Nopţi şi zile (varianta nouă)

Pentru că simt că zilele mele s-au scurtat iar nopţile au devenit brusc mult mai preţioase, în seara asta pe lungul şi târziul drum spre casă, m-am gândit că totuşi viaţa asta (vorba PRistei - model biropat) are şi ea avantajele ei:

- seara fac 30 de minute până acasă, în comparaţie cu ora şi jumătate de dimineaţă. Cred că ieri am luat chiar am luat un radar...

- ajung prea târziu ca să mă mai întâlnesc cu vecinii şi să mă ţină de vorbă despre probleme de viaţă şi moarte (apometre, gunoieri, lifturi, şedinţe de comitet)

- la supermarketul de cartier nu mai sunt cozi, am ajuns la performaţa cumpărăturilor în 4 minute

- am uitat de ceai de tei, lapte cald, oi numărate, poveşti de adormit. E suficient să pun capul pe pernă.

- îi ratez cu bucurie pe Dan Diaconescu şi Capatos cu nikitele, savarinele, ogicii şi brăilencele lor

- nu mai am timp să gătesc, deci nici să mănanc. Ceea ce nu-i rău ţinând cont de faptul că eu funcţionez pe dos: iarna slăbesc şi primăvara mă îngraş

- sunt prea zen ca să mă stresez ce fac mâine. Merg pe principiul întâi să dormim şi mai vedem. E clar, trăiesc clipa :)