Primul lucru care mi-a venit în minte când am vrut să scriu despre Roma a fost montajul din Snatch. Au fost 38 de ore trăite intens, în fugă, respirate minut cu minut. 25 de ore fără somn dar cu plăcerea descoperirii locurilor noi şi regăsirii colţurilor dragi. Şi condimentate cu cafele aromate cum numai acolo există. A fost puţin dar mult în acelaşi timp. A fost obositor dar energizant.
Sâmbătă, dis de dimineaţă, am pornit la drum la ora când mulţi încă dormeau.
Şi mai târziu, după ce oraşul s-a trezit, mi-am făcut prieteni.
Şi apoi m-am oprit să vorbesc cu macii.
Am privit oraşul de sus. Supus şi tăcut la picioarele mele.
Apoi am ajuns la un castel. Mi-am căutat prinţul dar nu l-am găsit.
Poate pentru că fugise cu o blondă într-un Ferrari.
Aşa că m-am consolat privind cerul. Am ameţit.
Şi deodată mi-am întâlnit îngerul. Care avea şi el un prieten.
Şi mi-au arătat o parte din rai.
Mai târziu m-am întâlnit cu un prieten drag. Şi am avut o discuţie tandră, ochi în ochi.
Mai târziu am mers la o cafea.
28 răspunsuri:
Uau. Abia am apucat sa respir uitandu-ma pe fotografii.
Asa fuga romantica...da!
pare ca cei doi pisicoti s'au simtit bine fiecare'n felul lui si impreuna :)
Teo, păi mai vezi-le odată şi inspiră. Şi respiră. Şi inspiră... :)
Ilinca, să ştii. Ăştia doi de aici, de înăuntru.
drăguţ.
hmm... si cineva zicea ca am "ocupat cu succes" nisa povestilor fotografice. pffiiii! :))
foarte frumos. daca accepti sugestii: fotografiile mari apar, la inceput, din lucruri mici. cand ajungi intr-un loc ca acela in care ai ajuns (si in altele), betia vine din inghitituri mici. din pisici care dorm, de exemplu :) apropie-te mai mult de subiect; o sa vezi ce dramatica va fi schimbarea. lipeste-te de ziduri, de boturi de cai, de picioare de coloane.
Adi :)
Rareş, m-ai inspirat. Tu şi alţii ca tine. Mulţumesc pentru sugestii. Mi-ar fi plăcut să fac altfel pozele dar din păcate nu am avut deloc timp să aleg ipostaze, să gândesc. Poate altă dată. Şi cu alt aparat :D
bravo tie. ma bucur
Eu am oftat la sfarsit, dar cred ca a fost ca la Teo...uitasem sa respir in timp ce ma uitam pe poze. Super-super!
nu inteleg eu cum vine asta cu cautatul printului. pai cati printi au loc in casa unui pisicot?
ah... stai ca am inteles. tu ai fost o poveste atipica. ai fugit cu zmeul cand printul a venit sa te salveze. iar acum incerci sa reeditezi povestea clasica, in care printul te prindea si fugea cu tine departe de zmeu. hmm... interesanta perspectiva.
am furat si eu din invataturile lui pushthebutton. sa ne apropiem de subiecti, zici. suna interesant. i shall try!
Kmi :) şi eu oftez când îmi amintesc.
Miki, nu ai înţeles nimic. De fapt dacă stau bine şi mă gândesc nici din postul anterior nu ai înţeles :-))
Nu era niciun zmeu. Zmeul era bine mersi acasă la el. Aşa că am căutat un prinţ, că prea eram în faţa castelului. Dar ăsta, ca mai toţi bărbaţii, mi-a trimis bezele şi a fugit cu blonda. Şi cu Ferrari-ul. Sau invers. Ce mai contează :)
unu la mana: din postul anterior am inteles totul, doar ca ti-am povestit procesul prin care a trebui sa trec pentru a intelege totul si tu folosesti asta marsaveste impotriva mea. hm!
doi la mana: de data asta nu ai inteles tu nimic! eu te intebam ce cauti dupa printi la roma cand ai unul acasa iar apoi mi-am adus aminte ca acasa nu ai print, ci zmeu. eu nu iti mai povestesc niciodata procesele mele de gandire. nu esti inca pregatita pentru ceva atat de complex!
Ah, să ştii că da :)
ei... nu ma simt satisfacuta de raspuns!
asa, asa, apropiati-va de subiecti! :))
Am inspirat, am respirat, iar am inspirat...clar, trebuie gasita o metoda pentru teleportare...
Miki, păi normal că nu! Vai cum eşti...
Teo, este foarte simplă teleportarea asta, mie mi-a ieşit din prima. Verifici pe net, alegi destinaţia, cumperi online şi gata. Doar să ajungi la aeroport.
teleportarea e super, eu am trecut de a doua editie deja. si ma pregatesc de a treia :)
Castelul Sant' Angelo, l-am vazut pe seara si in fuga, oricum tot ce am vazut dn Roma, am vazut pe fuga! E frumoasa Roma, dar e putin murdara, si acolo ti-e frica sa vorbesti romaneste, mie chiar imi era frica de tigani!
Vreau si eu un sot care sa am duca la Roma:D, fara prea multe planuri!
Maria :-)))
Ştrumfule, Roma trebuie văzută uşor, încet, pas cu pas. La mine există o explicaţie pentru viteza asta - o vedeam a 4-a oară. Dar să ştii că eu nu o văd nici murdară şi nici periculoasă. Deloc. Nu mi-e teamă nici de ţigani, nici să vorbesc româneşte. Bine, nu m-aş plimba noaptea la periferie. Dar am luat-o la pas la 3 dimineaţa de la Colosseum până la Fontana di Trevi.
Şi ca să te dezamăgesc complet, nu soţul m-a dus la Roma :D
pisicot- cred ca ar trebui sa ii explicam sofiei adevarul despre teleportare....
peste o săptămână şi un pic mă duc şi eu p-acolo. abia aştept :D o să salut toţi pisicii din partea ta :P
Maria, mai las-o :D
Ritchiu, să vezi câţi sunt pe acolo!
am invins! maine dimineata merg dupa bilete.din 13 august-vacanta.o sa fac poze cu pisici de mare. nu stiu cum o sa le conving sa stea la umbra dar madescurc eu cumva:-)
azi am maimulte cuvinte asa ca pot sa-ti spun ca mi-a placut povestea ta in imagini.
Pisicot, eu cand am fost a Roma, am fost lasata la periferie unde erau gunoaie multe, si multi rromi, noi eram fete ,si ne era o frica:D!
Da, ai dreptate....in alta parte nu am vazut mizerie, am generalizat!
Peste castelul Sant'Angelo...am dat din greseala pentru ca ne ratacisem cautand o intrare la metrou.
Visez sa ma mai intorc la Roma sa vad mai multe!
Adi, bravo! Mă bucur pentru tine. Să te distrezi şi să aduci poze.
Ştrumfule, păi de aia. Trebuie să mergi din nou, de data asta cum trebuie :)
Wooow, aer de vacanţă! Daţi şi la mine! Pisicot, Ritchiu si Adi...vă invidiez (cu drag, desigur!:) )
Strumfuţ, mă bag şi eu la o teleportare. Eu zic să ne aşezăm frumos, cu mâinile la spate şi să o ascultăm pe Maria, când ne predă teleportarea.
Dar luna asta îmi voi relaxa şi eu hipofiza la o săptămână de plajă, valuri, dragoste, somn, îngheţată, briză,fructe de mare, biliard, scuba, dans, croaziere, shopping...
Păi Innu, ce mai vrei atunci? EU te invidiez!
Ce mai vreau? Păi...aş mai vrea încă o săptămână. Şi încă una. Şi încă una...:)
Trimiteți un comentariu