Next, please

Întorcerea din vacanţă a fost întotdeauna o grea încercare. Cu cât vacanţa mai mişto, cu atât mai dificilă adaptarea. Adică, după ce te-ai obişnuit tu cu binele - cu lenea, cu sculatul târziu plus bonus un somn la prânz, cu bere draught pe plajă, cu mese copioase (prea copioase, dah), cu soare - vine vremea să deschizi ochii. De cele mai multe ori e nasol: orare de zbor care te chiaunesc, frig, ceaţă, ninsoare, viscol, apoi probleme casnice, organizare, aprovizionare, amintirea ca ai un loc de muncă... Sincer, nu-mi amintesc să mă fi întors dintr-un concediu cu chef. Dar realizez că, la fel ca la orice boală, primele 3 zile sunt critice apoi încet-încet trece.

Pe de altă parte, de câţiva ani parcă am înnebunit. Şi nu numai eu. Nici nu ne întoarcem bine din vacanţe că începem să căutăm noi destinaţii. De exemplu, pentru concediul ăsta împreună cu colegul Georgel am facut săpături încă din septembrie. În octombrie totul era aranjat.

Acum a fost şi mai tare. La un moment dat înainte de Revelion, sorbind o bere rece şi admirând yacht-urile în zare, Carmen îmi spune timid: "Auzi, ce facem de Paşte?".

So ... next, please.