, poti iesi de pilda cu fanii la o plimbare, ca's multi si tin la tine toti.
Primavara frumoasa, Pisicot
Mda. :)
Poate faci si o sesiune de autografe pentru fani. :)
LittleMiss, ba e frumos că ne e dor în acelaşi timp :)
Ilinca, era cu treabă, se grăbea rău :)
Fifi, păi dă o fugă...
Cristian, nu pot, am fobie de mulţime :))
Generale, visele nu mi le poate lua nimeni, niciodată. Iar oamenii adevăraţi rămân mereu aproape. Aşa cum rămân şi eu lângă ei :)
Rareş, invidios?
Răzvan, am mai spus, am fobie de fani!
Pai facem si noi grupuri mai restranse atunci (maxim 4 fani, cat sa incapa intr-o masina impreuna cu Pisicot). Si ne povestim impresiile asa ca intre fani. Totusi eu sper sa fiu fotograful oficial al tuturor acestor intalniri.
Trimiteți un comentariu