De câte ori îmi las maşina într-o parcare îmi iau, aproape paranoic, puncte clare de reper. La Cora de exemplu e mai simplu. Sunt animale. Unde am lăsat maşina? La girafă. Creierul meu, exersat sistematic în copilărie cu asocierile, nu dă rateu şi îmi creionează artistic în minte conturul unei girafe. De obicei, ca cea din reclama Faringosept. Cu numerele e mai greu. La Carrefour aleg numere uşor de reţinut, la fel, asociate cu diverse lucruri importante din viaţa mea. 27 sună bine, că e ziua mea. Dar 59...cum pot eu să reţin 59? În Mall am o problemă. Ce e peste 300 mă depăşeste. Îmi iau repere vizuale cum ar fi bariera. Sau cutia de termopan a paznicului. Şi îmi repet în gând de 5 ori nivelul. Sunt la minus 2, sunt la minus 2....
Nu râdeţi, că nu e de râs. Mi s-a întâmplat o dată să cobor din maşină vorbind la telefon. Să intru în magazine liniştită şi să mă întorc după 3 ore într-un loc total străin. Deci...ce dracu' caut eu aici şi cu ce am venit? Not a clue. Am găsit maşina după juma' de oră, după ce am dat târcoale tuturor hatchback-urilor negre de pe o mie de metri pătraţi. Exact ca în Seinfeld.
Normal că am învăţat ceva după povestea asta! Acasă însă, în spatele blocului, nu se poate întâmpla aşa ceva. Că doar am locul meu, numărul 30, simplu de reţinut şi poziţionat fix lângă intrarea unei bănci. Hmmm...dar dacă vii seara târziu şi găseşti locul ocupat? Şi parchezi la două blocuri mai încolo?
Azi a fost una dintre acele zile când m-am înţolit. Am renunţat la jeans, caterpillari, hanorac şi coadă şi am devenit femeie seriosă. (Nu, nu am înnebunit, trebuie să ajung la un eveniment.) Şi ies din bloc ca o boare. Pantofi cu toc şi bot rotund, pantaloni la dungă, cămaşa albă cu reverele ridicate. Buclele proaspăt spălate şi coafate tresar pe ritm de paşi, ca în reclamele la şampoane.
Ajung hotărâtă în parcare. Băieţii de la bancă sunt afară, la o ţigară. Deodată timpul se opreşte, îi văd ca în reluare cum ridică privirea la unison şi-mi zâmbesc şăgalnic. Mă urmăresc cu atenţie, ba chiar unul mai curajos mă salută. Mă simt vânată aşa că nu-mi doresc decât să mă sui în maşină. Grăbesc pasul şi, exact când îmi doream să nu dau în penibil, îmi dau seama că pe locul 30 tronează mândră o piticanie roşie. Nu, nu e maşina mea. E a altei doamne, după numărul de muţunachi de la lunetă. Încetinesc încercând să rezolv criza din mers. În final mă opresc încurcată. Blank. Mintea mi-e goală. Momentul se prelungeşte câteva secunde bune, apoi se transformă în panică. Ce-am făcut aseară? Când am venit? Cu ce am venit? Ăăăăă... Încet, încet mi se limpezeşte mintea. Maşina mea e ăhăhăăăăă, pe partea cealaltă, prin vecini.
Mă răsucesc pe tocuri şi pornesc înapoi spăşită. Băieţii ridică -plăcut surprinşi- din sprâncene. Scena se repetă. Eu trec legănându-mă alene. Ei zâmbesc cu înţeles, eu răspund jenată. Aud în spate "mai vii şi mâine? da' să stai mai mult".
Pfff, de ce tocmai azi?!
Nu râdeţi, că nu e de râs. Mi s-a întâmplat o dată să cobor din maşină vorbind la telefon. Să intru în magazine liniştită şi să mă întorc după 3 ore într-un loc total străin. Deci...ce dracu' caut eu aici şi cu ce am venit? Not a clue. Am găsit maşina după juma' de oră, după ce am dat târcoale tuturor hatchback-urilor negre de pe o mie de metri pătraţi. Exact ca în Seinfeld.
Normal că am învăţat ceva după povestea asta! Acasă însă, în spatele blocului, nu se poate întâmpla aşa ceva. Că doar am locul meu, numărul 30, simplu de reţinut şi poziţionat fix lângă intrarea unei bănci. Hmmm...dar dacă vii seara târziu şi găseşti locul ocupat? Şi parchezi la două blocuri mai încolo?
Azi a fost una dintre acele zile când m-am înţolit. Am renunţat la jeans, caterpillari, hanorac şi coadă şi am devenit femeie seriosă. (Nu, nu am înnebunit, trebuie să ajung la un eveniment.) Şi ies din bloc ca o boare. Pantofi cu toc şi bot rotund, pantaloni la dungă, cămaşa albă cu reverele ridicate. Buclele proaspăt spălate şi coafate tresar pe ritm de paşi, ca în reclamele la şampoane.
Ajung hotărâtă în parcare. Băieţii de la bancă sunt afară, la o ţigară. Deodată timpul se opreşte, îi văd ca în reluare cum ridică privirea la unison şi-mi zâmbesc şăgalnic. Mă urmăresc cu atenţie, ba chiar unul mai curajos mă salută. Mă simt vânată aşa că nu-mi doresc decât să mă sui în maşină. Grăbesc pasul şi, exact când îmi doream să nu dau în penibil, îmi dau seama că pe locul 30 tronează mândră o piticanie roşie. Nu, nu e maşina mea. E a altei doamne, după numărul de muţunachi de la lunetă. Încetinesc încercând să rezolv criza din mers. În final mă opresc încurcată. Blank. Mintea mi-e goală. Momentul se prelungeşte câteva secunde bune, apoi se transformă în panică. Ce-am făcut aseară? Când am venit? Cu ce am venit? Ăăăăă... Încet, încet mi se limpezeşte mintea. Maşina mea e ăhăhăăăăă, pe partea cealaltă, prin vecini.
Mă răsucesc pe tocuri şi pornesc înapoi spăşită. Băieţii ridică -plăcut surprinşi- din sprâncene. Scena se repetă. Eu trec legănându-mă alene. Ei zâmbesc cu înţeles, eu răspund jenată. Aud în spate "mai vii şi mâine? da' să stai mai mult".
Pfff, de ce tocmai azi?!
40 răspunsuri:
:)) recunosc povestea, da, da.
la mine dramatic a fost cand ma chinuiam sa infig cheia in usa unei alte masini, la fel ca a mea.
doar ca a inceput sa sune o alarma si tare m-am mirat. eu n-am alarma!!!!
hahahahha si eu am patit-o tot azi. aseara am parcat pe locul domnului, mai aproape de intrarea in bloc decit al meu. azi hotarita cobor in parcare si plec spre masina mea. ramin blocata. locul e gol. o scunda m-am gindit ca mi-a furat-o cineva. dar cine? ca e parcare subterana, inchisa, pazita. si brusc revelatia. ca la monopoly go back three blocks.
:)))) e clar o problema tipica femeilor si creierului nostru care nu este in stare sa faca scheme in spatiu decat in scarba, daca il obligam sa faca asta. deci esti FIX in grafice :)
Hihihihi :-))
Zuzeta, nici eu nu am alarmă, deci îţi închipui cum a fost de exemplu în mall.
Maria, o fi fost azi ceva. De furat nu m-am gândit. Mai panicată eram că nu mai ştiam ce făcusem.
M., te contrazic. Nu e deloc tipic feminină. Eu măcar mă orientez în spaţiu. Cât despre bărbaţi şi maşinile în parcare...într-un post special :)
Auziţi, mi se pare mie sau subiectul era altul? :))) Nu de alta, dar mie una, după lectura asta, mi se rupe de memoria lui pisicot. Eu am reţinut doar că-i frumoasă de fluieră bărbaţii după ea! Mă susţine cineva?:)
Şi ca să nu ziceţi că-s off topic, luaţi d'aci schemă de gândire.
Se ia un număr care nu spune nimic şi se adună sau scade pănă îţi spune ceva. Spre pildă, la 59 eu aş fi reţinut că e 69 minus 10 :D
:| eu nu patesc d'astea. E drept, la bloc am locul meu si parchez numai pe el, iar in parcarile marilor lanturi de magazine retin, pur si simplu, pozitia fara efort. Da' am si eu bubele mele-n cap in ceea ce priveste masina/sofatul...Si, sincer, ma distrez teribil cand mi se intampla cate una haioasa :)
firma la care lucrez a rezolvat problema locului meu de parcare. mi-a luat maşina. asta nu înseamnă că nu mă mai caut de chei dimineaţa prin casă.mă duc la cuiul pentru chei, nu-s acolo(normal, că le-am predat) şi încep să le caut.pe frigider, pe noptieră, în baie între periuţele de dinţi. e adevărat, când pierzi un membru, o vreme simţi că-i tot acolo:-)))
mi-a plăcut partea aceea cu "să stai mai mult"
nu e numai problema femeiasca. mie mi se intampla in casa, inainte sa plec, sau in lift. pana la iesirea din bloc ma dumiresc.
asta pentru ca nu parchez in acelasi loc. eu ajung printre ultimii acasa cand toti vecinii au parcat. si ma strecor. gasesc de fiecare data. in alt loc, e drept.
phiuh, m-am mai linistit sa stiu ca nu suntem o specie defecta by default.
dar daca ni se intampla tuturor, se numeste ca de fapt nu este o stire, nu? ca pe mine asa m-a invatat zmeul sa gandesc!
Innu, n-auzi dragă că eram înţolită? Ok, fac pe modesta :-))
Şi la 382 ce faci? Nu-mi spune, îl asociezi cu...autobuzul?
Kmi, dacă n-am avea bube n-am fi pe net :D
Adi, foarte tare! Şi revin: despre căutările bărbaţilor, cu altă ocazie (pfff ce de idei mi-aţi dat!).
Robin, eu dorm până la maşină. Nu pot să mă gândesc deci în lift...
M., numai prostii te-a învăţat!!!
Dacă ştii "s-o spui altfel" are valoare, na!
Phii, ce oameni! Întotdeauna am ştiut că am o viziune personală asupra lumii :)
A vorbi despre parcări, când o femeie frumoasă a apucat să se descrie, e ca şi cum ai vedea o femeie frumoasă goală şi ai întreba-o despre eradicarea şomajului.
@Innuenda: am zambit si la primul comentariu, da' la asta am bufnit in ras de se uita colegii de birou la mine... Esti foarte misto!
Dragă Innu, uite-aşa mă eclipsezi. Iar mama a făcut o pasiune pentru tine. Trebuie să vă cunoaşteţi :-))
Ce pot să spun, întotdeauna am avut priză la fete! :))) Cu bărbaţii însă, a trebuit să mă lupt să-i conving:)))
am vazut hotoscop la news! :)
ma despaketez, fac o baie cu apa romaneasca, nu d'aia dura, de nu face sapunu spuma pe tine, si revin :)
mi se intampla foarte des. si da, ai dreptate, nu ed e ras, desi ai prezentat-o intr-o forma foarte nostima: cortexul are posibilitati limitate; memoria e un aparat care, de multe ori, pentru a functiona normal, trebuie sa inlature niste inputuri neinsemnate - de obicei foarte recente, ex.parcatul masinii, cine a sunat acum 5 secunde, uitatul a ceva ce tocmai trebuia sa spui, de ce intri intr-un magazin etc. - pentru a retine lucruri cu adevarat importante. aia cu girafa e misto. memoria asociativa e misto ;) tii minte mirosuri, culori, forme, nu stari, dureri, fericiri.
(ce dracu'm-o fi apucat sa scriu chestia asta??)
innu, nu îmi stârni imaginaţia.lasă-mă în zona sigură a parcărilor.femeile care se descriu şi te invită (chiar şi subtil) la comentariu înseamnă primejdie:-))
s-a întors ilinca.fugiţi măi de pe la geamuri!:-)
Pushthebutton, apasă şi la mine pe cortex că n-am reţinut ce-ai zis.
Sau am reţinut, dar nu-s sigură c-am înţeles.
E cam cum i se întâmpla lui Kelly Bundy când trebuia să participe la Ştii-şi-câştigi-ul ăla pe teme de sport şi, de atâta informaţie înmagazinată, începea să piardă informaţii de genul:cum o cheamă, cine e Al Bundy, ce caută ea acolo? :)) Ia, uite, dom'le, n-aş fi bănuit că serialul Familia Bundy e construit pe baze ştiinţifice. Mă simt deodată luminată! :)
Hadean,dar cică murdărirea e bună!:)))
Ilinca văd că vrea să creeze suspans. Aşteptam la ea pe blog o povestire, o poză, un african delight ceva...
Pisicot, eu te înţeleg, dar băieţii ăia aveau dreptate. Dacă tot te-ai aranjat aşa frumos, nu stai mai mult? La o ţigare. Şi unul dintre ei îţi aducea maşina (Valet parking).
Adica tu ca femeie ai curajul sa bagi masina in parcarea subterana de la mall? Esti prima de care aflu. De fapt a doua, prima a lasat o urma de spoiler pe peretele rampei. :D
Bună dimineaţa!
Ilinca, bine ai revenit. Bronz, ceva?
Rareş, ba au scris foarte bine. Şi mie mi-a plăcut aia cu girafa :) Şi e reală.
Motanes, nu fumez...
(dar puteam să beau o cafea)
Naşu mare, ar trebui să mă cunoşti mai bine. Prin talentele mele deosebite intră şi ăsta cu şofatu'. Crede-mă că dau clasă multor bărbaţi. La parcări cel puţin :D
(ah, iar sunt modestă)
Asa zicea si prietena aia a mea care a avut curajul sa intre in parcarea supraetajata (mwahahaha). Dupa aia mi-a luat destul de mult timp sa scot o explicatie de la ea pentru julitura, explicatie pe care am primit-o soptita si cu multa roseata in obraji. :D
Din nou: ar trebui să mă cunoşti mai bine :-)))
(eu recunosc fără ruşine când fac prostii)
nici un bronz, c'a fo cam nor p'acolo, si nici n'am avut vreme sa stau.. nici macar la soare. singura baie in piscina (acoperita) a fost pe la 11 noaptea, cand am jucat polo (sort of) cu baietii, hi hi hi, avantajele de'a avea costum intreg - celelalte 2-3 fete care mai erau in piscina la ora aia se uitau numa, c'aveau delicateturi in doo piese, riscant, la o adica, daca te bati cu vreo 10-12 baieti pofticiosi in apa :D
Pisicot. Ia să-mi dai şi mie lecţii la parcări. Jur că mi-am dorit o prietenă care să mă înveţe să parchez. Că la mine e la noroc. Câteodată îmi ies de-mi fac cruce şi eu cum am încăput acolo, câteodată parcă am două mâini stângi (de regulă asta se întâmplă când am maşini în spate care ar vrea să treacă repede):))
Ilinca...tre să-mi zici cum e Yasmine Hammamet-ul ăla. Frumu sau aşa şi aşa. Că am ocazia aceea. S-o iau ori s-o declin/schimb?
innu: am zis si la mine. duuuu'teeeeee! :))
Ilinca, da' de distrat... :)
Innu, cu plăcere :) când vrei?
(practic, că în scris n-am nicio şansă)
oho! distrat foarte si inca ceva pe deasupra! :)
Mă faci curioasă...ce poate fi? Sex? Drugs?
:-)))
aaaaand rock'n'roll! :D
Ilinco, faci mişto de mine?! Păi nu ai mai scris nimic nou. Puturoaso!
Or ai vreut să mă izgoneşti de aici, ca să-ţi povesteşti aventurile cu pişcoţica...Hmm.:))
nunununuuuuuu, raspuns la interpelari, ca sa zic asa, ca sa scriu de capul meu mi'e greu sa aleg. scriu, scriu :)
Wow! te invidiez!
nu ma invidia. fa bagajele si ia avionul :)
Draga mea, lucrez la asta :D
(şi vine o zi...şi vine o zi...)
Am găsit imagini din Yasmine Hammamet şi da, e frumos, exact ca-n Port El Kantaoui. Dacă vreţi să vedeţi...aici:
http://www.sejurtunisia.ro/statiuni-tunisia/hammamet-yasmine/tunisia-hammamet-yasmine.htm
Trimiteți un comentariu