Cândva am avut o pisică. Mică, neagră, cu ochii galbeni, cu pernuţe moi, cu mustăţi lungi. O chema Pisică. Şi nu din lipsă de inspiraţie, de-a lungul timpului am botezat mătuşi, bunici, veri şi alte vieţuitoare mai mult sau mai puţin vorbitoare. Pur şi simplu de câte ori se discuta despre domnişoara, reacţiona. Şi aşa i-a rămas numele.
Pisică a avut - ca tot neamul pisicesc - 9 vieţi. Ca într-un joc pe calculator, o parte le-a consumat cât a stat la noi. Păi mai întâi a sosit în Bucureşti într-o cutie, "pe tren". Nu vreau să mă gândesc prin ce a trecut. Apoi a avut câteva meciuri cu căţeii. Avea probabil 3 luni şi, ca în cazul celor care vin pentru prima dată în Bucureşti, a avut o mare problemă de adaptare :) Se refugia de fiecare dată la bufet, întâmplător de acolo venea şi mâncarea.
Săptămâni mai târziu, după ce a fost adoptată de un bărbat cu suflet mare, îmi amintesc cum încerca să interacţioneze cu lumea de pe balustrada de 3 cm de la etajul 9. Îmi sărea inima de fiecare dată când aluneca şi răsuflam uşurată când o vedeam înapoi în casă. Poate eram puţin masochistă, recunosc, puteam de exemplu să nu o mai las pe balcon...
Amintindu-mi de ea, mă gândesc că de fapt şi eu sunt neam de Pisică. De câte ori am alunecat am reuşit să cad în picioare. De câte ori am căzut am ştiut cum să mă feresc. De câte ori mi-am rupt ceva, m-am reparat rapid. Sper doar să am şi eu cel puţin 9 vieţi. De ce să aibă doar pisicile?
Vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu Pisică. Ei bine... după ce a încercat să reorganizeze modelul de la covor, după ce a luat lecţii de zbor cu bradul de Crăciun, după ce a reuşit să seteze la maxim volumul la telecomandă... a fost trimsă într-o tabără prelungită la ţară, unde a făcut câteva seturi de pui la fel de frumoşi ca şi ea. Probabil că asta face şi acum dacă nu şi-a consumat deja cele 9 vieţi.
Pisică a avut - ca tot neamul pisicesc - 9 vieţi. Ca într-un joc pe calculator, o parte le-a consumat cât a stat la noi. Păi mai întâi a sosit în Bucureşti într-o cutie, "pe tren". Nu vreau să mă gândesc prin ce a trecut. Apoi a avut câteva meciuri cu căţeii. Avea probabil 3 luni şi, ca în cazul celor care vin pentru prima dată în Bucureşti, a avut o mare problemă de adaptare :) Se refugia de fiecare dată la bufet, întâmplător de acolo venea şi mâncarea.
Săptămâni mai târziu, după ce a fost adoptată de un bărbat cu suflet mare, îmi amintesc cum încerca să interacţioneze cu lumea de pe balustrada de 3 cm de la etajul 9. Îmi sărea inima de fiecare dată când aluneca şi răsuflam uşurată când o vedeam înapoi în casă. Poate eram puţin masochistă, recunosc, puteam de exemplu să nu o mai las pe balcon...
Amintindu-mi de ea, mă gândesc că de fapt şi eu sunt neam de Pisică. De câte ori am alunecat am reuşit să cad în picioare. De câte ori am căzut am ştiut cum să mă feresc. De câte ori mi-am rupt ceva, m-am reparat rapid. Sper doar să am şi eu cel puţin 9 vieţi. De ce să aibă doar pisicile?
Vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu Pisică. Ei bine... după ce a încercat să reorganizeze modelul de la covor, după ce a luat lecţii de zbor cu bradul de Crăciun, după ce a reuşit să seteze la maxim volumul la telecomandă... a fost trimsă într-o tabără prelungită la ţară, unde a făcut câteva seturi de pui la fel de frumoşi ca şi ea. Probabil că asta face şi acum dacă nu şi-a consumat deja cele 9 vieţi.
4 răspunsuri:
Măh, Pisicot, deci ale tale sunt astea cinci mâţe negre care au aterizat demult, sub formă de pui drăgălaşi şi nevinovaţi, în scara blocului meu. Acum e miorlătorie şi lătrătorie zilnică. Fiindcă avem şi 2 câini in scară.
Eu nu am avut niciodată pisică. Da' povestea ta mi-a plăcut tare!
Da, Pisicot, asa e. Ori cate nebunii ar face o pisica, la un moment dat isi va perpetuta vietile tot prin cateva seturi de pui. Care vor duce nelinistea si (totodata) candoarea pisiceasca 9factorial generatii mai incolo...
Innu - mă, nu-s ale mele. Nu ţi-am zis că eu am alţi copii?? Ăia din acvariu...Mda, e draguţă povestea, era o pisică cu totul specială, să ştii.
Motanes - my man!
Cred că ştii că toată povestea asta a fost pusă la cale ca să te sensibilizez pe tine :-)))
Welcome! Ştiam eu că cineva va înţelege tâlcul adevărat al povestirii. Stai să dau şi eu o fugă până la tine pe blog.
sa ma prezint :) eu sunt 9vieti
Trimiteți un comentariu