Colegii mei (inimoşi, mulţi dintre ei) au ales să lupte cu birocraţia, cu legile idioate şi cu prejudecăţile cetăţenilor şi de ceva vreme reciclează tot ce se poate - hârtie, plastic etc. Cu pet-urile se întâmpla aşa: se adunau mai multe şi se depozitau la centrele de colectare, care mai departe le vindeau centrelor de reciclare.
Toate bune şi frumoase până într-o dimineaţă când 3 centre de colectare au trântit uşa-n nas replicând la unison:
- Nu mai colectăm frate pet-uri, că nu mai e rentabil.
- Păi şi noi ce facem cu ele? Avem o grămadă.
- Lasă-le bre la colţ, că e uşoare şi le ia gunoierii.
Ha? Corect, e uşoare, că e pline cu aer.
Ca orice alt produs, şi pet-urile se supun regulilor dure ale economiei de piaţă.
Deci ce ne facem cu ţara asta?
Toate bune şi frumoase până într-o dimineaţă când 3 centre de colectare au trântit uşa-n nas replicând la unison:
- Nu mai colectăm frate pet-uri, că nu mai e rentabil.
- Păi şi noi ce facem cu ele? Avem o grămadă.
- Lasă-le bre la colţ, că e uşoare şi le ia gunoierii.
Ha? Corect, e uşoare, că e pline cu aer.
Ca orice alt produs, şi pet-urile se supun regulilor dure ale economiei de piaţă.
Deci ce ne facem cu ţara asta?
2 răspunsuri:
Oh, da, deşeurile...Când mă gândesc ce bani frumoşi aduc ele la băieţii deştepţi, cu minte de oameni de afaceri...cum, iată, nu suntem (unii dintre)noi...
În comparaţie, aproape oriunde mergi în Europa rişti să te linşeze public (cetăţenii / comunitatea) dacă nu pui plastic la plastic, hârtie la hârtie etc.
Mai e mult, neică, până acolo.
Trimiteți un comentariu