Mă gândeam la o idee, simpatică de altfel, născocită de Adi într-o zi cu soare. Cea cu oportunităţile şi profitatul. Idee absolut corectă dacă vrei să ţi se întâmple lucruri în viaţă şi nu numai să stai să aştepţi. Ok, e mişto să ţi se ofere şanse dar e şi mai interesant dacă profiţi de ele.
Şi uite-aşa gândul meu a mers mai departe, la deciziile pe care le iau de obicei fără remuşcări şi regrete atunci când mă bag într-o treabă. Poate gândesc prea mult, poate analizez cu prea multă atenţie, poate raţionalul învinge (într-o primă fază) emoţionalul. Problema apare atunci când eşti în situaţia de a cântări. Pe de o parte îţi spui că merită încercat, că doar ştie Adi ce spune. În sensul că decât monotonie, mai bine încerci ceva nou, că nu pierzi nimic. Pe de altă parte îţi zici - ok, dar ce câştigi? Cu adevărat ce câştigi. Şi aici începe să lucreze motoraşul. Pui în balanţă monotonia, plictiseala, adaptarea mecanică la o situaţie plană, banală, cotidiană. Şi pe de altă parte scânteia, trezirea, schimbarea, încercarea de a testa, de a privi peste, de a adulmeca noi orizonturi.
Şi-ţi spui, wow, oricum nu pierd nimic, atunci...de ce nu?
Dar dacă ştii că nici de câştigat nu câştigi nimic, ci pur şi simplu schimbi ritmul, dai un impuls sinusoidal vieţii. Doar atât. Merită?
(răspunsul meu mai târziu, până atunci să vă aud pe voi)
Şi uite-aşa gândul meu a mers mai departe, la deciziile pe care le iau de obicei fără remuşcări şi regrete atunci când mă bag într-o treabă. Poate gândesc prea mult, poate analizez cu prea multă atenţie, poate raţionalul învinge (într-o primă fază) emoţionalul. Problema apare atunci când eşti în situaţia de a cântări. Pe de o parte îţi spui că merită încercat, că doar ştie Adi ce spune. În sensul că decât monotonie, mai bine încerci ceva nou, că nu pierzi nimic. Pe de altă parte îţi zici - ok, dar ce câştigi? Cu adevărat ce câştigi. Şi aici începe să lucreze motoraşul. Pui în balanţă monotonia, plictiseala, adaptarea mecanică la o situaţie plană, banală, cotidiană. Şi pe de altă parte scânteia, trezirea, schimbarea, încercarea de a testa, de a privi peste, de a adulmeca noi orizonturi.
Şi-ţi spui, wow, oricum nu pierd nimic, atunci...de ce nu?
Dar dacă ştii că nici de câştigat nu câştigi nimic, ci pur şi simplu schimbi ritmul, dai un impuls sinusoidal vieţii. Doar atât. Merită?
(răspunsul meu mai târziu, până atunci să vă aud pe voi)
27 răspunsuri:
normal că merită. n-ar fi păcat ca într-o lume multidimensională să limitezi numarul exprienţelor prin care treci la gama restrânsă pe care o oferă suprafaţa plană?
in fond, cel mai mare câştig al trecerii noastre prin viaţă e experienţa. cum ar fi să mergi cu trenul de la iaşi la constanţa într-o zi perfectă de primăvară şi să nu întorci niciodată capul spre geam?
da, merita pe deplin; daca tot nu suntem nemuritori, de ce sa nu invatam/vedem/gustam etc cat mai multe intr-un timp scurt; mie viata intr-o plictiseala calduta nu mi se pare motivanta.
hm, eu nu am un raspuns. dar ma gandesc la asta :)
La mine e si mai rau, daca nu se iveste nimic la orizont imi creez singur ocazii pentru batai de cap. Din fire nu am stare asa ca monotonia e cam cu problema. Dar totusi sa nu ajungi la extrema ailalta: "short attention span".
Adi, cam aşa e. Dar dacă ştii că nu câştigi nimic (doar experienţă) merită?
Cătălina, welcome :)
Intersantă ideea.
Maria, te rog să te gândeşti şi să prezinţi :D
Cristian, adică să fac cu mâna mea?
simplul fapt ca-mi face placere se pune la "win"?
Deci, eu fac ceva, chiar daca nu pierd ceva si nici nu castig, doar daca-mi face placere. Daca aceasta conditie nu e indeplinita, mai degraba as spune ca prefer sa nu fac...
pentru mine da:-)
nu misc niciun deget fara a avea ceva de castigat. si nu inainte de a analiza cat mai multe variante de actiune. asta poate reduce din spontaneitate dar si din gradul riscului.
in urma "calculelor", uneori ajung la concluzia ca recompensa nu se ridica nici calitativ nici cantitativ la nivelul efortului pe care urmeaza sa-l fac. in cazul asta ori continui actiunea dar cu sfert de chef (asa de experienta), ori renunt din start.
de obicei stimulentul financiar ma motiveaza cel mai abitir, dar capacitatea mea de reactie se adapteaza si in functie de situatii.
exemplul referitor la intorsul capului pe geam mi se pare unul elocvent.
as gandi chiar dpdv material: la gradina botanica (de ex) mi se cere taxa pentru a admira flori; din tren insa pot face acelasi lucru pe banii de bilet. ar fi pacat sa nu profit. suna imbecil ce zic? poate...da' eu asa gandesc. si asta cu ganditul nu mi se-ntampla des :)
"complecs", ca de obicei... ce se numeste/defineste castig si ce se numeste pierdere? despre ce fel de pariu discutam? despre cat de moral este sa te culci cu toti barbatii/toate femeile din lume si ce ai castigat/pierdut din asta? despre pariul de a cunoaste toate locurile minunate din lume si de a uita sau a le schimba pe cele inguste, sarace, murdare? inconvenabile? despre ce tip de conventie discutam: cea sociala sau cea morala? discutam despre simturi - multumirea lor - sau despre datorie - implinirea ei? ce este remuscarea? la ce o atasezi? care este sistemul de referinta? ne lispesc multe date de aici, pisicot... :)
am eu o vorba: uneori si daca nu pierzi, castigi.
asta una la mana:))
in rest, daca e sa fiu carcotas (mai ales cam avazut deja ce ii motiveaza pe altii, ce urmaresc ei cand fac ceva sau ce asteapta sa castige) zic asa:
sa presupunem ca ai ceva de facut, analizezi si pe fata si pe dos, tragi linie si ajungi la concluzia ca ai de castigat (sa zicem bani ca am vazut ca toata lumea se gandeste la bani). ok, timpul de executie 3 ore. castigul (sa zicem) 50 de milioane. :)) ok, deci e clar, o sa ziceti toti ca iesiti in castig.
dar daca presupunem ca in alea 3 ore se iveste o alta sansa de a castiga 100 de milioane, sansa ratata deoarece suntem ocupati deja? intrebarea: se numeste ca am castigat sau ca am pierdut 50 de milioane? :)) unii o sa zica una, altii alta :)) eu zic ca ai castigat 50 de milioane, dar ai pierdut o sansa. bani faci daca vrei, sanse nu prea ai.
deci, depinde ce vrei. in general cand urmaresti scopuri materiale, pierzi sanse mari de a castiga altceva.
oricum, subiectul e bun :)
hm, cred ca va dura pana sa il gasesc. pe raspuns
Kmi, e ok ce spui, se pune, bravo :) Viaţa e scurtă, merită să ne facem (şi astfel de) plăceri.
Adi, înclin să-ţi dau dreptate.
JL, sunt şi nu sunt în totalitate de acord. Da, şi eu pierd de multe ori efectul spontan din cauza raţionalului. Dar ăsta nu e neapărat şi întotdeauna un lucru rău. Dar, chiar dacă nu ai un motiv clar, nu îţi vine să rişti să vezi ce se poate întâmpla? Consideră că efortul e minim.
Rareş, slow down. Mă refer în general, nu dau exemple concrete că nu e bine. Câştig şi pierdere - mă refer la senzaţie, efect. Nu material, nu neapărat palpabil, ci senzorial. Şi da, poate discutăm şi despre morală în limitele în care nu dai nimănui în cap şi nu faci rău întenţionat. M-m limitat la situaţii punctuale, nu la probleme existenţiale.
Garfield, pisic complicat ce eşti :)
Eu nici nu luasem în calcul partea materială dar ce să-i faci, poporul o cere :))
Maria, hai că nu-i greu, ia uite ce se înghesuie băieţii. BTW, ne plângeam că de obicei ei nu comentează. Dacă e să fac o statistică...pe post-ul ăsta ne-au rupt :P
(pai asta din cauza faptului ca ai intitulat postul ala "logica masculina"...)
pai da, dar ei sunt materialisti. eu ma gandeam la alte-alea
Ma refeream la a crea ocazii de care sa te bucuri, fara sa te gandesti neaparat in termeni de castig/pierdere. Poate ca la final faptul ca ai facut un lucru intr-un anume fel se dovedeste a fi o cale gresita insa a-l face este de fapt lucrul cel mai important. Nu invit pe nimeni sa faca lucruri absurde sau fara un pic de gandire.
Invit si ma invit in acelasi timp la a face lucruri si a nu mai sta la calcule de o mie de ori pentru ca nu se ajunge aproape nicaieri. Mai bine te bucuri de momente, de plimbare, de oamenii sau natura pe care o simti in jur si, mai tarziu, te bucuri de povestile pe care le poti spune decat sa nu faci nimic. Este exact ceea ce inteleg eu ca se vrea in "Aventurile lui Pisicot".
Chiar si un lucru care a iesit rau pana la urma se poate dovedi peste vreme fie o lectie, fie, de ce nu, o experienta pozitiva prin prisma evenimentelor pe care le-a generat. (vezi "The Butterfly Effect" http://en.wikipedia.org/wiki/Butterfly_effect)
materialist? arata-mi un cuvant materialist in commentul meu! bine, in afara de cuvantul "femeie"...
pisicot, eu de altii ziceam ca s-au referit la partea materiala, nu la tine neaparat :)
si nu sunt complicat absolut deloc :)
Rareş, simt un război aici...
Cristian, perfect spus!
Garfield, păi ştiu. Nu ne dai şi un exemplu non-material?
:)
bine rares, nu tu. :) ce e drept, citisem in diagonala
Interesantă ca temă de reflecţie, vorba Mariei.:)
Înainte de orice, vreau să spun că-l înţeleg exact pe pushthebutton. Pentru că asta a fost şi reacţia mea după ce am citit: ok, dar depinde...despre ce vorbim aici?:)
Mie textul lui Adi, la care faci trimitere, mi s-a părut a fi despre altceva. Despre cum nu suntem în stare nici măcar să furăm de la alţii ce e bun, să-i copiem măcar, dacă nouă nu ne dă prin cap.
Bine, la limită, dacă luăm ca pe o oportunitate faptul că azi avem voie să călătorim în străinătate şi să vedem cum se fac lucrurile la alţii, subiectele ar găsi ele un puct de tangenţă.
Doar că mi s-a părut că tu baţi în altă parte cu postatea asta. :D
Acum, că am lămurit chestiunea preliminară, pe fondul problemei eu aş zice aşa. Nu există nothing to lose-nothing to win situation!
Au spus-o şi alţii mai sus, sub diferite forme. Ceva tot câştigi: fie plăcere, fie înţelepciune. Ceva tot pierzi: poate confortul obişnuinţei, poate stabilitatea. Dar nimic din toate acestea nu legitimează nici aruncatul cu capul înainte, nici bătutul pasului pe loc.
În concluzie, draga mea, nimeni nu poate lua hotărâri în locul nostru. Trebuie doar să stăm şi să mai chibzuim o vreme. Timpul va înclina la un moment dat balanţa oportunitate-pierdere şi ne va ajuta să luăm decizia corectă. Dacă nu, asta va fi lecţia noastră!:)
DA!
al'fel mi se pare ca e ca si cum te'ai duce in vacanta si te'ai limita la complexul cu all inclusive fara sa incerci nimic al'ceva
Innu, eu am preluat doar ideea de la Adi, nu postarea.Ideea brută. Şi discutând în general. Ok, ideea se poate aplica pe "ţ" variante dar nu mă refeream strict la ceva anume. Hai să dau totuşi un exemplu banal. Eşti supărat, nu ai chef de nimic. Nimic nu te înveseleşte. Vrei doar să stai tu cu tine şi oricum nu ai cu cine să ieşi, să stai la poveşti, să pleci într-o călătorie. Şi într-o seară primeşti o invitaţie la un party. Nu-ţi face cu ochiul pt că nu eşti în the mood. Şi te gândeşti: rămâi în starea ta în care deja te complaci sau te duci. Nu piezi nimic pt că oricum te simţi de rahat dar câştigi ceva? Ei bine, se poate să te întorci acasă la fel de deprimat sau, din contră, să ai o întâlnire karmică :D
Deci merită să rişti? Şi revenim la ce s-a mai discutat. Poate merită măcar pentru experienţă. Ok, o altă problemă e spontaneitatea. Dacă eşti prea raţional poţi să pierzi oportunităţi. Dacă eşti prea impulsiv poţi să te arzi. Normal că fiecare decide pt el, la fel cum şi asumarea responsabilităţii e foarte ... personală. Intenţia mea era de a vă afla părerile.
Ilinca, scurt şi la obiect. Mulţam :)
Asta cu întâlnirile karmice îmi aminteşte de prietena mea, Cristina.
Pe când stăteam în căminele din Grozăveşti, o trimiteam uneori să cumpere Pepsi RC sau BR RC de la o cameră din cămin, nu departe de camera noastră.
Invariabil, Cristina îşi refăcea rujul înainte de a ieşi pe uşă. La care eu râdeam: "da ce, nerujată, nu te servesc ăia?" Iar ea spunea invariabil: "nu ştiu, Culai (Culai era numele nostru de alint la mişto) poate mă-ntâlnesc cu destinul pe drum!" :)
Nu cumva depinde si de moment?
Azi am chef de o schimbare, ma simt in stare sa accept provocarea si sa-mi asum riscurile. Maine sunt poate prea obosita ca sa incerc marea cu degetul.
Treaba e "complecsa", vorba lui pushthebutton ... :)
Sumarizat, depinde! :) Personal, cel mai bine ma regasesc in ce a spus Innuenda. (Ca de obicei, are talentul de a concentra bine si fluent ideile.)
subiectul e mult prea vast pentru a exista o concluzie general valabila.
e cu "depinde". depinde de starea de moment, de conjunctura, de efortul depus...
nici nu stiu daca ai dat prea putine detalii sau prea multe. in ambele cazuri insa...depinde.
Innu, întâlnirea karmică nu e neapărat iubirea vieţii ;) Poate fi orice altceva dar care să-ţi marcheze destinul. Şi când te gândeşti că toate astea depind de lucruri atât de mărunte...
Alina, ba da, evident. Depinde de multe. Dar la bază rămâne instinctul. O laşi să moară pt că nu vezi avantaje (asta însă nu înseamnă că pe parcurs apar) sau te aunci cu capul înainte şi te laşi purtat de val?
JL, era doar o întrebare. Cam ce şi cum ar face fiecare. Se poate discuta mult pe subiectul ăsta dar mă interesa prima reacţie :)
Trimiteți un comentariu