Am dat ieri peste prea multe cupluri din tabloul de mai sus. Cupluri vesele, colorate, integrate perfect în cotidian. Dar în esenţă triste.
El aşteptând cuminte în faţa toaletei cu gentuţa păpuşii în mână. De plictiseală (pentru că da, femeia la baie trebuie să-şi mai dea puţin cu pudră, să-şi mai umfle cocul şi să-şi sune şi prietena) bălăngăne a pagubă poşeta pe care i-a luat-o cadou de ziua ei. Scumpă dar inutilă în sezonul următor.
Sau: el prefăcându-se intersat de revista "Frizuri" sau "Practic în bucătărie", singurele disponibile la salonul de cosmetică. Îşi face de lucru aşteptând-o pe ea să-şi penseze sprâncenele. Asta fiind spus în cel mai frumos mod. De multe ori e mai tragic. Ea ori se epilează, ori se vopseşte ori face un tratament cosmetic. Iar el asistă calm, amuţit, îngrozit la discuţiile fetelor la manichiură.
Sau: el oftând în faţa cabinei de probă, îngreunat de punguţe colorate. Prinţesa lui e la shopping iar el o susţine mut, dar expresiv, în încercarea ei nebunească nu de a găsi ceva drăguţ, ci de a-şi pune în evidenţă defectele. Ca întotdeauna, prinţesa are aripioare dar alege fuste cu volane. Sau burtică generoasă dar probează o rochie mulată din catifea. Iar privirea, privirea...privirea spune totul. Ea iese victorioasă din cabină, cu ochii căutând confirmarea. El jenat că tocmai a fost surprins adulmecând o tânără felină îi confirmă minţind frumos. Ochii simulează surpriza (plăcută, desigur) şi zâmbetul larg îi spune exact ce vrea să audă.
Imagine perfect penibilă, indiferent de situaţie. El nefericit, dar util. Ea fremătând de mândrie dar acceptând minciuna în faţa adevărului crud.
Şi concluzia? Concluzia e că mulţi au nevoie de cineva care să-i mintă frumos. Mulţi vor să domine prin umilire publică. Mulţi îşi marchează teritoriul expunându-şi consortul în ipostaze de maximă înrobire.
Şi, ei bine, eu nu aş putea să fiu aşa niciodată. Probabil din îngrozitoarea teamă de penibil sau din silă de minciuni fabricate, de convenţii sterile. Ori, mai degrabă, dorul de libertate şi nesupunere mă fac să privesc cu dispreţ ritualurile astea, precum un cal sălbatic herghelia priponită la târg.
50 răspunsuri:
si mie mi se par tristi si, da, cred ca si'o merita baietii aia care tin poseta papusii la intrarea in toaleta. iar ele merita baieti care le tin poseta!
eu n'as putea nici sa'i dau poseta (de fapt, nici nu prea am posete, mereu car o groaza de kestii dupa mine, sau am bodybag) si nici sa umblu c'un tip care ar sta cuminte la beauty salon, asteptand sa ma epilez
brrrrr!
Tot e bine: scrii despre niste posibile reactii ce ar trada constientizarea statutului. In majoritatea covarsitoare a cazurilor mi se pare ca nicunul nu simte nimic. Ceea ce ma linisteste, din nou.
Pisicot, dă-mi voie să te contrazic. Faptul că el îi spune că e frumoasă când toţi ceilalţi o văd urâtă, poate însemna că o iubeşte. The beauty is in the eye of the beholder, you know...
Faptul că o aşteaptă să-şi termine treaba ei de femeie, în ţinuturi prin care mâna voinicilor n-a pus piciorul :), nu înseamnă numai că el e docil ca un câine, iar ea despotică precum o harpie. Poate însemna şi că obişnuiesc să facă totul împreună.
Ideea este că sunt cupluri şi cupluri. Avem moduri diferite de a ne trăi iubirea în parteneriat. Nu există modul A-bun şi modul B-rău, atâta vreme cât modul acela face cuplul lor funcţional.
Dacă e o minciună relaţia lor, atunci se va sparge ca un balon de săpun. Dacă nu, atunci poate nu ar fi rău să privim cu atenţie şi să tragem învăţăminte. S-ar putea ca tocmai atunci, aceste personaje, aparent hilare, să ne împărtăşească mici secrete de longevitate a cuplului, pe lângă care noi să trecem râzând.
Sau nechezând ca nişte cai nărăvaşi.:)
Hm...probabil ca d-aia ma duc eu singura la cumparaturi...ca sa nu ma incadrez in tiparul asta descris de tine ::))
Nu de alta, dar omul meu m-ar boscorodi non-stop.
Pe de alta parte, mie imi place sa fac diverse lucruri impreuna cu omul meu. La cumparaturi legate de mancare, de exemplu, mergem impreuna. Sau in piata! Sau la achizitii de prostii pentru casa...
E adevarat ca la toaleta nu m-a asteptat (sau nu-mi aduc aminte), dar categoric, la coafor sau cosmetica nu l-am tarat dupa mine niciodata.
Dincolo de toate, cred ca e o chestie care tine de "tabietul cuplului"...
Dreptate şi Frăţie!
:-)))
Să ştii că noi am reglementat genul acesta de situaţii.De fiecare dată când îi vine să mă ducă la vizionat de pantofi pe care probabil nu-i va cumpăra, o duc în compensaţie la piaţă între verze, ţelină şi gogoşari. Pe care-i cumpăr dar îmi ia ceva timp până mă hotărăsc:-).Îţi dai seama că în ultimii ani s-a întâmplat tot mai rar:-)
Ilinca, nici nu aveam dubii în ce te priveşte. Seems crazy though!
Rareş, relaţiile pot fi îngrozitor de banale sau foarte complicate. Iar mie îmi place să fac people watching...
Innu, hai măh, lasă-mă cu e frumoasă în ochii lui. Şi nici nu are legătură cu facem totul împreună. Există undeva o limită. Încearcă să faci un exerciţiu odată. Şi o să-i recunoşti.
Teo, nu discutăm de cumpărături comune gen piaţă, supermarket. Ştii ce zic :) Mda, ţine şi de tabietul cuplului, evident. Dar sunt multe cupluri triste!
Adi, hai că la piaţă e drăguţ!
Pisicot, pentru mine da, e chiar fascinant:-), serios.
Păi nu te las!:))
Gândeşte-te, dacă nu ar fi frumoasă în ochii lui, nu ar mai sta cu ea, sau măcar nu i-ar mai face pe plac.
Tot în baza algoritmului ăstuia, femeile urâte ar rămâne toate singure, în timp ce frumoasele ar fi toate cuplate. Or, e mai degrabă invers. De cele mai multe ori, urâtele au câte un bărbat (de regulă şi frumos) lângă ele, ceea ce face cuplul lor de neînţeles pentru un privitor din afară. Dar privitorul din afară priveşte superficial, căci are date puţine, exclusiv fizice.
Cât despre faza cu coaforul. Nu ştiu ce să zic. Eu merg uneori cu soţiorul la frizer, vizavi de Casino Princess, la Universitate şi stau şi răsfoiesc reviste, în loc să mă duc să mă uit prin magazine. Poate că, uneori aş părea plictisită răsfoind revistele alea. Dar asta nu înseamnă că fac ceva împotriva voinţei mele. Pur şi simplu nu-mi place să merg singură prin magazine. Nici mie şi nici lui. Amândoi suntem dependenţi de părerea şi de prezenţa celuilalt.
Şi în plus, astăzi împlinim 7 ani de căsătorieeeee! Să bată tobele! :))
Innu, nu generaliza. Cred că ai înţeles foarte bine ce am vrut să spun. Mă refeream strict la penibil. Asa nu înseamnă că eu nu am mers niciodată însoţită la shopping. Dar NU l-aş lăsa niciodată să-mi ţină gentuţa. Şi NU i-aş permite să-mi spună că am o siluetă de vis când în ultimul an am exagerat cu eclerele (mda, am avut şi eu muuulte kg în plus). Pe de altă parte se pare că iar suntem foarte diferite. Probabil că eu sunt un cal mai sălbatic...
Dar: LA MULŢI ANI! :)
Pisicot, mersi de urări!
În rest, nu mă mai bag în diagnosticul tău social! Că mai ai puţin şi-mi spui şi ce cod numeric personal am :)))
Deci, suntem diferite. Mie un bărbat care îi ţine geanta iubitei sau care o însoţeşte oriunde îi cere ea, nu-mi spune nimic altceva decât că e un bărbat care vrea să facă pe plac femeii de lângă el.
Motivele lui îl privesc. O poate face din iubire,din frică sau din interes. Poate fi amabil sau terorizat sau direct interesat.
Nu am să ştiu niciodată.
Şi de aceea, consider că e mai prudent să nu îl etichetez nici pe el, nici pe bărbatul care merge pe stradă cu un buchet de flori în mână, nici pe femeia care nu se epilează pe mâini...
Altfel...people watching-ul ăsta ar începe să semene a people judging. Which is bad.
Innu, mamă, nu e judging, deşi poate pare. It's just my side of story. Şi concluzia (ca să nu existe astfel de îndoieli) e acolo, în poveste: eu nu am să pot să fiu aşa niciodată. Fiecare cu aia a lui, dar eu nu m-aş regăsi într-o astfel de relaţie. Ever.
În rest...pe bărbatul cu flori îl apreciez, deşi ar putea fi pentru amantă hmmm, e drăguţ oricum. Dar pe femeia care nu se epilează pe mâini deşi ar trebui...pffff, nu mai zic nimic. Ca să nu mai zic de unghii neîngrijite şi păr nevopsit de-un secol. Ţi-am mai zis, sunt un Pisicot complicat :)
pisicomplicatule! :))
nici mie nu'mi plac baietii in capul carora pot sa ma urc, ba sa mai si ingenuncheze in fata mea pentru asta, care'mi spun ca's frumoasa cand io stiu foarte bine ca nu's si ma suna de 15 ori pe zi sa ma intrebe "ce mai fac" da' nu's in stare sa retina ca a mea casa e decorata alb/bej/albastru deci nu am ce sa fac cu o vaza verde! draguta. dar verde!
Ilinca, you're my kind :)
pisicot, esti maritata, ce naiba! :)))))))
Fetelor, mă bucur că v-aţi cunoscut mai bine! Să fie-ntr-un ceas bun!:))
Mi-a plăcut aia cu "pisicomplicatule" :)Ce-a scos-o, ilinca!
Dar nu eşti deloc complicată, pisicot.
Ilinca, tocmai :) Niciodată nu e prea târziu.
Innu, oooooo, ce ştii tu cât de complicată sunt!
Am fost odata in Zara Woman cu un amic, in timp ce niste fete isi cautau de-ale lor in alte parti. Si ne uitam la EI cum umblu dupa ELE: usor spasiti, in spatele lor, ele rasfoiau umerasele si le mai aratau din cand in cand cate ceva, ei dadeau din cap, unele mai faceau cate un semn ce semana a "nimic nu stii". Unii tineau posetele, tot in urma lor. Unii si posetele, si umerasele cu potentiale achizitii. Am ras TARE cand treceam pe langa cate unul. Nu ne-a placut.
Aşa Robin, mulţumesc!
Amuzant e când toate astea le face un tataie venit cu nepoata la shopping :D
hehe, si mai amuzant e cand e iubitul, de fapt, si seamana cu tataie :)))))
Măi, văd că sunteţi o gaşcă întreagă de teribilişti! Atomic kidds on the blog :)) Ia mai lăsaţi oamenii în pace şi mergeţi la joacă în spaţii special amenajate!
Ilinca, păi la acest gen de nepotism înclin să cred că s-a gândit şi pişcoţica.
Asta era şi ideea :))
nici mie nu imi place barbatul umeras. deloc. mi se pare o lipsa de respect fata de el sa il tarai dupa tine prin locuri prin care nu are chef sa mearga. si da, pisicot are dre[tate, sunt unii pe care ii recunosti in magazine. nu, innu, nu sunt genul facem totul impreuna. ci sunt genul caratorul de pungi. ii mai vezi in vacanta, caratori de bagaje. si caratorii de geanta...cum sa ii dai unuia de 1,89 sa iti care postetuta roz?
maria, da' daca e verde se poate? :p
Vai, Maria, ai zis-o mai bine decât mine. Numai Innu crede că e o conspiraţie împotriva celor ca ea şi ţuţu ei :)
(Innu, zău dacă e, ştii că te iubesc!)
eu nu as miza nici pe verde, ilinca :) poate pe auriu
eu nu as miza nici pe verde, ilinca :) poate pe auriu
innu: adica tu ai o poseta roz?!?! :)))
maria: offff! acuma zici? ca erau posete aurii prin costinestiul manelizat, sunt sigura c'as fi gasit! la naiba, iar sunt out of fashion!
Băi, vă rog, nu faceţi mişto de Innu, că o să se supere şi nu mai vine în vizită!
aoleu, da'nu faceam misto de innu, ce ai? pe bune, faceam misto de omu'cu poseta roz. eu l-am vazut, sa stiti, nu e o inventie
Băi, ia, gălăgia în culise, că intră artistul!
Eu n-am poşete roz, nici verzi, nici aurii. Nu-mi iau decât negre, să i se asorteze lu' "ţuţu" al meu la helănci :))
Fetelor, nu aveţi decât să râdeţi cât de TARE vreţi pe tema asta. Nu mă deranjează, atâta vreme cât râd la urmă. :D
of, eu am si verde si aurie. si ce vrei sa spui innu, ca astepti ziua in care o sa ne vezi asteptind cuminti doua ore pe bancuta in magazinul de echipamente de motor?
cine, frate să vă mai înţeleagă?!
Pisicot, îmi doresc să ajungi bătrână şi grasă iar soţul tău să-ţi spună că arăţi cam nasol', în orice caz mult mai naşpa decât o fătuţă care a venit nouă acum la Antena69.
Mai îţi doresc să te duci la baie şi să-ţi cadă geanta aia imesă pe jos, să se risipească pe jos fardurile şi rimelurile tale.
Îţi doresc asta pentru că meriţi. Pentru că ceea ce ar trebui numit un bărbat delicat, amabil, atent şi drăguţ pentru tine e un căţeluş penibil.
S-ar putea să mă înjuri acum, dar tare mi-e că de fapt ţi-am devenit foarte simptic. Văd că nu agreezi bărbaţi delicaţi, aşadar am fost brut.
Bine Innu, bine, de-abia aştept să râzi la urmă şi să ne umileşti.
Maria, aia cu băncuţa e poate în visele lor! Eu nu aş face compromisul ăsta :)
Motanes, lolololololololol
Păi bărbatul trebuie să fie delicat??! Da' de unde! Nu delicat trebuie să fie şi nici papagal şi nici penibil.
Hmmm, iar îmi doreşti lucruri care nu prea au cum să se împlinească. O să fiu văduvă deci ...cu bărbatul nu o să se aplice. Geantă aşa mare-mare nu am şi nici rimelul nu-l car după mine.
Cât despre bărbatul amabil şi atent...în alt episod. De bine de data asta :)
da' eu nu inteleg de ce amabil+ atent inseamna caratorul de geanta si umerase
deşi sunt genul ăla care are nevoie de părerea unei femei când îşi ia ceva de îmbrăcat, şi normal ar fi să întorc favorul, mersul la cumpărărturi pentru dame, cu o damă mi se pare mai mult decât chinuitor, pentru că toate femeile vor să vadă toate magazinele şi să probeze nşpe mii de bluzite maiouaşe, tricouaşe, cămăşuţe & accesorii..pff. urăsc să mă plimb pe stradă cu un buchet de flori în mână şi mi se pare cel puţin stânjenitor să am în braţe o geantă fie ea şi mai mare şi mai grea decât un geamantan.
Maria, da, da. Exactly my point :)
Ritchiu, you're my kind, too.
motanes, adica tu zici ca nu se poate si barbat si delicat, amabil, atent, FARA sa tina geanta? ca in a tine geanta sta amabilitatea barbatului? delicatetea? atentia?
hm....
E rau ca merg cu sotul meu la cumparaturi, ca radem unul de altul, ca ne spunem parerea despre cum ne stau haninele?
E rau ca facem ceva amandoi? Suntem o familie, ne iubim, nu-i o rusine ca atunci cand merg la toaleta el imi tine geanta, ce vrei sa fac cu ea in toaleta(de dat telefon din toaleta, haios,da, poate sunt si tipe din astea:)))!
DA, ne iubim, facem lucruri impreuna!
Acum ...depinde de sistemul de valori al fiecarui cuplu, nu poti generaliza asta ,nu poti judeca!
In fod ce judeci? barbatii marioneta, care nu-s chiar marioneta, se uita dupa fuste:))?(la o faza din asta am asistat si eu intr-un magazin, unii se uita dupa fuste, asta e, oricum tipa din cabina de proba chiar era frumoasa, da asta nu-l deranja sa se uite dupa asta)
Ilinca, ba se poate, ştiu eu câţiva :)
Sofia, ca să-ţi răspund punctual. Nope, nu e rău. Stai liniştită. Dar sunt convinsă că voi nu vă încadraţi în tabloul meu. Ia mai gândeşte-te. Iar până la urmă...te rog eu reciteşte concluzia.
Te pup, nu ai mai dat pe aici de ceva vreme :)
si eu stiu, da' chestionam motanesul, ca din comentariu' lui pare ca s'ar bate cap in cap. sau next cap :P
La mine nu se bate nimic cap în cap, Ilinca. De ce e penibil un bărbat dacă ţine geanta unei femei?! De ce e mai puţin bărbat dacă o aşteaptă în faţa unei toalete cu haina pe braţ?!
Sunt bărbaţi penibili şi unii care fac o grămadă de bani pentru ca ea să-i cheltuie pe căcaturi.
Sunt femei penibile şi unele care aşteaptă acasă să li se întoarcă soţul de la amantă. Ele ştiu asta.
Astea-s chestii penibile. Ce naiba! S-a întors lumea cu susul în jos?!
Ce se bate cap în cap? Cumva ce vreţi voi de la un bărbat? Faceţi o listă, să ştim şi noi :D
Mă bag şi eu în discuţia voastră. Că na, e blogul meu :D
Nene! Sunt multe lucruri penibile pe lumea asta. Hai să facem o listă :))
Exemplele tale sunt absolut ok. Ce vrem noi? Uite eu vreau un bărbat care să fie atent dar nu excesiv. Să nu mă sufoce şi nici să se ţină după mine ca un căţeluş. Care să fie delicat dar nu efeminat. Care să fie sigur pe el şi hotărât dar să simtă când am nevoie de ceva. Pfff, greu, ştiu.
Iar el o să vrea de la tine să-l iubeşti, dar să-l laşi şi altor femei, să fii misterioasă, dar să nu îi ascunzi nimic, să îmbătrâniţi împreună dar să arăţi ca la 20 de ani toată viaţa, să îl doreşti, dar exact când are el chef de tine, să fii deşteaptă, dar să nu te prinzi când te înşeală, să câştigi bine, dar să cheltui puţin etc:)
Innu, eu aş "premia" bărbatul care (de fapt i-aş cade în genunchi, ce zic eu aici...) ar avea cojones să spună toate astea.
...
Vezi, nu există.
vreau sa ma faca sa rad, sa'mi tropaie fluturi prin stomac, sa danseze, sa nu fie mitocan, sa stie sa'mi spuna nu ferm si da fara cuvinte, sa stie clar ce vrea de la viata si de la mine si sa nu conduca smucit. a! si sa nu'mi cumpere vaze verzi.
pentru inceput.
si, fireste, sa'l placa pe sony. era sa uit.
vai, subscriu la ce spui dumneata aici! imagineaza-ti ca ma chema urgenta in incaperea unde nu intru decat singura, la teatru, si Musiu cu care eram la inceputuri s-a oferit sa-mi tie poseta. Am uitat de urgenta si i-am tinut un discurs de genul scrierii tale si zau daca l-am mai vazut vreodata mai contrariat, de atunci:) am traume cu posetele tinute de domni, iar pe unii i-am vazut, ca sa le fie mai comod, ca o tineau chiar pe umar;)
Ilinca, aia cu fluturii în stomac, oricât de mişto e din păcate nu durează...
Monica, welcome. Foarte tare :-)))
Şi te felicit, eu aş fi fost prea şocată să-i fac morală acolo, pe loc.
Trimiteți un comentariu