Încep azi o serie de "pastile" despre cum se face treaba pe la noi. Nu o să fie despre politicieni corupţi sau despre oameni de afaceri cu mâinile până la cot în borcanul cu miere. Nici măcar despre uniriştii de pe şantiere, deşi aici ar trebui să insist cu ceva poze. Asta e treaba presei. O să fie simple slice of life, după cum le-am trăit eu (destul de des aş spune) lately.
Prima relatare este despre o prăjitură. Da, da. V-am mai spus că sunt în perioada de mâncat prăjituri, poate şi inspirată de un domn priceput în ale bucătăriei. Obişnuiesc să-mi fac săptămânal pofta cu un cheese cake. Am testat cam tot ce e pe piaţă. Starbucks, GJ, Snack Attack, cofetării mai cu moţ, restaurante americane.
De la o vreme trec sâmbăta prin mall şi-mi iau una (chiar două dacă mi-e foame) de la cofetăria de la parter. Delicioase. La un moment dat au început să le scumpească. A fost 5 lei, pe urmă 6,5 lei, apoi 7. Acum e 9. Iar felia îmi pare tot mai subţire. Hmmm. Măcar respectă reţeta, îmi zic, şi mereu e cu cireşe. Yummy! Zilele trecute îmi fac drum prin mall şi trec să-mi iau una.
- Daţi-mi un cheese cake cu cireşe, vă rog.
- Nu e cu cireşe, e cu vişine. Zice una dintre vânzătoare cu scârbă. Cealaltă făcea imperturbabilă un sudoku.
- De când? Că de un am tot cu cireşe aveţi.
- Nu mai avem cireşe. E cu vişine.
Ştiu, am reţinut din prima. Dar de ce?!
- Sau mai avem cu tutti frutti.
WTF?! Cum să faci cheese cake cu tutti frutti?
- Ăăăăă, nu, mai bine una cu vişine din astea. Puneţi două de fapt.
Mă uit cu atenţie ce scoate din vitrină, nu de alta dar mi s-a mai înâmplat acasă să găsesc altceva. Deodată văd un blat gros, muuult mai gros decât îl ştiam. Şi maro spre căcăniu. Pentru cine nu ştie, blatul de cheese cake e subţire, din biscuiţi digestivi.
- Ce e cu blatul ăla? Îmi scapă involuntar şi casc ochii.
- Cum adică? E blat cu cacao şi nuci.
- Cacao şi nuci?! Da' ce, s-a schimbat reţeta?
Mă ia groaza. Ok, cireşele sunt acum vişine. Accept. Dar gândul la un blat însiropat din cacao cu nuci pe model prăjituri comuniste îmi dă fiori. Şi deodată îmi pică fisa. Lucrez într-un domeniu unde clientul vine (prea des după capul meu) cu idei personale geniale sau cu soluţii inovatoare proprii şi are convingerea că aşa se face business-ul. Iar dacă nu vine el, aduce o idee de la vecinu'. Sau de la nevastă - asta e cea mai nasoală situaţie. Dap, am trăit-o şi pe asta.
- Auziţi, nu-mi spuneţi, s-a gândit şefa să schimbe reţeta, nu?
- Da' de unde ştiţi? Daaaaa, şefa mereu are idei la prăjituri. Zice fata mândră nevoie mare.
De fapt îmi doream să nu aud răspunsul ăsta. Să mă fi înşelat. Măcar puţin. Dar nu. Iar acum plătesc două experimente culinare ale doamnei Flori, patrona.
Cum spuneam, româneşte. Aşa se face treaba pe la noi. Pe mine m-au pierdut de client, o să iau prăjituri de la cea mai tare şi nouă cofetărie, pe care am descoperit-o de curând. Sau, în fine, până n-or avea şi aştia idei geniale.
Prima relatare este despre o prăjitură. Da, da. V-am mai spus că sunt în perioada de mâncat prăjituri, poate şi inspirată de un domn priceput în ale bucătăriei. Obişnuiesc să-mi fac săptămânal pofta cu un cheese cake. Am testat cam tot ce e pe piaţă. Starbucks, GJ, Snack Attack, cofetării mai cu moţ, restaurante americane.
De la o vreme trec sâmbăta prin mall şi-mi iau una (chiar două dacă mi-e foame) de la cofetăria de la parter. Delicioase. La un moment dat au început să le scumpească. A fost 5 lei, pe urmă 6,5 lei, apoi 7. Acum e 9. Iar felia îmi pare tot mai subţire. Hmmm. Măcar respectă reţeta, îmi zic, şi mereu e cu cireşe. Yummy! Zilele trecute îmi fac drum prin mall şi trec să-mi iau una.
- Daţi-mi un cheese cake cu cireşe, vă rog.
- Nu e cu cireşe, e cu vişine. Zice una dintre vânzătoare cu scârbă. Cealaltă făcea imperturbabilă un sudoku.
- De când? Că de un am tot cu cireşe aveţi.
- Nu mai avem cireşe. E cu vişine.
Ştiu, am reţinut din prima. Dar de ce?!
- Sau mai avem cu tutti frutti.
WTF?! Cum să faci cheese cake cu tutti frutti?
- Ăăăăă, nu, mai bine una cu vişine din astea. Puneţi două de fapt.
Mă uit cu atenţie ce scoate din vitrină, nu de alta dar mi s-a mai înâmplat acasă să găsesc altceva. Deodată văd un blat gros, muuult mai gros decât îl ştiam. Şi maro spre căcăniu. Pentru cine nu ştie, blatul de cheese cake e subţire, din biscuiţi digestivi.
- Ce e cu blatul ăla? Îmi scapă involuntar şi casc ochii.
- Cum adică? E blat cu cacao şi nuci.
- Cacao şi nuci?! Da' ce, s-a schimbat reţeta?
Mă ia groaza. Ok, cireşele sunt acum vişine. Accept. Dar gândul la un blat însiropat din cacao cu nuci pe model prăjituri comuniste îmi dă fiori. Şi deodată îmi pică fisa. Lucrez într-un domeniu unde clientul vine (prea des după capul meu) cu idei personale geniale sau cu soluţii inovatoare proprii şi are convingerea că aşa se face business-ul. Iar dacă nu vine el, aduce o idee de la vecinu'. Sau de la nevastă - asta e cea mai nasoală situaţie. Dap, am trăit-o şi pe asta.
- Auziţi, nu-mi spuneţi, s-a gândit şefa să schimbe reţeta, nu?
- Da' de unde ştiţi? Daaaaa, şefa mereu are idei la prăjituri. Zice fata mândră nevoie mare.
De fapt îmi doream să nu aud răspunsul ăsta. Să mă fi înşelat. Măcar puţin. Dar nu. Iar acum plătesc două experimente culinare ale doamnei Flori, patrona.
Cum spuneam, româneşte. Aşa se face treaba pe la noi. Pe mine m-au pierdut de client, o să iau prăjituri de la cea mai tare şi nouă cofetărie, pe care am descoperit-o de curând. Sau, în fine, până n-or avea şi aştia idei geniale.
18 răspunsuri:
unde e cofetaria cea noua?
:-)))
secret, nu pot să spun
biiiiiine, mai vrei tu sa afli vreun secret
Offf, bine, îţi spun. Da' ştii tu de ce :)
pentru ca aveam un secret spus in plus, de-aia. sa stie si oamenii
Cel mai important: erau bune?
Maria, da da :D
Naşule, nimic nu mai e cum era!
Nici Cola nu e cum era inainte. Doar mecdonaltzul ramane la fel.
Asta am aflat şi eu de la prietenii bloggeri :D
nashu mare- bune de tot....
:))
ANUNT:
Incepand de saptamana viitoare, prajiturile cu gem vor contine BRANZA sarata... blatul pufos al prajituii cu cirese va fi inlocuit de un blat super-crocant.
de asemenea, in premiera absoluta, reteta Prajiturii Casei cu visine si vanilie se va schimba astfel: visinele vor deveni ananas iar vanilia se va inlocui cu pasta de hrean. (la sugestia publicului cunoscator)
De saptamana viitoare cand veti comanda ECLER veti primi un SNITEL de pui cu maioneza.
Va dorim Pofta Buna!
semneaza: Conducerea... :)))
Garfield, măcar dacă spuneau, să ştiu şi eu :-))
Dar e bună iniţiativa ta!
pisicot, prea draguta, sunt doar un amator care incearca mai des:-)
despre retete in schimbare am eu un foileton pe care probabil il voi posta in cele doua saptamani de vacanta pe care urmeaza sa mi le iau :-)
Amator neamator, le ai :)
Şi te urăsc. Că pleci în vacanţă :D
încă nu ma urâ, mai abţine-te până în august:-)
:)) hai mai pisicot, ce de treaba ai si ce viata grea duci! :))
dar vestea buna este ca ai si tu intamplari surprinzatoare, deci nu te mai miorlai nejustificat pe tema asta :)
uite, eclerele de la carfur, alea cu vanilie, sunt la fel de cand le stiu. si mi se pare ca nici nu s'au scumpit. bine ca ma duc rar :)
Adi, m-am liniştit. Credeam că pleci acum :)
Miki, mă bucur că ţi-ai dat seama. Ştii, mereu las o impresie greşită, nu ştiu cum reuşesc...
Cât despre întâmplări, ok, dar mă aşteptam la ceva mai palpitant :D
Ilinca, bine de ştiut. Dar nu-mi plac eclerele cu vanilie. Ce vrei, am mai spus că am gusturi ciudate. De ex.acum m-aş sui în maşină să dau o fugă la Real să-mi iau halva (românească, nu din aia turcească, lipicioasă) şi lime :D
Trimiteți un comentariu