Un día en Sevilla

După ce am văzut Barcelona prin 2003 am crezut că asta însemnă Spania. Şi de fapt nici nu vroiam să cred altceva. Până când, sistematic, din surse diferite, ca picătura chinezească, au început să-mi ajungă la urechi vorbe. Cum că Sevilla e mama Spaniei. Că e de neînchipuit. De nedescris. Un fel de capo di tutti capi în variantă spaniolă. În traducere liberă aproximativă cabeza de todas las cabezas :))

Şi-a-nceput să mă macine. Adică eu să nu văd minunea? Să n-ajung la Mecca mea? Pe de altă parte dacă-mi dărâm mitul Barcelona? Păi cât am muncit la el...Greu, greu de tot.

Până la urmă ajung vara trecută în sudul Portugaliei, la o-aruncătură de băţ de Sevilla. Nu reuşesc să găsesc o maşină de închiriat, aşa că iau o excursie-organizată-tip-grup. Nu-mi place ideea dar fiind la un pas de a rata visul, mă supun. Distracţia (cum speram eu) a-nceput la 5 dimineaţa. Vă ia un microbuz din faţa hotelului, imi spusese agenţia. Şi stau, şi stau... Afară se lumina de ziuă uşor, petrecăreţii se întorceau de la discotecă, eu în schimb sprijineam gardul. Mai apare un cuplu. Mă luminez la faţă. Îi abordez în engleză. Nu pricepeau o iotă. Încerc spaniolă. E rândul lor să se lumineze. Eu în schimb nu înţeleg nici jumate din ce zic. Mă lămuresc greu că sunt de undeva de lângă Valencia şi că oricum numai spaniolă nu vorbesc.

Apare microbuzul. Ura! Eh, şoferul, probabil sfârlos că a fost trezit la ora asta, goneşte ca nebunul. Nu asta e problema, ci gropile, şanţurile şi curbele luate cu 80. După o oră am stomacul în gât şi bila cât casa. Oprim la o cafenea şi trec pe lămâi. Nu am noroc, mă ţine aşa până la întoarcere. Offf, încerc să mă calmez, până la urmă sunt în vacanţă , ar trebui să mă simt bine. Şi sunt în drum spre Sevilla, nu? Îmi conturez în minte piaţa centrală, cartierul evreiesc cu străduţele înguste, cârciumile cochete, oamenii simpatici şi prietenoşi... pfff, ce frumos.

Încerc să aţipesc dar kilele de limonadă nu mă lasă. Iau la rând toate benzinăriile unde oprim cu precizie matematică din oră-n oră. Constat că ori mai sunt şi alţii ca mine, ori pensionarii din spate îşi uitaseră prostamolu' la hotel. La un moment dat intru în a 6-a benzinărie şi ceva nu e în regulă. Hoarde de clienţi zbiară la angajaţii care nu mai pridideau cu senvişurile şi cafelele. Angajaţii viceversa. Chelneriţele erau la slalom uriaş printre mese. În viteză şi brutal. Fum, mult fum. Toată lumea cu ţigările aprinse. Chiştoace aruncate pe jos, în scârbă. La baie se iscă un scandal pe tema hârtiei igienice. În fine, a lipsei ei. Vacarm general. La starea mea, o durere de cap îmi lipseşte. Şi-mi dau seama... Intrasem în Spania. Şi uitasem. Uitasem că neamul ăsta (care culmea că mie îmi place) vorbeşte tare şi mult, se ceartă fără motiv, aruncă pe jos tot ce-i pică-n mână, e în general...să spunem agitat. Muuult prea agitat. Iar în comparaţie cu portughezii îmi dau seama că îi percep acum ca pe o naţie de alieni.

După prânz sunt în Sevilla. Finalmente. Nu-mi vine să cred. Totul e exact cum îmi închipuiam. Ay, de puta madre! Arhitectură magnifică, lumină de Mediterana, culori din altă lume. Oraşul e frumos, fascinant, impunător, subjugă. Însă cobor din autocar şi mă loveşte. Combinaţie fatală: caniculă + umiditate. S-a dus dracului clima de Atlantic, bine-am venit la Mediterana. Iar eu deja am obosit. Drumul, agitaţia, căldura m-au rupt. Mă aşez la o terasă, frântă. Îmi trebuie 5 minute să înţeleg că nu există scrumiere. Se scrumează pe jos. La fel şi mucul de ţigară. Jap, în rondul de flori. Încă 5 minute să mă obişnuiesc cu buda. Mirosul te ţintuieşte de la 3 metri iar peisajul e doar pentru cei cu nervii tari.

În final eşuez într-un McDonald's. Unde găsesc linişte, răcoare, curăţenie, zâmbete. Cum s-ar zice reţetă de reţea internaţională. După toată ziua asta aventuroasă nici măcar nu mi-e ruşine că sunt acolo. Ba chiar pentru prima dată mă simt bine.

Drumul înapoi spre hotel nu mi-l amintesc. Am adormit legănată energic pe muzică potugheză. Şi-am visat că mi-am îndeplinit visul de a vedea Sevilla. Cu sacrificii, ce-i drept. Dar a meritat.