Uneori noaptea prinde viaţă. Uneori ceaţa nu mă face să mă ascund sub plapumă. Uneori întunericul e alungat de felinare cu parfum discret de iarnă. Uneori locuri reci şi pustii au mai multă viaţă în ele decât o mie de călători într-un tren de superviteză. Uneori mă opresc să surpind cadre cu viaţă. Mă fac să zâmbesc. Uneori umbrele nu mă mai sperie iar tăcerile vorbesc pe înţelesul meu.
miercuri, decembrie 03, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 răspunsuri:
bravo, pisicoti!
Ştiu, îmi trebuie cameră :P
Dar mi-a plăcut lumina mult.
Dar spune, e adevărat că noaptea toate pisicile sunt negre?:D
Nu prea. Eu eram albă. Cu mănuşi şi fular la contrast. Roşu aprins.
:)
si coada era tot rosie :p
hihihi :)
corect
Nici un catel prin parc? :)
ce atmosfera de primavara....
Ah, umbrele...
noaptea are farmecul ei dar ziua este incantatoare:)
Nu băga în seamă umbrele! Vezi de drum!
uneori, sinteza intre empirism si rational porneste de la contingenta sinergetica primordiala a unei dihotomii axiologice paraboloide ce segmenteaza indubitabil transhumanta ontologica.
parerea mea...
Generale, erau :) Şi Pisicot s-a jucat cu ei :)
Hai mă Maria...de primăvară?
Rareş, preferatele mele.
TB, depinde cum priveşti..
Motanes, uneori îmi plac.
JL, profundule :))
Trimiteți un comentariu