Du-mă departe. Oriunde. Îi spuse prinţesa privindu-l în ochi cu dorinţă nerostită. Genele lungi, neliniştite, ascundeau privirea senină. Umbrită însă aproape imperceptibil de nori cu parfum de izbăvire întârziată. Ezitarea lui, năucit pentru o clipă de ineditul situaţiei, o făcu să scruteze depărtarea, peste scânteile verzi ale apei. Zâmbi ca pentru sine imaginându-şi viaţa acolo, departe. O viaţă nouă, o viaţă în alte culori.
Vântul abia adia, înfiorând delicat rochia neagră, vaporoasă. Subjugat, cu un gest ferm o trase spre el, apoi îi cuprinse palmele între ale sale. Căldura ei îl surprinse plăcut, frumuseţea glacială se topi la prima atingere.
Haide. Să mergem. Şi o duse către barca veche de lemn. Ea se întoarse preţ de o clipă. Nimic nu îi mai părea familiar. Căsuţa de pe ponton îi trezea brusc o senzaţie sufocantă de izolare, de poveste obosită, irosită. Vara se zbătea să mai rămână, însă lumina serii promitea altceva.
Porni. Dorinţa şi neliniştea îi dădeau aripi. Deja intuia orizonturi noi, adulmeca mirosuri neaşteptate, visa culori ireale. Simţea acolo, departe o lume cu adevărat vie.
Degetele lungi strângeau disperat, în taină, lemnul rece. Dependenţa de o lume pe care a ştiut-o numai a ei o paraliza de teamă. Doar gândul crud al unei noi ierni însingurate îi alunga frica.
Un zgomot surd o trezeşte din vis. Am ajuns, prinţesă. Dă-mi mâna. Şi face primul pas dincolo. Siguranţa gestului îi dă fiori. Simte mâna caldă, puternică, ce o poartă mai departe. Închide ochii şi inspiră. Este exact cum şi-a imaginat. Zâmbeşte. Acum ştie.
Vântul abia adia, înfiorând delicat rochia neagră, vaporoasă. Subjugat, cu un gest ferm o trase spre el, apoi îi cuprinse palmele între ale sale. Căldura ei îl surprinse plăcut, frumuseţea glacială se topi la prima atingere.
Haide. Să mergem. Şi o duse către barca veche de lemn. Ea se întoarse preţ de o clipă. Nimic nu îi mai părea familiar. Căsuţa de pe ponton îi trezea brusc o senzaţie sufocantă de izolare, de poveste obosită, irosită. Vara se zbătea să mai rămână, însă lumina serii promitea altceva.
Porni. Dorinţa şi neliniştea îi dădeau aripi. Deja intuia orizonturi noi, adulmeca mirosuri neaşteptate, visa culori ireale. Simţea acolo, departe o lume cu adevărat vie.
Degetele lungi strângeau disperat, în taină, lemnul rece. Dependenţa de o lume pe care a ştiut-o numai a ei o paraliza de teamă. Doar gândul crud al unei noi ierni însingurate îi alunga frica.
Un zgomot surd o trezeşte din vis. Am ajuns, prinţesă. Dă-mi mâna. Şi face primul pas dincolo. Siguranţa gestului îi dă fiori. Simte mâna caldă, puternică, ce o poartă mai departe. Închide ochii şi inspiră. Este exact cum şi-a imaginat. Zâmbeşte. Acum ştie.
27 răspunsuri:
Io-s primul, io-s primul!
e bine daca stie. si daca a ajuns e si mai bine.
buon giorno, principessa!
Doamne ajută! :)
Told ya i read you :)
Frumos. :)
lucrurile par că ar vrea să se aşeze, nu? mai devreme sau mai târziu tot se întâmplă:-)
şi când aşteptările nu sunt înşelate, e şi mai bine ;)
:aplauze: frumos... deşi mă întreb dacă era Crăiasa Zăpezii sau Gerda :)
Cristian, să nu se înţeleagă greşit. Tu eşti primul într-un sens, da? Şi mulţumesc oricum :)
Ilinca, ştie, ştie. Dar asta nu înseamnă că povestea e neapărat cu happy end. Ai văzut şi tu că barca e cam amărâtă, cu unul cu un yacht nu putea să vină...
Motanes, şi reciproca e valabilă!
Inspiration, welcome&see ya!
Alina, de la tine de acolo cum pare povestea? :)
Adi, nu ştiu ce să zic. În capitolul ăsta se pare că da. Problema e dacă apare vreun zmeu. Sau i se face dor de iarnă.
Ritchiu, clar. E frumos să visezi ceva şi apoi să se întâmple exact ca în vis. Bine, nu mă refer la visele noastre comune şi paranormale :-)))
Alepse, mulţumesc. Nu pot să-ţi spun cine era. Dă drumul la imaginaţie. Poate fi orice prinţesă din lume.
s-au văzut cazuri în care Prinţesele şi Zmeii au găsit căi de comunicare :-)
@adi - în special în cartea lui Mircea Cărtărescu "Enciclopedia zmeilor" :))
Adi, depinde de comunicare :)
Doar una mica (,) corectie, daca e voie. Cred ca printesa nu a SCURTAT departarea, ca nu prea avea cum. Mai degraba a SCRUTAT-o ceea ce este un pic altceva.
Dar e frumos scris ...
am un feeling de presimtire ca viitorul domn pisicot n-are cetatenie romana
Rareş, pe gustul tău?
Marian, cam aşa.
JL, de unde ai tu feelingul ăsta de presimţire? Şi ce legătură are Pisicot cu prinţesa?
Frumoasă poveste!
PS. De ce am impresia că cineva conduce cu faza lungă şi altcineva e orb?:))))
bine, ma, ca aveti voi toate permis! :p
Innu, mă gândesc să mai scriu poveşti :)
P.S. Nu ştiu :D
Ilinca, hai că poţi. Şi pe urmă îţi iei un ursuleţ :)
De la mine de aici povestea se vede așa cum este: frumoasă (ca și prințesa, probabil!) :).
M-aș fi așteptat însă ca acțiunea să se petreacă mai așa, pe înserat, parcă fotografia e prea "reală" ... :)).
Așa, că am mai citit odată, păi din poveste era seara, am ținut eu bine minte!
Seara-magie-poveste, se leagă bine.
Barca aia e din miezu' zilei și din miezu' verii, strică un pic din atmosferă!
Oricum, nota zece!
Vreau şi eu barcă! De unde a luat-o prinţul?
Alina, poate seara era doar o senzaţie interioară. La fel şi sfârşitul verii. Acum recitind povestea îmi dau seama că e plină de subtilităţi :)
Buburuza, una la mână că de unde ştii că el e prinţ? A doua la mână chiar nu ştiu. Poate a furat-o :P
Şi dacă tot a sosit momentul... Nimeni nu zice nimic de fotografie (făcută prin august la doar 100 km de Bucureşti). Să înţeleg că povestea a bătut imaginea?
pisicot, pen'ca barca din poza, spre deosebire de barca din poveste, e indreptata cu prova spre mal nu spre larg. io d'aia n'am zis. da' daca ma provoci... :)
Păi măi doamnă, poza e de final. Adică făcută la destinaţiune. În spate se vede casa de pe ponton. Na!
Privind barca aceea mi-am amintit că e frumos să te dai in bărci.
Marian, aşa strici tu tot farmecul poveştii :(
Trimiteți un comentariu