sâmbătă, aprilie 18, 2009

Exerciţiu

Săptămâna asta "mare" m-a forţat, abrupt, să fac un exerciţiu. Pe cel al iertării. Pe cel al înţelegerii. Pe cel al acceptării. Coincidenţă sau nu, situaţiile s-au perindat prin faţa mea, la concurenţă mare, deschizându-mi ochii. Şi forţându-mă să înţeleg.

Într-o măsură am reuşit, acum zâmbindu-mi şi savurând izbânda. Dar, recunosc, a rămas o parte care se zbate a fi înţeleasă. Sunt încă lucruri care nu e normal să se întâmple, sau nu e cazul să existe, sau e dureros să fie parte din tine. Pentru ele şi pentru cele care se vor încăpăţâna să mai vină, am învăţat lecţia resemnării. Unele lucruri vin şi se întâmplă cu un rost.

Viaţa este, până la urmă, o cursă. La final ajungem toţi. Important este cum o facem.

Paşte fericit tuturor.

6 răspunsuri:

Promoroaca spunea...

Cata vreme nu-ti vinzi sufletul cotidianului si nimicurilor oferite de oameni carora nu le pasa de tine, mai exista o raza de lumina.

hadean spunea...

şi ţie, pisicot :-)

motanes spunea...

Dacă ai făcut şi exerciţiul "înţelegerii", atunci mă bag şi eu în seamă, după 100 de ani: "Sărbători în Lumină"

Promoroaca spunea...

Iertarea inseamna implicit intelegerea celui pe care il ierti, altfel iertarea e cam fada.

Pisicot spunea...

Sărbători fericite! Şi o primăvară frumoasă să aveţi.

Promoroaco, eu cred în raza de lumină, am crezut mereu. E frumos când reuşeşti să o vezi şi îi zâmbeşti. Cât despre iertare, da, înseamnă şi înţelegere şi resemnare şi acceptare. Îmi doresc să o pot fac complet şi să-mi regăsesc liniştea de după. Sunt acele momente unice, minunate...

Anonim spunea...

Esti o norocoasa...
Sarbatori cu bine! Cristos a Inviat!