Mă tot gândeam zilele astea că mămicile ştiu mereu cum să "împacheteze" răspunsurile. Mămicile adevărate, desigur. Cum nu sunt ele niciodată prinse pe picior greşit. N-ai să vezi! La tătici - da. Maaaaamă ce feţe depăşite au când puştiul insistă să afle ce ce norii sunt albi, marea albastră, soarele galben.
(Dar aici recunosc că taticii au şi ei meritul lor, ştiu să distreze mai bine copii.)
Ei bine, o mămică îşi ştie bine lecţia. Are mereu un răspuns documentat, indiferent de stăruinţele piticului. Şi nu cedează uşor. Cu răbdare îi explică problema pe toate părţile. În final îl lasă năuc. Ori îl pierde undeva pe drum în explicaţii ori îl uluieşte cu deşteptăciunea. E o strategie clară de marketing. Mămica "se vinde" bine. Mămica insistă, argumentează coerent până îşi atinge target-ul. Zău că da!
Acum câteva zile, în supermarket, ipoteza mi-a fost (a câta oară?) confirmată. O fetiţă de vreo 3 ani luase la rând bomboanele din raft.
- Mami, asta? (luase o caramea)
- Nu, draga mea. Asta se lipeşte de dinţişori.
- Asta? (smulsese mândră o pungă cu ciocolăţele)
- Nu, mami, e cu ciocolată şi nu mai dormi diseară.
- Mami, mami, mami! (din ce în ce mai entuziasmată) Uite! (alesese bomboane cu lichior)
- Iubita, astea sunt de oameni mari, sunt cu alcool.
- Astea? (are o tentativă de a pune în coş o cutie de praline)
- Nu le luăm pe astea, sunt foarte scumpe. Şi mami nu o să mai aibă bani pentru Barbie. Renunţi la Barbie?
- Mmmmmnu....Şi astea, mami, hai să le luăm pe astea!
- Nu se poate.
- De ceeeee, mami?
- Pentru că sunt dropsuri.
Ochii fetiţei se măresc, ca în desenele animate japoneze. Vrea o explicaţie clară. Nu se lasă convinsă cu un simplu nu.
- Sunt dropusuri. Adică sunt tari.
Ochii nu cedează. Fixează în continuare. Hmmm, tari...
- Îţi fac rău.
Privirea nu e mulţimită. Aşteaptă o nouă explicaţie, de data asta credibilă. Chestia asta cu răul nu e ceea ce trebuie.
- Ufff, pentru că te îneci, na! Şi o să mori.
Ei bine, o mămică îşi ştie bine lecţia. Are mereu un răspuns documentat, indiferent de stăruinţele piticului. Şi nu cedează uşor. Cu răbdare îi explică problema pe toate părţile. În final îl lasă năuc. Ori îl pierde undeva pe drum în explicaţii ori îl uluieşte cu deşteptăciunea. E o strategie clară de marketing. Mămica "se vinde" bine. Mămica insistă, argumentează coerent până îşi atinge target-ul. Zău că da!
Acum câteva zile, în supermarket, ipoteza mi-a fost (a câta oară?) confirmată. O fetiţă de vreo 3 ani luase la rând bomboanele din raft.
- Mami, asta? (luase o caramea)
- Nu, draga mea. Asta se lipeşte de dinţişori.
- Asta? (smulsese mândră o pungă cu ciocolăţele)
- Nu, mami, e cu ciocolată şi nu mai dormi diseară.
- Mami, mami, mami! (din ce în ce mai entuziasmată) Uite! (alesese bomboane cu lichior)
- Iubita, astea sunt de oameni mari, sunt cu alcool.
- Astea? (are o tentativă de a pune în coş o cutie de praline)
- Nu le luăm pe astea, sunt foarte scumpe. Şi mami nu o să mai aibă bani pentru Barbie. Renunţi la Barbie?
- Mmmmmnu....Şi astea, mami, hai să le luăm pe astea!
- Nu se poate.
- De ceeeee, mami?
- Pentru că sunt dropsuri.
Ochii fetiţei se măresc, ca în desenele animate japoneze. Vrea o explicaţie clară. Nu se lasă convinsă cu un simplu nu.
- Sunt dropusuri. Adică sunt tari.
Ochii nu cedează. Fixează în continuare. Hmmm, tari...
- Îţi fac rău.
Privirea nu e mulţimită. Aşteaptă o nouă explicaţie, de data asta credibilă. Chestia asta cu răul nu e ceea ce trebuie.
- Ufff, pentru că te îneci, na! Şi o să mori.
Se luminează la faţă. Ochişorii se înveselesc din nou.
- Bine mami, hai atunci să mergem s-o luam pe Barbie.
- Bine mami, hai atunci să mergem s-o luam pe Barbie.
19 răspunsuri:
Eu am calatorit mult cu ai mei, mic fiind. Si aveam parte de:
- mai e mult pana acolo?
- dupa prima curba.
Banuiesc ca asta se intampla dupa a 400-a intrebare. :))
Ce mi-a placut postarea :).
Intr-adevar, mamicile sunt campioane la raspunsuri, fabulos e ca, desi, mamicile au raspunsuri, piticii reusesc sa iasa invingatori, in cele mai multe din cazuri. Agreabil :)
Mai bine ii spunea copilei ca dulciurile pe care le doreste contin aditivi periculosi care ii dau peste cap stilul normal de viata. Ce mama masii, doar se spune ca viitorii copii sint mai inteligenti decit noi!
Da, bravo alk! Că doar nici noţiuni clare despre moarte nu cred să fi avut copila aceea, la 3 ani. Astfel încât e inutil să-i spui unui copil aşa ceva. Cred eu.
Şi mai cred ca e greu să ai toate răspunsurile ca mamă. Dar...
... asta nu te îndreptăţeşte să-ţi creşti copilul cu :vine ţiganul şi te ia, te mănâncă bau-bau, e caca-nu băga în guriţă, că o să mori, dacă nu eşti cuminte il chem pe nenea poliţistu cu pistolu', să ştii că eu plec şi te las aici singur etc etc.
Toate poveştile astea s-ar putea să devină angoase pentru omuleţul acela, care va creşte cu ele.
Ştiu că mi s-ar putea reproşa de unele mămici că e uşor să stai pe margine şi să judeci, dar, dacă tot suntem atât de atenţi la limbajul de lemn din presă şi la E-urile de pe etichete şi la tot felul de alte trăsnăi, de ce să nu fim atenţi şi la copilul nostru şi la ceea ce-i inoculăm?
Superficialitatea în educaţia copilului poate fi mai mult decât o carenţă...
Robin, te-au păcălit, mă :)
Kmi, e un război permanent între cea mai insistentă întrebare şi cel mai bun răspuns...
Alk, mamă, pe asta cu E-urile am scos-o. Nu era deloc amuzant.
Innu, vai steaua copiilor pe care o să-i ai :-)))
De ce măh, pişcoţico?
O să fiu o mamă bună! Simt eu...şi sper eu...:)
Da, măh, da, o să fii! Şi anul ăsta, sper :)
vaaai, m-ai lovit unde ma doare :) eu ma tot gandesc, din ce in ce mai tare pe masura ce momentul se apropie, ca la noi schema o sa fie fix invers. cel putin la intrebarile serioase, pentru ca la manevre de diversiune ma pricep. dar cand o sa ma intrebe, de exemplu, mami, de ce este cerul albastru? eu o sa zic puisor, hai sa ii dam un telefon lui tati!
of, si am vazut de atatea ori explicatia la discovery... dar nu mi se lipeste de memorie. deh, sunt doar draguta, nu le pot avea pe toate :D
nu vreau să stric vraja postării tale (mi-a adus aminte şi mie de copilărie) dar vreau să exprim o constatare: cum se folosesc mămicile de marketing pentru a ajunge la mintea copiilor, se foloseşte şi merketingul de copii pentru a ajunge la mintea mămicilor şi imediat după aceea la banii lor. vezi "pampers" şi altele asemenea.
M., lasă modestia, că tu eşti şi frumoasă şi deşteaptă :)
Adi, true...
(ce e mai trist e că mămicile pun botul)
La mine treaba merge mult mai simplu. E nevoie doar să spun formula magică: "Bikerii nu mănâncă aşa ceva!". Constat cu nemărginită plăcere că achiziţionarea unui ATV cu pedale şi a unei geci de piele tip chopper, mi-a uşurat foarte mult munca de mamă. Iar în cazuri extreme, când "bikerii" lasă botul şi sunt la un pas să o pună de-o bâzâială, merg pe principiul: "Dacă nu poţi să-l convingi, zăpăceşte-l!". Concluzia: mamele sunt experte în abureli!
:-)))
şi uneori le iese şi cu domnii...
u-haaa!! tell me mooooore :))
adriana a pus punctul pe i. clar abureala este cuvantul potrivit!
Mame denaturate!
(sau în devenire mame. tot denaturate.)
Nu sunt denaturată! Sunt cool! Probabil de aia când îl exasperez, copilul meu îmi trânteşte câte un "Adriana, gata!" :))
:))) daca nu iti da si o pedeapsa, tot degeaba!
Deocamdată nu, dar gândeşte-te că are doar 3 ani! Cine ştie, poate în viitor mă pune şi la colţ, îmi confiscă mobilul şi inelul cu cap de mort şi mă obligă să nu mă mai machiez o lună! :))
mami asta ar trebui să se facă politician...
păi de unde crezi că au furat ideea?
Trimiteți un comentariu