Azi m-am trezit pe Calea Dorobanţi. Nu-mi amintesc prea bine cum a sunat alarma, cum am făcut cafeaua, cum m-am îmbrăcat, cu mi-am sărutat iubitul de rămas bun. Cum a coborât un etaj şi-apoi am luat liftul. Cum am pornit maşina şi am deschis trapa.
M-am trezit pe Dorobanţi călcând-o să prind verde. Şi deodată dintre şinele de tramvai a sărit un poliţist. Brusc s-a gândit să fluidizeze traficul. Care, între noi fie vorba, era foarte fluid pentru ora aia. A luat poziţia de drepţi, a ridicat o mână şi ne-a făcut semn să oprim, deşi vedeam încă verde crud în faţa ochilor. Fiind fix în dreptul lui, nici nu mi-a trecut prin cap că mă ia în calcul. Aşa că am accelerat frumos în continuare.
Dar nu. A mia oară în viaţă m-am convins că bărbaţii una spun şi alta vor de fapt. Că te mint frumos în faţă. Că te amăgesc. Că aruncă o vorbă însă de fapt vorbesc serios. A întins mâna de-am zis că-i sare din umăr, s-a ridicat pe vârfuri şi-a lăsat ferm arătătorul în jos, direct spre mine. Eeeeuuu? Zău, eeeuuu? Adică să opresc? Băi nene, am 60 la oră şi sunt deja cu-o roată în intersecţie.
Mut repede piciorul pe frână, uitându-mă în ochii lui. Încă am speranţa că totuşi are un uşor strabism. Nu. Omul e hotărât. Şi pentru că vede că încă mai am o licărire-n ochi, păşeşte calm şi ferm în faţa mea. Opresc. Cred că aproape i-am luat praful de pe bombeu. Îi zâmbesc. Mă gândesc că poate-i sare ţandăra. Omul nimic. Îşi îndreaptă degetul arătător şi se mută pe sensul celălalt, de parcă nu s-a întâmplat nimic.
Şi dacă nu opream? Dacă eram blondă? Dacă...din nou, a mia oară mă conving că bărbaţii au încredere totală în mine. Că sunt trustful, devoted and reliable. Hmmm...ar trebui să schimb ceva aici, mă găndesc.
Noroc cu cele 3 minute cât ţine semaforul. Apuc să-mi dau seama unde sunt, ce fac şi mai ales că m-am trezit.
M-am trezit pe Dorobanţi călcând-o să prind verde. Şi deodată dintre şinele de tramvai a sărit un poliţist. Brusc s-a gândit să fluidizeze traficul. Care, între noi fie vorba, era foarte fluid pentru ora aia. A luat poziţia de drepţi, a ridicat o mână şi ne-a făcut semn să oprim, deşi vedeam încă verde crud în faţa ochilor. Fiind fix în dreptul lui, nici nu mi-a trecut prin cap că mă ia în calcul. Aşa că am accelerat frumos în continuare.
Dar nu. A mia oară în viaţă m-am convins că bărbaţii una spun şi alta vor de fapt. Că te mint frumos în faţă. Că te amăgesc. Că aruncă o vorbă însă de fapt vorbesc serios. A întins mâna de-am zis că-i sare din umăr, s-a ridicat pe vârfuri şi-a lăsat ferm arătătorul în jos, direct spre mine. Eeeeuuu? Zău, eeeuuu? Adică să opresc? Băi nene, am 60 la oră şi sunt deja cu-o roată în intersecţie.
Mut repede piciorul pe frână, uitându-mă în ochii lui. Încă am speranţa că totuşi are un uşor strabism. Nu. Omul e hotărât. Şi pentru că vede că încă mai am o licărire-n ochi, păşeşte calm şi ferm în faţa mea. Opresc. Cred că aproape i-am luat praful de pe bombeu. Îi zâmbesc. Mă gândesc că poate-i sare ţandăra. Omul nimic. Îşi îndreaptă degetul arătător şi se mută pe sensul celălalt, de parcă nu s-a întâmplat nimic.
Şi dacă nu opream? Dacă eram blondă? Dacă...din nou, a mia oară mă conving că bărbaţii au încredere totală în mine. Că sunt trustful, devoted and reliable. Hmmm...ar trebui să schimb ceva aici, mă găndesc.
Noroc cu cele 3 minute cât ţine semaforul. Apuc să-mi dau seama unde sunt, ce fac şi mai ales că m-am trezit.
10 răspunsuri:
eu cred ca miliţianul e prieten cu băieţii din faţa băncii şi pur şi simplu te-a pus să stai mai mult:-)
dacă nu(aviz innu), precis eşti un fel de inorog cu privira pură şi zâmbetul clar, care într-un licăr de lumină în colţul ochiului a prins toate gândurile potrivnice ale miliţianului împiedicându-l să te mustre pentru tentativa de eludare a semnalului.
ca sa dea bine titlul tot asteptam ca nenea militianul sa inceapa sa sara coarda! ;)
:))))
Am notat toate "subliminalele" :)
Hahaha, mişto. Tu dai vina pe poliţist. Eu, însă, mă găsesc vinovată.
Mi se întâmplă ca, atunci când am de făcut stânga, dar în faţă e un poliţist care restricţionează circulaţia cu semne energice de repede (ŞI MAI ALES OBLIGATORIU) pe înainte, să am o fracţiune de secundă senzaţia că "nu şi eu". Aproape că apuc că cambrez maşina spre stânga, dar ceva din ochii poliţistului îmi dă de gândit şi atunci fac ce-mi spune mâna lui. Repede pe înainte.:)
Kmi, păi normal :)
Adi, nu cred. Dar era tare zelos! Pfff, câtă energie la ora aia...
Danni, poţi să-ţi închipui :)
(ar fi fost amuzant)
multumesc pentru blogroll ;) pozitiv: politistii au inceput sa fie mai elastici, mai isteti si am auzit o gramada de povesti cu politisti care nu iau spaga (fac parte dintr-un grup in care se...circula fff repede). cumva... off/around-the-topic ce am comentat aici...
pisicot,nici eu nu cred de adevăratelea.cred că nu prea mi-a ieşit glumiţa de data asta:-(
Innu, eu nu prea m-am simţit vinovată. În schimb puţin neliniştită. Dacă mă lăsau frânele ?
Rareş, plăcerea e de partea mea :) Ştiu, nu zic de rău de poliţişti, că sunt şi ok. A fost însă o poveste şi asta...oarecum intersantă.
Adi, şi eu am glumit...aşa că... :)
m-am linistit.stiu ca nu-mi ies("spiritele") de fiecare data si nu vreau sa ofensez, ca am copita mare si ofensez rau cand o fac:-)
:)
Trimiteți un comentariu