Uneori noaptea prinde viaţă. Uneori ceaţa nu mă face să mă ascund sub plapumă. Uneori întunericul e alungat de felinare cu parfum discret de iarnă. Uneori locuri reci şi pustii au mai multă viaţă în ele decât o mie de călători într-un tren de superviteză. Uneori mă opresc să surpind cadre cu viaţă. Mă fac să zâmbesc. Uneori umbrele nu mă mai sperie iar tăcerile vorbesc pe înţelesul meu.
13 răspunsuri:
bravo, pisicoti!
Ştiu, îmi trebuie cameră :P
Dar mi-a plăcut lumina mult.
Dar spune, e adevărat că noaptea toate pisicile sunt negre?:D
Nu prea. Eu eram albă. Cu mănuşi şi fular la contrast. Roşu aprins.
:)
si coada era tot rosie :p
hihihi :)
corect
Nici un catel prin parc? :)
ce atmosfera de primavara....
Ah, umbrele...
noaptea are farmecul ei dar ziua este incantatoare:)
Nu băga în seamă umbrele! Vezi de drum!
uneori, sinteza intre empirism si rational porneste de la contingenta sinergetica primordiala a unei dihotomii axiologice paraboloide ce segmenteaza indubitabil transhumanta ontologica.
parerea mea...
Generale, erau :) Şi Pisicot s-a jucat cu ei :)
Hai mă Maria...de primăvară?
Rareş, preferatele mele.
TB, depinde cum priveşti..
Motanes, uneori îmi plac.
JL, profundule :))
Trimiteți un comentariu