Nu că ar fi prima dată. Dar omul se încăpăţânează să încerce până şi-o ia bine peste bot. Sau are o doză letală de masochism.
A mai scris şi Ilinca despre mâzmâzuri franţuzite la preţuri de 5th Avenue. Pe scurt: două ape, două prăjituri şi-o pâine (cam prăfoasă şi cu un vag iz de prospeţime) 500 de mii. Plus că pe drum spre casă m-a luat greaţa. Cred că de la preţuri, că prăjitura era bună. Tot mai bine e la cofetăria tinereţii mele, Tutti-something-frutti :)
A mai scris şi Ilinca despre mâzmâzuri franţuzite la preţuri de 5th Avenue. Pe scurt: două ape, două prăjituri şi-o pâine (cam prăfoasă şi cu un vag iz de prospeţime) 500 de mii. Plus că pe drum spre casă m-a luat greaţa. Cred că de la preţuri, că prăjitura era bună. Tot mai bine e la cofetăria tinereţii mele, Tutti-something-frutti :)
20 răspunsuri:
hi hi hi, la cofetaria copilariei mele erau lingurile gaurite sa nu le fure clientii, o prajitura indefinita, ceva tort smth, oranjada sinistra, galbena, si un miros oarecat ranced. era pe garii de nord, cred ca pe unde e acum un cazino :)
mai buna crema de zahar ars de la frenck mockery :)
Uitasem să scriu de partea cu greaţa :-)) Pfff, ce emoţii, nene.
Am spus cofetăria tinereţii, aia din liceu, nu aia de clasa-ntâia. Tutti frutti ăsta era de balamuc :)
am prins şi eu linguri găurite. dar am prins şi cofetăria hotelului mara, cea mai mare cofetărie din baia mare (da, aia care-i mică acum, că nu a ieşit catindatul care să o facă mare cu adevărat). aveau o gamă de torturi şi prăjituri...ceva de speriat. mergeam sâmbăta şi cumpăram la pachet (asta dacă nu apuca mama să facă ea ceva dulce şi aromat).
şi se stătea la coadă câte o jumătate de oră:-)
Ei, p-asta nu am incercat-o....
Dar preturile nu ma mira, pentru ca sunt asa mari cam in tot centrul.
Adi, fascinaţia cofetăriilor :)
Teo, nu e chiar aşa, 20 m mai încolo la Galleron e mult mai bine. Ok, mai e şi Turabo unde e dezastru. Acolo preţurile sunt mari şi prăjiturile proaste.
Eu nu-nţeleg. Dacă lingurile găurite puteau fi folosite la cofetărie, de ce n-ar fi putut fi folosite şi acasă? :-)
vlad, pe'atunci nu erai cool daca furai :)
ies un pic dintre prăjituri. acum 15 ani exista în baia mare o bodegă (la dura) în care scrumierele erau făcute din funduri de cutii de cafea brasero (de fapt nişte jumătăţi) şi erau bătute în cuie pe mese. nu mă întrebaţi cum se goleau scrumierele:-))
Nu întreb :-)))
Cât despre linguriţele găurite...păi dacă te vedea cineva că ai aşa ceva acasă te făceai naibii de cacao.
mie totusi lasagna cu dovlecei imi place acolo. iar apa e mai ieftina ca in aeroport la otopeni, asa ca tot e bine :)
adi, pai... presupun ca se le skimbau odata cu mesele :)
maria: nici crema de zahar ars n'a fost rea si nici - randul trecut - salata mea cu raci. doar ca serviciul e aproape haios... daca n'ar fi pe banii tai. baietii aia au o indiferenta de'a dreptul franceza fata de ceea ce se face si ceea ce nu se face
Mie nu mi se pare scump. Du-te la alimentară, altfel...
Maria, păi chiar sunt bune toate, nu asta era ideea. Deşi la pâine dau rateuri. Iar apa e 100 de mii, ştiam că la aeroport e 80 :-))
Ilinca, serviciul e tare de tot. Plus că nici POS-urile nu le mergeau.
Motanes, la alimentară nu au cremă de zahăr ars. Şi nici albăcazăpada nu poate să se vadă la o şuetă cu prinţesa.
Tot nu pricep - nu erau ei mai de cacao, care găureau linguriţele, decât tine, care le arătai că şi-aşa puteai să le furi? Of, copii, voi chiar nu-nţelegeţi de ce am făcut Revoluţia :-))
s-a facut 90 si in aeroport
Mi-e dooorrr de prăji românești de nu mai pot!!! Aștia aici fac niște chestii imposibil de dulci și grețoase, n-au auzit de însiropat și pun și tone de coloranți in creme!
Prefer să-mi fac singura acasă, din păcate nici una nu are gustul ăla de cofetărie comunistă, naiba să le ia de ce erau așa gustoase!!!
Maria :-))
Alina, când vii pe aici te scot la Tutti-something-Frutti :)
@ Everybody
Eu zic sa lasati fitzele si sa dati o tura prin Drumul Taberei. Nu e cartierul meu dar la intersectia cu Romancierilor e o cofetarie SUPER VALABILA de pe vremea cind eram liceean. Va inchipuiti ce surprize (repetate in ultimii ani) am avut cind am constatat ca se pastreaza traditia. Se numeste INDIANA.
Taxa de publicitate unde o platesc ?
mie cel mai tare dulce mi se pare pasca de la tosca. un lucru foarte bun, se serveste doar o singura data in an, al'fel ar fi catastrofal :))
someone: nu era cul sa le furi si basta! dar e drept, dupa revolutie, n'au mai avut lingurile gaurite in cofetarii, asa ca cei mai multi din tinerii de atunci au invatat sa fure bine mersi.
pisicot: bun printesa :)
Cunoaștem de Indiana, acum vreo 4 ani încă făceau prăjituri valabile. De Tutti-Frutti n-am auzit, n-am încercat, da' cu plăcere accept invitația, chit că n-am o dată clar când o voi putea onora. :)
Trimiteți un comentariu