Primăvara e cel mai complicat anotimp. Nu zic că nu e cel mai frumos dar, frate...
Păi primăvara răceşti cel mai des. Cum credeai că ai ieşit din iarnă, jap-jap te loveşte de nu ştii de tine. Chiar de două ori într-o lună, dacă eşti ghinionist. Lumea umblă la mânecă scurtă, tu treci înapoi la fular. Not fair.
Apoi primăvara se reactivează ulcerele, gastritele, esofagitele şi alte minuni de suferinţe din categoria "interne". Nu mai dau detalii.
Tot primăvara creşte numărul de sinucideri (n-ai zice!) şi reîncep depresiile. Se pare că nu numai toamna, cu zile scurte şi mohorâte e de vină, ci şi explozia de culoare şi căldură. Hmm...pentru unii poate e prea mult, deh.
Primăvara încep iar fluturaşii. Ăia din stomac. Parcă a înnebunit lumea, toţi s-au îndrăgostit. Toţi au fantezii. Toţi visează, toţi speră. Să nu-mi mai amintesc de bird 'n bees... Ştiţi povestea cu pescăruşii.
Ei bine, când credeam că sezonul s-a dus, într-una din dimineţile trecute m-au trezit guguştiucii. Sunt convinsă că sunt aceiaşi de anul trecut. Pe atunci încercau să-şi facă cuib în aparatul de aer condiţionat. Acum, de sub pătura trasă peste nas, aud pe două voci: gu-guş-tiuc, gu-guş-tiuc. Şi imediat uguieli tandre. Hmmm, îmi zic, se aude prea tare ca să fie în copac. Şi din nou. Gu-guş-tiuc.
Mă dau jos din pat şi desfac uşor cu două degete jaluzelele. El şi ea. Ea timidă, delicată. El cu penele umflate, ţanţoş. El îi aducea de mâncare iar ea uguia fericită. Uitasem. Guguştiucii fac pereche pe viaţă. Poate pe mulţi dintre noi îi sperie ideea, dar nu şi pe ei. La fel ca în anii trecuţi, au acelaşi ritual. Începe curtarea. Apoi îşi fac un cuib împreună, el are grijă de ea, ea se pregăteşte de un nou miracol.
Păi primăvara răceşti cel mai des. Cum credeai că ai ieşit din iarnă, jap-jap te loveşte de nu ştii de tine. Chiar de două ori într-o lună, dacă eşti ghinionist. Lumea umblă la mânecă scurtă, tu treci înapoi la fular. Not fair.
Apoi primăvara se reactivează ulcerele, gastritele, esofagitele şi alte minuni de suferinţe din categoria "interne". Nu mai dau detalii.
Tot primăvara creşte numărul de sinucideri (n-ai zice!) şi reîncep depresiile. Se pare că nu numai toamna, cu zile scurte şi mohorâte e de vină, ci şi explozia de culoare şi căldură. Hmm...pentru unii poate e prea mult, deh.
Primăvara încep iar fluturaşii. Ăia din stomac. Parcă a înnebunit lumea, toţi s-au îndrăgostit. Toţi au fantezii. Toţi visează, toţi speră. Să nu-mi mai amintesc de bird 'n bees... Ştiţi povestea cu pescăruşii.
Ei bine, când credeam că sezonul s-a dus, într-una din dimineţile trecute m-au trezit guguştiucii. Sunt convinsă că sunt aceiaşi de anul trecut. Pe atunci încercau să-şi facă cuib în aparatul de aer condiţionat. Acum, de sub pătura trasă peste nas, aud pe două voci: gu-guş-tiuc, gu-guş-tiuc. Şi imediat uguieli tandre. Hmmm, îmi zic, se aude prea tare ca să fie în copac. Şi din nou. Gu-guş-tiuc.
Mă dau jos din pat şi desfac uşor cu două degete jaluzelele. El şi ea. Ea timidă, delicată. El cu penele umflate, ţanţoş. El îi aducea de mâncare iar ea uguia fericită. Uitasem. Guguştiucii fac pereche pe viaţă. Poate pe mulţi dintre noi îi sperie ideea, dar nu şi pe ei. La fel ca în anii trecuţi, au acelaşi ritual. Începe curtarea. Apoi îşi fac un cuib împreună, el are grijă de ea, ea se pregăteşte de un nou miracol.
Dar de ce la mine pe balcon?! Toată povestea asta e mult prea cheesy... sau, eu ştiu, poate nu. Poate că de fapt e incredibil de romantic.
Şi revin, complicat anotimp primăvara asta.
11 răspunsuri:
În concluzie...?! Complicat anotimp primăvara. Hmmm...
He, stai să vezi la vară!
...Uf! Cat m-am abtinut sa spun/scriu, dar nu mai pot :)
E urat, stiu, dar voi strica un cuib de vrabiute, acum cu ocazia termopanelor/zugravelii...profit de aceasta ocazie sa instalez si hota, ca sa refac peretii in jurul tubului care iese afara. Gura de aerisire exista deja, din constructie, si pe afara era goala...oferind un bun loc vrabiutelor sa se cuibareasca acolo...Nu ma rog decat sa nu fi ajuns deja la depus oua...Doamne iarta-ma!
In weekend ma cam irita ciripitul lor dimineata, parca erau in casa, dar fiind weekend imi trecea repede. In timpul saptamanii nu apucau sa se trezeasca inaintea mea :)...
Kmi, Eu zic să mai aştepţi până la Crăciun cu vrăbiile! Atunci se mănâncă...
cele mai frumoase lucruri sunt cele complicate... desi viata incearca sa ne arate mereu contrarul :)
Motanes, da, asta e concluzia. Şi te contrazic. Eu cred că vara e mai simplă :)
Kmi, câtă suferinţă în glasul tău...lasă că o să ai termopane şi vrăbiile o să fie pe "mute" :-))
Rareş, ai spus foarte frumos un mare adevăr. Mulţumesc.
eu zic ca asta cu inaripatele in jurul casei tale e destinul. clar e destinul! iar tu esti un biet muritor, nu ai cum sa te pui cu destinul. nu se face. deci lasa dom'le pasarile sa se iubeasca in apropierea ta, daca le inspira pe ele! eee....
Problema mea e ca trebuie sa le stric cuibul...de aici suferinta. De asta ma si abtineam sa povestesc. Nu va imaginati ca nu omor muste, tantari, paianjeni...da' cuibul nu l-as fi stricat. Cine le-o fi pus sa-si faca, cuib exact in locul ala?...:(
Măi Miki măi, păi eu le las că n-am nimic cu ele. Dar mă năucesc de cap şi mă confuzează. Romantic mood...Back to earth...Romantic mood...Back to earth
Kmi, of, nasoală situaţie indeed...
kmi, nu poţi să le muţi cuibul mai încolo, cumva?
pisicot, o fi vreun Zburător!:)
kmi, sa strici cuibul cica e mai rau decat sa spargi o oglinda. iar sa spargi oglinda e ghinion pe 7 ani, eu zic sa fii precauta! :))
pe bune acum, cred ca si pentru vrabiuta e la fel de greu sa faca un cuib pe cat ne este noua sa platim creditele pe 30 de ani. cum sa il strici? :)
Vă rog, vă rog! Ia mutaţi-vă cu ghinioanele e pe blogul meu. Deci da, la voi pe blog pueţi să spargeţi şi oglinzi, să stricaţi şi cuiburi şi ce mai vreţi voi, da?!
Innu, să ştii că o fi ceva ...
Trimiteți un comentariu