Same old story

Am început ziua de miercuri cu o performanţă. M-am trezit la 6.30. Pentru Pisicot este o performanţă. Tot ce e înainte de 8 is bad juju. A urmat o cafea pe fugă şi un colţ de senviş. Apoi o cursă nebună prin oraş, cu şicane şi manevre, cu scurtături şi semafoare prinse în ultima secundă. Cu muzică bună şi poftă de condus. Şi o a doua performanţă. Traversarea oraşului până la ieşirea spre Piteşti în 45 de minute. Not bad, huh?

Da, revizia la maşină, asta era. Ajung cu jumătate de oră întârziere. Dau peste un domn simpatic, cu privire blândă şi înţelegătoare. Prea blândă şi înţelegătoare.
- Păi deja am băgat alte maşini pe rampă. Mai durează. Dar ce, vreţi să staţi aici să aşteptaţi?
(Nooo, mă gândeam s-o iau frumos la plimbare pe centură şi să mă întorc pe la 2.)
- Dap.
- Bine, o să dureze vreo 3 ore. Ce probleme are?
- Păi în afară de revizie să-mi schimbaţi becul ars.
- Foarte bine că aţi venit la noi, e complicat de schimbat.
Mie-mi spune? Ultima oară am stat 3 ore cu un bec în mână şi cu cartea tehnică în cealaltă scărpinându-ne în cap. Eu şi 2 bărbaţi, zic, încercând să fac o glumă. Mă priveşte cu milă şi compasiune. Încep să mă simt prost, parcă eram la examen şi eram clar cu lecţia neînvăţată.
- Şi mai ce?
- Filtrul de aer, zic. Că i-am dat drumul şi tuşeşte.
Asta era iar o glumiţă însă în clipa în care o pronunţ îmi dau seama iar că nu e bine. Ia iar faţa de om înţelegător şi zâmbeşte cu compasiune. Arş. Clipeşte des şi emană milă. Ce naiba? Asta am ajuns să provoc bărbaţilor? Pe vremuri era altfel...
- Cum a-di-că tu-şeş-te? îmi repetă încet, ca şi cum aş fi tâmpită. Explicaţi-mi.
- Adică a pornit mai greu şi a scos praf, scame, chestii. E normal după iarnă.
Se uită de parcă spun tâmpenii.
- Şi mai e şi trapa. Să o cureţe băieţii.
- Da' ce-are? S-a stricat?
- Nu, dar la fel, după iarnă se adună praf. Şi tot dumneavoastră mi-aţi zis s-o curăţ măcar odată pe an.
- Ei, să vedem, poate nu e cazul.
Ce naiba? Vorbesc la pereţi?

Timp de 3 ore beau două cafele, două ape şi citesc o carte. Şi constat că vară e doar afară. Înăuntru cineva setase aerul condiţionat pe 16 grade. Sau poate aşa era el, pornea doar pe rece. Rece-rece. După un timp încep să mă foiesc, să tuşesc, să mai cer o cafea fierbinte, să întreb care-i treaba. Fata de la bar pare că nu înţelege. Ce-i drept are o helancă cu mâneci lungi şi pantofi. Mă uit la mine cum sunt îmbrăcată şi-mi zic că nu-i a bună. După încă o oră terminasem cartea iar unghiile erau palide spre vinete. Ies afară. Reuşesc să mă încălzesc puţin dar mă plictisesc. Intru înapoi şi recitesc primele pagini. Mă plictisesc rău. Lângă mine un tip cu un laptop. Să îndrăznesc? Nu, mai bine nu. Dăm în altele...
- Gata maşina.
Gata? Gata??! Nu mă mai interesa că e târziu şi că am treabă la birou, ci că eram ca un rahat degerat şi că tot ce vroiam e să plec.
- Mai durează 20 de minute să vă completeze formularele, să vă facă factura.
(Fără nu se poate?...)

Plec. În sfârşit plec. Nici măcar nu m-a durut inima când am trecut cardul prin POS. Nici când m-am împiedicat de emoţie când am văzut în showroom ultimul model de RS.

Dar vai, maşina mea era în hainele vechi. La fel de gri, la fel de amărâtă. Hei, cu spălatul cum rămâne? E clar, bad juju sculatul ăsta cu noaptea-n cap. Dacă e să nu se întâmple, clar rămâne nespălată. Forever.