Nici nu m-am întors bine şi încep să simt că funcţionez defect. Adică de ce acolo nu există migrene, insomnii, lipsa apetitului (mă refer la mâncare, da?), probleme, stresuri. Şi aici...hmmm...
Cum am intrat în Bucureşti am fost întâmpinată cu claxoane. Şi strigături. Nu de bucurie, nu fusese meci, ci de draci. De trafic. Şi de zăpuşeală deşi nu erau mai mult de 24 de grade.
Mă spăl, desfac bagajul, fac un pic de ordine şi mă întind pe canapea cu laptopul în braţe. Am treabă - bloguri, mailuri, mesaje offline, doar evitasem conexiunea, fie ea şi wireless, timp de 3 zile.
Şi deodată mă ia cu ameţeală. Nu am aer. Deloc. Măăăăă, să fie de la...sau de la...sau...deschid geamul. Deschid încă un geam. Nada. Niente. Rien. Nu mai e. Deloc. Respir o chestie îmbâcsită, călduţă, neplăcută.
Să mă scuzaţi dar uitasem că în oraşul ăsta aerul se dă pe cartelă. Că trebuie să ajungi într-un parc să respiri pe bune. Că e periculos să pleci din Bucureşti mai mult de două zile, că începi să te obişnuieşti (prost) în afara eco-sistemului.
Later edit: a ieşit Oprescu, aşa, şi?
Cum am intrat în Bucureşti am fost întâmpinată cu claxoane. Şi strigături. Nu de bucurie, nu fusese meci, ci de draci. De trafic. Şi de zăpuşeală deşi nu erau mai mult de 24 de grade.
Mă spăl, desfac bagajul, fac un pic de ordine şi mă întind pe canapea cu laptopul în braţe. Am treabă - bloguri, mailuri, mesaje offline, doar evitasem conexiunea, fie ea şi wireless, timp de 3 zile.
Şi deodată mă ia cu ameţeală. Nu am aer. Deloc. Măăăăă, să fie de la...sau de la...sau...deschid geamul. Deschid încă un geam. Nada. Niente. Rien. Nu mai e. Deloc. Respir o chestie îmbâcsită, călduţă, neplăcută.
Să mă scuzaţi dar uitasem că în oraşul ăsta aerul se dă pe cartelă. Că trebuie să ajungi într-un parc să respiri pe bune. Că e periculos să pleci din Bucureşti mai mult de două zile, că începi să te obişnuieşti (prost) în afara eco-sistemului.
Later edit: a ieşit Oprescu, aşa, şi?
36 răspunsuri:
brrr, e rau fara aer. la mine e cat de cat ok, c'o fi parcul asta vizavi, dar stiu sentimentul ala ca respiri un fel de ceata umeda. rau.
oprescu are model nou de circ. sa vedem de ce e'n stare. dar eu nu prevad mari skimbari.
Dap, de-abia acum s-a mai aerisit un pic dar n-are nicio legătură cu aerul de la 120 km de Bucureşti.
Păi nici eu nu cred în schimbări, de asta şi zic...
in legatura cu intrebarea de final: eu cred ca a iesit acel om primar (de fapt ar fi fost valabil si in cazul contracandidatului sau), iar tu vei continua sa iei o gura de aer curat cat mai departe de oras. Eu mai ies noaptea in balcon sa respir adanc(singurul avantaj al insomniilor:)
am mai spus-o, m-a sufocat bucurestiu l de fiecare data cand l-am vizitat.si din oradea as pleca greu pentru ca aici e plin de parcuri.si malurile crisului au ramas destul de verzi:-)
Monica, aşa-i. De asta (încă) visez la o casă în margine (îndepărtată) de Bucureşti.
Adi, eşti un fericit şi ştii asta :-)
da pisicot, stiu si nu neg:-)
sa stii ca e bine la tara. eu am inceput sa ma obisnuiesc. singura problema e cocosul.
maria, cocosul ar putea deveni din problemă...supă. :-)
Măcar să am eu cocoş :D
@Pisicot- si inca nu au venit caldurile inabusitoare, cand praful, amestecat cu aerul poluat si transpiratia, se transforma in mazga si iti lipeste narile....
Teo, măcar ştiu o treabă şi trec pe aer condiţionat, deşi nu e cea mai bună soluţie. Dar deocamdată e cam aiurea...
pai fa ceva cu visul ala!!! vrei sa-ti povestesc despre aer? despre mirosul padurii sau al campului? despre vantul de seara? despre picioare desculte in iarba?
mai vrei?
:))
Zuzeta, sunt vise şi vise...
Şi cum spuneam eu într-un post anterior, probabil că nu îmi doresc suficient asta. Însă nu, nu aş vrea să mai aud. Mai ales de la tine :)
Acum pot sa intervin eu si sa zic ca mie imi place orasul? Sa mai adaug si ca o casa la... margine, prin izolarea ei, nu imi face impresia unui loc bun de crescut copiii? De fapt as putea zice ca am sechele in directia asta...
Recunosc, o casa la margine e buna de casa "de weekend" daca iti place in mod special "aerul".
Hai mă Naşule, că doar cresc copii şi în centru şi mai la margine. Şi cresc bine. Că nu zic de o casă în mijlocul pădurii :)
Mie mi se pare ca nu are legatura cu temperatura (desi mai multe grade n-au cum sa faca bine...) Si nici cu parcurile de-aici foarte mult. Sau nu intr-un moment anume.
Oricand am venit din "afara" - din afara orasului - tot sufocant si apasator mi s-a parut. Mult, foarte mult praf si cam tot atata uscaciune, si la propriu si la figurat, care se face mazga oricand ploua...
Si inca mie imi place orasul :)
Dar cresc copii si in Somalia... Totul e cu ce compari.
Ok, hai sa facem un scenariu: te muti undeva in marginea orasului. Ce faci? Te muti si cu serviciul? Presupun ca nu, vei face "naveta". Copilul(iii) il (ii) vei duce la scoala in Bucuresti sau acolo, "la tara"? Cat de dispusi ati fi sa faceti naveta si sa trageti si copiii dupa voi, pentru copii aia asta nu e viata, vor pierde foarte mult... Ti-am zis, eu am sechele in privinta asta si am dedicat destul de mult timp analizei ipotetice a situatiei.
Nashu mare, calculul tau se aplica si la oamenii mari :) de ce as merita eu sa imi pierd 2-3 ore din viata in fiecare zi, facand naveta. Si anume facand naveta asta, a noastra, chinuita...
Rita, clar totul porneşte de la comparaţie, după ce te întorci.
Naşule, păi hai să facem o altă comparaţie (şi nu mă cert cu tine, să ştii). Copiii "tăi" crescuţi la marginea oraşului, trambalaţi pe drum la şcoala din oraş sau duşi loco - cu copiii pe care îi văd chiar acum jucându-se între betoane, în plin trafic, la minim 30 de minute de mers până la cel mai apropiat parc, fie el şi mai amărât, copii care sigur nu au "ţară", adică bunici, adică un loc unde să fugă măcar în vacanţe dacă nu în week-end. Da, ideal ar fi să stai în centru şi să ai o casă la 50 km de Bucureşti. Unde să fugi când vrei.
Pai si acolo unde vei sta nu vei face aceeasi naveta? Plus drumul pana in oras...
Cât despre navetă... hmmm... compară cu cineva care stă în Berceni şi lucrează în Băneasa. Pierde 3 ore pe zi pe drum. Un prieten care stă în Snagov, la lac, face de multe ori mai puţin (ok, exceptând vine seara!).
Dar vorbim vorbe. Nu o să am prea curând o casă la margine de Bucureşti, cum nu o să am nici copii (prea curând).
nashu mare- si eu sunt de oras si credeam ca nu ma voi obisnui pe margine. dar se poate, crede-ma, vorbesc din experienta :)
Hehe, toti vorbim vorbe :) Dar Pisicot, fa planuri, nu stii niciodata cand tre' sa ai planul gata ;)
Pai daca plec la 6 si 45 de acasa fac 15 minute pana la serviciu si daca plec la 7 si un sfert fac mai bine de o ora, asta nu inseamna nimic. Inchipuie-ti ce devreme trebuie sa te trezesti ca sa ajungi normal plecand din afara orasului...
@Maria: ai masina, si tu si sotul tau (presupun). Copiii tai vor avea?
PS: Da, toti vorbim vorbe. Mi se pare matur din partea noastra sa ne gandim. Dar eu tot am sechele de cand eram mic si copiii de la scoala se puteau intalni cand vor iar eu trebuia sa ma duc acasa, sa merg 15-20 de statii, sa pierd timp...
da, avem masini amindoi. si avem colegi care sau mutat mult mai departe si au copii la scoala. si le e mai bine. eu chiar nu militez pentru asta, ti-am spus ca mie mi-a fost dificil. dar intre betoane si ceva aer, parca aleg aerul ala. sunt si alte inconveniente, dar orice decizie are si plus si minus
Nu stiu daca le e "prea bine". Eu stiu ca mie nu imi era asa. Si nici nu stateam in afara orasului, doar invatam in "buricul targului" si stateam undeva la margine. Si am si prieteni care s-au mutat si au peste 18 ani si masina si tot nu le prea convine locatia: nu pot sa bea si ei ceva in oras cu prietenii, spre exemplu.
Bine, poate asa suntem noi, obisnuiti sa vedem numai exemplele care ne convin sau care subliniaza ideile cu care am fost invatati in situatii de genul asta. :D
nashu mare- iesitul la bere da, este una dintre probleme
Naşule, dacă ai rămas cu traume...ce să mai zic, poate ştii tu ceva :)
Acum, serios. Sinceră să fiu eu mi-aş dori ceva cu totul irealizabil. O casă în Bucureşti. Pentru că iubesc oraşul şi forfota lui. Dar o casă într-o zonă liniştită, că sunt atâtea, pe marginea unui parc, cu un teren de 300-400 mp. Nu e acelaşi aer ca la Buftea dar merge. Astea vise! La câte e terenul în oraş chiar că mai bune sunt fanteziile lui Miki, ale cu inorogi :-))
Pai cam asta e si o problema pentru copii, desi ei nu beau (eu, de exemplu, am invatat chestia asta prin metoda dificila :D ), dar problema cu interactiunea cu prietenii de la scoala ramane.
Bine, eu nici nu sunt adeptul protectiei prin excluderea absoluta a factorilor perturbatori, gen clopot aseptic.
@pisicot: Cand castigi la loto, ne zici si noua, nu? Nu pleci pur si simplu de pe bloguri. :D
De pe bloguri? Nooooo, ce rost are. Eu de cine mai râd călare pe sacu' cu bani?
era de la cooler, ma! ..lipsa de aer. orasul e ok. cat de nocive pot fi noxele?! zau asa... esti nedreapta cu the big city. sau asta era altul? hm...
Ce cooler?!
de la laptop. ala de-l tineai in poala.
Pffff, la asta nu m-am gândit. Dar să-ţi vând un pont by the way. Laptopul face minuni cu durerile de burtă :D
da, provoaca niste dureri de burta incredibile! :D
pe bune acum, eu am constatat ieri si mi-am confirmat azi ca laptopurile imi genereaza un soi de reactie similara cu cea a claustrofobilor ramasi in lift: ma ia cu ameteala, imi vine sa vars, ma apuca toate transpiratiile si mi se pune negru in fatza. cum il dau la o parte, cum trece. si chema e noua, ca pana deunazi nu aveam niciun fel de problema cu laptopul in brate!
Eşti tu defectă Miki, la mine face minuni în sens opus :D
(cred că o să-mi dea dependenţă...)
Trimiteți un comentariu