Dovada

- Hihihihi. Ia uite, mă, că-l caută.
- Lasă-mă, nebuno! Ce-ai?

Scenă de colţ de stradă, într-un cartier select. Patru măturători REBU. Trei ele şi un el. El, sfrijit, timid, juma' de buletin. Două dintre ele fetele bune, puse pe glume, genul gospodine şi neveste cuminţi. A treia, clar şefa, domină grupul. E oacheşă, cu privire ageră şi picioare lungi. Mai înaltă cu un cap decât restul şi plesnind de atitudine, face ordine şi disciplină pe trotuarul din faţa băncii. Bodyguardul priveşte uimit. Se pune într-un cot pe bancomat şi aşteaptă.

- Dacă s-a lăudat fraierul că-şi bagă ..., hai să vedem dacă are. Că io nu cred.
Zice şefa (pe jumate hlizindu-se, pe jumate ochindu-şi colegul ca pe pradă).

- Haide, fată, că doar aşa se zice. Ce, vrei să ţi-o arate?
Îşi face cruce una din fete. Zâmbeşte timid, totuşi e în plină stradă.

Şefa se repede ca un vultur asupra şoarecelui, îl înhaţă pe bietul Marinică şi-l operează direct la ouă, în văzul tuturor. Acesta, jenat, nu zice nici pâs, suportă cu stoicism scena apoi îşi scutură hainele bodogănind.

- Are, bre. Şi bârnă şi ouă. Sunt la locul lor. Bravo, Marinică, n-ai minţit.
Victorioasă, şefa se tăvăleşte de râs.
Bărbatul, niţel umilit, jenat, un pic amuzat, dar deloc în apele lui, se face că strânge frunzele cu spor.
Bodyguardul face ochii mari, şi-mi aruncă o privire surprinsă.

Faza se derulează în faţa ochilor mei, nici nu apuc să opresc. Zâmbesc larg, mi-ar fi plăcut să-i surprind într-o fotografie. Şi mă gândesc că poate ţara asta are nevoie de un bărbat sincer, cum e Marinică şi de o femeie cu iniţiativă, ca şefa găştii de măturători.