Anul ăsta Paştele m-a luat pe nepregătite. Ştiu, şi poate pentru că pentru mine Crăciunul îmi este mai aproape de suflet. Ei bine, m-am prins în proiecte, planuri, probleme, discuţii. Plus că de la o vreme m-am descotorosit de obicieiurile mele (proaste) de planificare, organizare, control şi am preferat să fiu mai spontană.
Aşa că am simţit de-abia vineri pe la 5 spiritul sărbătorii, când m-au dat afară colegii din birou. Now what? Ieri după-amiază am simţit din nou ceva după ce am deschis frigiderul şi-am auzit ecoul. Salată-tă-tă. Pateu-teu-teu. Şi cam atât. Deci cumpărăturile trebuie făcute. Mi-am făcut o socoteală cu zilele astea libere şi am decis că acum sau niciodată e momentul, altfel rămân nemâncată. Am pornit pe la 6 frumos spre supermarket. Zăbrelele trase, portarul fiţos de deranj. Pfff.
Îl sun pe naşu'.
- Ce făcură, frate, ăştia, de ce-au închis peste tot?
- Păi e Paştele.
- Nu e Paştele, Paştele e mâine. Acum e sâmbătă, ora 6! Caută pe net ce mai e deschis.
- Mai nimic.
- Ceee? Şi eu ce fac?
Brusc m-a luat foamea, lucru absolut normal ţinând cont de faptul că de la senvişul de dimineaţă nu mai mâncasem nimic. Şi umblatul ăsta prin oraş îţi face foame. Trec pe lângă un Mac. Fantezii deliciose cu Ronald mă fac să înghit în sec. Aş face pact cu diavolul pentru un dublucheese.
Real! Ştiu, la Real e non-stop. Şi dacă nu e non-stop, o fi deschis măcar până la 8. Corect (să le dea Dumnezeu sănătate). Reuşesc să umplu coşul cu toate cele necesare supravieţiurii timp de 4 zile. Plus bonus biscuiţi Pim's traşi în ciocolată, contra leşinului care se anunţa. Am sfâşiat ambalajul în parcare. Aaaaa, mult mai bine. Cum o fi să mori de inaniţie în ajunul Paştelui?
Pe la 9 am poftă de sushi. Mda, nu de miel, de sushi. Nţţţ. Şi la ăştia e ajunul Paştelui. Câte frustrări dom'le pentru o singură zi!
Azi de dimineaţă citesc ceva amuzant la Şoferul. Câtă lipsă de originalitate şi imaginaţie poţi să ai să dai astfel de mesaje? De fapt, de ce să dai mesaje? Eu cred că dacă vrei să-i urezi unui prieten ceva, îl suni, nu îi scrii "lumina să se coboare în suflete...". Iar dacă nu ţi-e prieten apropiat, rudă, amic, vecin îl doare la bască de urarea ta de 2 lei! Uite, eu sunt fericită în liniştea mea. Nu primesc mesaje. Telefonul meu e mut. Si nu, nu e pe silent. Nici nu dau, din motivele tocmai descrise. De fapt am primit un singur mesaj, dar care e mult prea special. Şi cu siguranţă nu intră în categoria mesaje-standard-de-trimis.
Aşa că, oriunde aţi fi, la masă la rude, în locuri exotice la plajă, în vârful patului dând mesaje (!), la muncă sau acasă singuri şi trişti, eu vă doresc să vă bucuraţi de vremea frumoasă şi de zilele libere.
Aşa că am simţit de-abia vineri pe la 5 spiritul sărbătorii, când m-au dat afară colegii din birou. Now what? Ieri după-amiază am simţit din nou ceva după ce am deschis frigiderul şi-am auzit ecoul. Salată-tă-tă. Pateu-teu-teu. Şi cam atât. Deci cumpărăturile trebuie făcute. Mi-am făcut o socoteală cu zilele astea libere şi am decis că acum sau niciodată e momentul, altfel rămân nemâncată. Am pornit pe la 6 frumos spre supermarket. Zăbrelele trase, portarul fiţos de deranj. Pfff.
Îl sun pe naşu'.
- Ce făcură, frate, ăştia, de ce-au închis peste tot?
- Păi e Paştele.
- Nu e Paştele, Paştele e mâine. Acum e sâmbătă, ora 6! Caută pe net ce mai e deschis.
- Mai nimic.
- Ceee? Şi eu ce fac?
Brusc m-a luat foamea, lucru absolut normal ţinând cont de faptul că de la senvişul de dimineaţă nu mai mâncasem nimic. Şi umblatul ăsta prin oraş îţi face foame. Trec pe lângă un Mac. Fantezii deliciose cu Ronald mă fac să înghit în sec. Aş face pact cu diavolul pentru un dublucheese.
Real! Ştiu, la Real e non-stop. Şi dacă nu e non-stop, o fi deschis măcar până la 8. Corect (să le dea Dumnezeu sănătate). Reuşesc să umplu coşul cu toate cele necesare supravieţiurii timp de 4 zile. Plus bonus biscuiţi Pim's traşi în ciocolată, contra leşinului care se anunţa. Am sfâşiat ambalajul în parcare. Aaaaa, mult mai bine. Cum o fi să mori de inaniţie în ajunul Paştelui?
Pe la 9 am poftă de sushi. Mda, nu de miel, de sushi. Nţţţ. Şi la ăştia e ajunul Paştelui. Câte frustrări dom'le pentru o singură zi!
Azi de dimineaţă citesc ceva amuzant la Şoferul. Câtă lipsă de originalitate şi imaginaţie poţi să ai să dai astfel de mesaje? De fapt, de ce să dai mesaje? Eu cred că dacă vrei să-i urezi unui prieten ceva, îl suni, nu îi scrii "lumina să se coboare în suflete...". Iar dacă nu ţi-e prieten apropiat, rudă, amic, vecin îl doare la bască de urarea ta de 2 lei! Uite, eu sunt fericită în liniştea mea. Nu primesc mesaje. Telefonul meu e mut. Si nu, nu e pe silent. Nici nu dau, din motivele tocmai descrise. De fapt am primit un singur mesaj, dar care e mult prea special. Şi cu siguranţă nu intră în categoria mesaje-standard-de-trimis.
Aşa că, oriunde aţi fi, la masă la rude, în locuri exotice la plajă, în vârful patului dând mesaje (!), la muncă sau acasă singuri şi trişti, eu vă doresc să vă bucuraţi de vremea frumoasă şi de zilele libere.
14 răspunsuri:
Si tu sa te bucuri de zilele libere cum iti doresti.
si io am trimis ceva similar, cum ca pasca, lumina si cozonacul sunt optiuni personale, asa ca.. minivacanta placuta!
ceea ce'ti urez si tie! :)
daaaaa! eu colectionez mesaje de paste. anul asta, cel mai tare a fost ala care zicea asa:
"fie ca sfintele lacrimi ale lumanarilor sa va coboare in suflet si sa va ofere toata linistea si bucuria de care aveti nevoie. hristos a inviat!"
lacrimile sa imi coboare in suflet?!?! da' de ce, frate? ce ti-am facut eu tie?! aaaa! si sa imi aduca bucurie. deci lacrimi de bucurie. deci lumanarile plang niste lacrimi pozitive asa, de fel. bine de stiut!
asta e un baiat care se intrece pe sine de la an la an cu compozitiile de sezon. si pentru craciun si anul nou are niste variante de-ti sucesc creierul.
m, poate ca de fapt era ceva kinky, cu ceara fierbinte picurata. doamne, ce oameni perversi ai in agenda telefonului, zau asa! :)))
Kmi, şi tu la fel!
Ilinca, personale indeed :)
M., auzi tu "plânge lumânarea" :-)))
...colecţii plăcute în continuare!
hmmm... vreme frumoasă. Care vreme frumoasă?! Că nici grătar nu pot să fac, ce să mai vorbesc de ieşit la iarbă verde?!
Motanes, nu fii nedrept. E cald. E adevărat că nu e soare şi că duminica trecută era mai frumos, dar e cald. E o primăvară frumoasă.
multumesc de ganduri, pisicot. primeste linistea inzecit. ai dreptate cu magazinele - au luat-o razna: la 7 seara, vineri, era totul inchis.
Mulţumesc, frumos gând!
da, clar e perversiune. mai am una, de data asta mai profunda: "iisus avea cruce de lemn si inima de aur. noi avem cruci de aur si inimi de lemn. acum iisus a coborat pentru a face dreptate. hristos a inviat." phiuh! bine ca nu port cruciulite, dar voi restul, cei care purtati, nu stiu ce va faceti!
foarte tare :-)))
m, trebuie să le aduni şi să le publici
mneeah, ca poate imi citesc oamenii aia blogul. si ei saracii le trimit din suflet. sau macar plini de mandrie pentru creatiile tocmai zamislite. sau am rog, tocmai primite prin sms, dupa caz, ca poate nu le-au gandit ei pe toate.
:)
Trimiteți un comentariu