Îl iubesc pentru că nu îl înţeleg. Nu pentru că mi-ar plăcea în mod deosebit. De fapt l-aş părăsi fără regrete dacă un altul mai bun, mai deştept, mai atrăgător, mai cald şi mai primitor m-ar adopta. Dar e misterios şi nu încetează să mă surprindă. E de-a dreptul fascinant.
De exemplu pe la prânz, vineri fiind, ieşirea din Bucureşti spre Valea Prahovei era complet liberă. Floreasca-Băneasa 15 minute. În schimb buluceală mare la intrare. Coloană pe ambele poduri, până în Otopeni.
Dimineaţă, altă surpriză. Mă înarmez cu răbdare, cafea şi brioşe pentru drumul lung din Titan până în Dorobanţi. Ce? Am apucat să mânanc ceva? Pe Ştefan cel Mare se mergea ca la raliu. 25 de minute.
La Paul tot învăţul are şi dezvăţ. Poftesc la o bucată mare de tartă cu nucă de cocos. Ezit, parcă aş lua şi una cu ciocolată. Şi o baghetă cu susan. Şi un croissant. Ok, o tartă cu cocos. Să nu fabulăm. Sunt 3 bucăţi. Pe care să o aleg? Poate pe cea fără muşte. Da, trist. De fapt mai toate tartele erau bâzâite scârbos de muşte.
- Cu ce vă servesc?
- Aş fi vrut o tartă dar fără muşte aveţi?
- (încurcată) Ăăă, vă dau o bucată din bucătărie.
Nu ştiu de ce dar nu-mi surâdea ideea. Poate în spate era şi mai rău. Şi oricum pofta se dusese naibii. Nu-i nimic, am economisit o avere.
Ieri, la un magazin de încălţăminte. Reduceri, cică. Văd o pereche de cizme breathtaking. Reducere fabuloasă de 5%. De la 880 de lei. La bani ăştia te cam faci pe reducere. Sau, în fine, intri la un film de exemplu.
A dat boala în multiplexuri cu D-cinema. Cică e mai bine. O fi. Dar şi costă. Partea amuzantă este cum apare în program: Quantum of Solace: James Bond Digital. Digital, mă? Cum adică e James Bond digital? Sau e ca în povestea cu hârtia igienică. Poate îşi foloseşte degetele prea mult.
E oraşul meu. Mereu surprinzător.
De exemplu pe la prânz, vineri fiind, ieşirea din Bucureşti spre Valea Prahovei era complet liberă. Floreasca-Băneasa 15 minute. În schimb buluceală mare la intrare. Coloană pe ambele poduri, până în Otopeni.
Dimineaţă, altă surpriză. Mă înarmez cu răbdare, cafea şi brioşe pentru drumul lung din Titan până în Dorobanţi. Ce? Am apucat să mânanc ceva? Pe Ştefan cel Mare se mergea ca la raliu. 25 de minute.
La Paul tot învăţul are şi dezvăţ. Poftesc la o bucată mare de tartă cu nucă de cocos. Ezit, parcă aş lua şi una cu ciocolată. Şi o baghetă cu susan. Şi un croissant. Ok, o tartă cu cocos. Să nu fabulăm. Sunt 3 bucăţi. Pe care să o aleg? Poate pe cea fără muşte. Da, trist. De fapt mai toate tartele erau bâzâite scârbos de muşte.
- Cu ce vă servesc?
- Aş fi vrut o tartă dar fără muşte aveţi?
- (încurcată) Ăăă, vă dau o bucată din bucătărie.
Nu ştiu de ce dar nu-mi surâdea ideea. Poate în spate era şi mai rău. Şi oricum pofta se dusese naibii. Nu-i nimic, am economisit o avere.
Ieri, la un magazin de încălţăminte. Reduceri, cică. Văd o pereche de cizme breathtaking. Reducere fabuloasă de 5%. De la 880 de lei. La bani ăştia te cam faci pe reducere. Sau, în fine, intri la un film de exemplu.
A dat boala în multiplexuri cu D-cinema. Cică e mai bine. O fi. Dar şi costă. Partea amuzantă este cum apare în program: Quantum of Solace: James Bond Digital. Digital, mă? Cum adică e James Bond digital? Sau e ca în povestea cu hârtia igienică. Poate îşi foloseşte degetele prea mult.
E oraşul meu. Mereu surprinzător.
10 răspunsuri:
pai aia 5% insemnau film SI m&m, vezi ce afacere ai ratat?!
orasul iti da, da' nu'ti baga si'n traista, pisicot. sa nu zici ca nu ti'am zis data viitoare cand treci fluierand peste oferta "la o pereche de cizme cumparata va dam o crema de ghete gratuit - oferta limitata"
mi-e clar ca aici sa ramai. in oras, adica.
nu se egzista pe fata pamantului, un oras la fel de misterios si de surpinzator. are de toate.
una calda, douazeci reci, trei calde, 145 reci.
asta nu se gaseste pe toate drumurile. :-)
Tartă fără muște? Ștefan cel Mare fără mașini?
aş adăuga şi gropile veşnice de pe circuitul din jurul Carrefour Orhideea şi asfaltul schimbat pe o stradă pe undeva prin Berceni deşi cu o zi în urmă era drept şi lin...
Ilinca, tot nu face, zău.
Carmen, de asta mi-e şi mie teamă...
Rareş, da. Mă simt ca într-o poveste. Şi totuţi e real.
Ritchiu, ăsta e parfum ce spui tu :)
eu aveam o carticica de capatai.. de-aia, de o ai cand esti mic si te fascineaza si o rasfoiesti pana se toceste si chiar o pastrezi pana cand esti mare. ea mi-a inoculat pasiunea pentru oras. care nu e al meu, ma in vata ea. deci nici al tau, inceteaza cu rasfaturile! e al nostru. si citez din memorie: orasul nostru este plin de oameni/in el traiesc cu totii si muncesc/loc este in oras pentru fiecare/de aceea eu orasu-l mi-l iubesc.
wow... mult prea multa acuratete pentru o memorie catastrofala!
Auzi, și felicitări pentru locul din Zelist!
Miki, doar cu visele să nu începi din nou :)))
Rareş, mulţumesc, bine că mi-ai spus, habar nu aveam. Cu nu ştiam nici despre topul celor mai influente blogeriţe :))) Noroc cu domnii din blogosferă :) deci acu' ce tre' să fac?
Nimic, presupun.
din nou? asta presupune ca au incetat macar o clipa. nimic mai gresit!
Trimiteți un comentariu