- Hai în casă, că se întunecă.
Copilul ezită pentru o secundă, apoi îşi continuă jocul în părculeţul din faţa blocului. Câinele deja cedase, aruncându-se pe burtă, cu limba de-un cot, sub o bancă.
- Haide Rex, prinde.
Îi aruncă un băţ şi aşteaptă entuziasmat reacţia câinelui. Dar Rex urmăreşte plictisit traiectoria şi apoi aşează oftând botul pe labe.
- Am zis hai sus, se face noapte.
Zâmbetul copilului păleşte. Mai aruncă o privire câinelui, sperând într-o complicitate. Dar acesta se ridică vesel şi o ia spre casă.
Încet înţeleg. Vântul suflă uşor, tufele de iederă îi răspund fâşâind. Mă simt bine aşa, cu senzaţia asta răcoroasă. Ba chiar şi lumina difuză, de crepuscul, mă relaxează bizar. Cum noapte, care noapte? E doar opt jumate. Îmi mişc picioarele mecanic spre casă, târâind într-o pungă vernil ingredientele unei cine pe care mi-o doream specială. Acum e prea târziu, sunt obosită. Cum naiba totul ţine de timing... S-a dus momentul (de ce oi fi cumpărat atâtea?), acum nu-mi doresc decât o limonadă - acea limonadă pe care doar eu ştiu să o fac - şi să-mi atârn picioarele pe marginea fotoliului.
Nu e tristeţe. Nici măcar oboseală de fapt. Dar vine toamna, asta e. Lumina de afară a trădat-o. Iar senzaţia stranie care mă învăluie e undeva la limita între melancolie şi aşteptare, nerăbdare. Masochist-plăcut. Adulmec deja mirosul de must şi covrigi calzi. Şi aud foşnetul de frunze uscate făcând cercuri pe asfalt. Simt ploaia rece pe streaşină. Văd culorile acum gri-triste, acum arămii-romantice care-mi răscolesc plăcut şi senzual amintirile.
Ştiu. Ştiu că am aşteptat vara să-mi aducă that special mood. Dar vara a preferat să-mi ofere senzaţii extatice măsurabile în nanosecunde şi apoi a dispărut rulând full-speed pe Autobahn. Aşa că mă declar pregătită pentru toamnă. Poate, cine ştie, toamna era cea pe care o aşteptam de fapt.
Copilul ezită pentru o secundă, apoi îşi continuă jocul în părculeţul din faţa blocului. Câinele deja cedase, aruncându-se pe burtă, cu limba de-un cot, sub o bancă.
- Haide Rex, prinde.
Îi aruncă un băţ şi aşteaptă entuziasmat reacţia câinelui. Dar Rex urmăreşte plictisit traiectoria şi apoi aşează oftând botul pe labe.
- Am zis hai sus, se face noapte.
Zâmbetul copilului păleşte. Mai aruncă o privire câinelui, sperând într-o complicitate. Dar acesta se ridică vesel şi o ia spre casă.
Încet înţeleg. Vântul suflă uşor, tufele de iederă îi răspund fâşâind. Mă simt bine aşa, cu senzaţia asta răcoroasă. Ba chiar şi lumina difuză, de crepuscul, mă relaxează bizar. Cum noapte, care noapte? E doar opt jumate. Îmi mişc picioarele mecanic spre casă, târâind într-o pungă vernil ingredientele unei cine pe care mi-o doream specială. Acum e prea târziu, sunt obosită. Cum naiba totul ţine de timing... S-a dus momentul (de ce oi fi cumpărat atâtea?), acum nu-mi doresc decât o limonadă - acea limonadă pe care doar eu ştiu să o fac - şi să-mi atârn picioarele pe marginea fotoliului.
Nu e tristeţe. Nici măcar oboseală de fapt. Dar vine toamna, asta e. Lumina de afară a trădat-o. Iar senzaţia stranie care mă învăluie e undeva la limita între melancolie şi aşteptare, nerăbdare. Masochist-plăcut. Adulmec deja mirosul de must şi covrigi calzi. Şi aud foşnetul de frunze uscate făcând cercuri pe asfalt. Simt ploaia rece pe streaşină. Văd culorile acum gri-triste, acum arămii-romantice care-mi răscolesc plăcut şi senzual amintirile.
Ştiu. Ştiu că am aşteptat vara să-mi aducă that special mood. Dar vara a preferat să-mi ofere senzaţii extatice măsurabile în nanosecunde şi apoi a dispărut rulând full-speed pe Autobahn. Aşa că mă declar pregătită pentru toamnă. Poate, cine ştie, toamna era cea pe care o aşteptam de fapt.
39 răspunsuri:
eu as vrea sa scrii mai des asa...
mda, si eu simt ca vine toamna. mai dau o fuga la limonada acea limonada si e basta vara. next one, maybe..
pana atunci, mai desfrunzeste un an de copaci.
hai, frate, stau de 2 min si scriu/sterg, scriu/sterg..."no comment" de frumos ce e!
Hehe, nu te gandesti si ca acush incepe scoala - sau cursurile ? :)
Desi abia am asteptat sa termin cu cele scoli, acuma am nostalgii toamna...
Rareş, şi eu aş vrea să o iau ca un compliment, nu ştiu de ce. Eu doar aş vrea să scriu mai des. Pentru că în ultimul timp n-am avut stare decât de fotografii.
Ilinca, ultimul tren, nu?
Kmi, mulţumesc :)
(ai fost tare simpatică cu scriu-şterg!)
Rita, nu cred că are legătură cu şcoala...
pisicot, ntz, imi iau sofer. si de data asta macar stiu clar la ce si cine sa ma astept.. :)
trenul ala de care zici tu a plecat ieri cam pe la amiaza si eu i'am facut cu mana, ca era doar un accelerat cu mers de personal. eu vreau un tgv, multumesc :)
si o limonada, se'ntelege
Eu prefer să-mi conduc şi maşina şi viaţa, deci exclus şofer. Ok, doar în fantezii aş accepta un şofer. Cu decapotabilă neapărat. Eu doar să stau cuminte în dreapta cu părul în vânt.Dar la limonadă mă bag :)
vreo udatura asa cu grade n-aveti? m-as implica si io nu de alta da' domnului johnnie walker nu-i place singuratatea...
eu n-aş vrea să mai scrii aşa. Brrrr.
E trist.
da, motanes, e trist. si stii ce e si mai trist? cica dumbo e dumb, rares dixit! :)
las' ca trece
JL, Jack e bine?
Motanes, eşti tu deprimat. Zău.
Frumos!:-) Mi-a plăcut mult postul ăsta. Eu aş vrea să mai scrii aşa.
Iar toamna, toamna e minunată. Kmi ştie! I-am spus eu.:)
Hopa, cine ziceati ca vrea sofer ???
PS: gata cu vacanta si la mine, m-am intors pe meleagurile pe care se gaseste si internet.
frumos.
Innu, bine ai revenit. O să mai scriu dacă am inspiraţie :) Nu ştiu cât de minunată e toamna (asta) dar vom vedea.
MarianS, welcome back. De şofer nu ştiu ce să zic...Ilinca înţeleg că are deja (cu carte de muncă :D ) iar al meu e şi el deja adjudecat :)
Maria :) still home alone?
cu carte de munca si'l keama marian. da' marian m, nu mariam s
azi plecam spre costinesti marian, marin si marina. io's pata de culoare :)
Pe al meu nu-l cheamă Marian :P
aa.. marinica? :D
Nţţţ. My lips are sealed :D
Pisicot, tehnic e frumos ce ai scris. Dar dacă ai scris din suflet... e trist.
Ilinca, stai liniştită cu Dumbo. Domnul Rareş n-are mereu dreptate. :D
Motanes, din sufletul cui?
Scrii bine, Psk. Publică.
lu' Avram Iancu. :D
ce e aia "Psk" si la ce foloseste?
PsK e o altă faţă a personalităţii mele. Pfff :P
karakter kompleks kare va sa zika...
Peseu'- dom Pruteanu, va e mai bine acolo. kredeti-ma!
Nu, nu cu "K".
Dar da cu personalitatea multiplă :P
raspunsul la intrebare este nu.
probabil nu pentru multa vreme. altfel insa, eu ma bucur ca vine toamna. :)
Ete na. Tu şi cu Innu. Romantice :)
Pffff, in niciun caz de aia. Ba chiar dimpotriva as zice.
Si totusi nu mai vrea nimeni un sofer ???
(soferule de taxi / la, la la... stiti voi melodia).
pai daca scrii asa frumos despre toamna, imi imaginez cum scrii despre iarna... abia astept iarna...
ai grija de vietile tale, pisico :)
Maria, glumeam să ştii. Innu poate da...
MarianS, nu prea :)
Garfield, cine ştie ce senzaţii vor fi în prag de iarnă. You never know. Mulţumesc, încerc să am :)
hai, mai stati un pic cu toamna, please :)
Tu treci la şcoală! Ok, aşa..între limonade. Sau limonăzi. Şi să nu aud că le-ai stricat blenderul :D
of, n'am apucat. inca. am 10-12 iepuri speriati si am de gand sa'i inspaimant de'a dreptu'! :)
uf, ma speriasem. :)
Trimiteți un comentariu