După 3 zile de pauză, am revenit. Nu ştiu dacă am găsit ceea ce căutam dar escapada a meritat. A fost o încercare de a vedea viaţa altfel. Fără mobil, fără televizor, fără internet. Fără blog. A fost un soi de spălare plăcută de creier. Un fel de stop-erase-rewind. Am experimentat lucruri noi, am revăzut imagini de care uitasem, mi-am găsit timp pentru small stuff. Dar mai multe despre asta, altădată.
Apreciez că voi aţi rămas aici, că m-aţi citit şi că, o parte dintre voi, aţi şi răspuns. Şi mă bucur că au fost unii care nu au făcut-o. E şi tăcerea un mod de a spune ceva. Nu m-au surprins răspunsurile dar am regăsit în fiecare dintre voi un anumit personaj, ceea ce m-a făcut să zâmbesc.
Salutare celor care au comentat pentru prima oară. Vă mai aştept şi cu alte ocazii, căci vor mai fi. Şi apropo de asta, nu ştiu de unde ideea că mă las de blogureală. Că o ucid pe Pisicot. Zău aşa! Nici gând. Am fugit puţin în lume. Şi am revenit, aşa cum am promis. Îmi pare rău dacă îi dezamăgesc pe cei care se aşteptau să renunţ. Nţţţ.
O să scriu în continuare. O să scriu pentru mine sau ce îmi place mie, aşa cum spune Rareş. O să scriu la fel ca şi până acum. Dar o să ţin cont de tot ce-aţi spus voi acolo. Adică...dacă publicul o cere...
Şi să nu uit: Motanes - am search sus de tot, în stânga. Nashu mare - cum adicătelea obligat? Innu - keep believing...
Apreciez că voi aţi rămas aici, că m-aţi citit şi că, o parte dintre voi, aţi şi răspuns. Şi mă bucur că au fost unii care nu au făcut-o. E şi tăcerea un mod de a spune ceva. Nu m-au surprins răspunsurile dar am regăsit în fiecare dintre voi un anumit personaj, ceea ce m-a făcut să zâmbesc.
Salutare celor care au comentat pentru prima oară. Vă mai aştept şi cu alte ocazii, căci vor mai fi. Şi apropo de asta, nu ştiu de unde ideea că mă las de blogureală. Că o ucid pe Pisicot. Zău aşa! Nici gând. Am fugit puţin în lume. Şi am revenit, aşa cum am promis. Îmi pare rău dacă îi dezamăgesc pe cei care se aşteptau să renunţ. Nţţţ.
O să scriu în continuare. O să scriu pentru mine sau ce îmi place mie, aşa cum spune Rareş. O să scriu la fel ca şi până acum. Dar o să ţin cont de tot ce-aţi spus voi acolo. Adică...dacă publicul o cere...
Şi să nu uit: Motanes - am search sus de tot, în stânga. Nashu mare - cum adicătelea obligat? Innu - keep believing...
Şi pentru nemulţumiţi:
30 răspunsuri:
Yupiiiii, s-a întors Pişcoţica! Ţi-am simţit lipsa, zău aşa. A' naibii ea obişnuinţa asta, bine zicea cine zicea că e a doua natură! :)
ai fugit de acasa?
parca altfel te vede lumea acum.nu?:-)si tu oe ea, sper.pentru ca, presupun, ai luat o pauza pentru ca aveai nevoie sa vezi lucrurile si de pe locul soferului.in sensul ca daca te rupi de cordoane(mobil, calculator, televizor, internet, deadline)poti sa faci chiar ce vrei, in limitele pe care ti le impui doar tu.
bine (ca) ai revenit:-)
Pur si simplu ma bucur ca te-ai intors.
pai pareai asa, drastica dar fara curajul de a pune punctul pe i. adica arata a demisie sugerata, nu exprimata. dar nici nu mai conteaza acum!
deci: cum este un brainswash? cum e inainte, in timp ce, dupa... repede! zi tot!
Hehehehe...îmi pare rău dacă v-am indus în eroare! Doar am fugit puţin prin lume, un weekend. Şi cum spuneam, it is good to be back :)
Innu, here I am. Şi mă pregătesc pentru poveşti noi.
Maria, sort of. Adică a fost premeditată fuga. Şi cu voia Zmeului.
Adi, mda, lucrurile par puţin diferite :)
Teo, şi eu mă bucur să vă revăd :)
M., eşti tu paranoică, soro! Ehei, o să vă povestesc eu câte ceva. Dar mai încolo. A! Şi poze :)
pisicot+ ma gindeam eu ca nu a fost asa, de capul tau, ca altfel nu scria pe blog :)
Corect :)
Şi oricum, s-a bucurat şi el 3 zile de liberate :D
Bine ai revenit! Search-ul nu-l vedeam de urechi :)
Hehehe Motanes, eu nici nu ştiam că am :-)) noroc cu Zmeul!
Sper că melodia e pe gustul tău de data asta.
bine'ai revenit, pisicot :)
zi, repede, cum e fara net? fug si io, o saptamana, de miercurea viitoare, si ma streseaza ideea de rupere de lume, fara net si, posibil, fara telefon.
mda, stiu, 's cu capu! :)
Wellcome de bun venit back to us!
Sufăr în tăcere în aşteptarea pozelor. Zău, nu mai face aşa Pisicotule, ia laptopu' cu tineee!!!
Ilinca, îi ghine rău de tot!
E mai greu la început dar e necesar :-))
Bubu, NU, un hotărât NU. Fără laptop de data asta. A fost un sacrificiu pe care trebuie să-l fac.
da' io nu fug, doar plec :)
numa ca tunisienii aia de la hotelul de patru stele mi'au zis ca nema net, o sa fiu rupta de tara o saptamana. si de serviciu, si nu e cea mai buna perioada pentru asa ceva.
pe de alta parte... cu programul meu, nush cand e o perioada buna sa nu fiu la job, asa ca mai bine ca ma iau altii, ca io nu ma'nduram sa plec!
si poate ca o fi vreun internet cafe p'acolo :)
Nu vrei să încerci şi fără?
...
probabil o sa fiu nevoita sa. si o sa sune telefonu... uffa, vai de factura mea!
daca era dupa mine nu plecam, dar nu organizez io si mediterana e prea tentanta ca sa zic pas. cu atat mai mult cu cat e on the house plecare si the house nu's eu :)
Pardon atunci :)
Păi distracţiune plăcută!
Poti pleca oriunde vrei, cata vreme mai treci si pe aici, nimeni nu se supara. :)
taman m'am uitat la un clip cu locu in care ma duc. uuuu, ce mare albastra! s'ar putea sa reusesc sa uit de ce'i acasa!
de fapt, abia astept sa fiu acolo!
Unde-ai fost? Mă gândeam că iar ai plecat?
Sunt aici. Mereu :)
Ilinca, asta-i şi ideea :)
Of, mi-ai amintit de mare, de soare, de ... şi de-abia m-am întors din Egipt!
beeey, nu-mi zici tu mie asa, ca sunt mai batrana decat tine in blogosfera si am trecut prin momente care m-au traumatizat! putin respect pentru experienta mea te rog sa arati. si uite, uite buburuza! pai te asteptai de la ea? nu! nici de la tine! dar eu trebuia sa ma sigur, nu asa..
pisicot- de fugit am mai fugit si eu, dar fara telefon....felicitari
M., ia deschide-ţi sufletul şi spune-mi. Ce te-a traumatizat în halul ăsta prin blogosferă? Nu de alta, dar să fiu şi eu pregătită...
Maria, mda...o variantă cu telefon era să bat drumul până la poiată. Şi să conving găinile că nu sunt dihor, adică să o lase mai moale cu gălăgia ca să pot vorbi. Şi nici aici nu aveam mai mult de 2 beţe la semnal :-))
aoleu dar totusi unde ai fost?
Maria, da' tu ce credeai, că eu glumesc când spun pauză totală?
Back to rustic :-)))
si eu simt aceeasi stare de agitatie, neliniste si senzatia permanenta ca sunt pe slow-motion; parca totul se misca foarte repede in jurul meu; poate e din cauza orasului mult prea agitat cum spui tu sau poate alte schimbari care ne afecteaza mai mult sau mai putin
a fost minunat fara televizor, telefon si internet dar mi-a fost foarte greu sa-mi incetinesc ritmul , sa ma bucur de loc
Anonimule, eu zic că în primul rând e de la oraş. Uită-te la provinciali (nu neapărat de la ţară, de ex.clujeni sau timişoreni sau braşoveni) care ajung în Bucureşti. Se adaptează foarte greu. E senzaţia de maşină de spălat. Nici nu ştiu ce i-a lovit :-))
Cu ritmul e foarte greu. O să scriu separat despre asta, sper mâine dacă am timp...dar se poate, dacă vrei te detaşezi în final.
Ah...şi nu mai da din casă! Lasă şi tu un aer de mister, da? :-)))
Şi semneză-te, ca să nu te confund cu admiratorii mei secreţi.
sa iti povestesc. asa cum sunt fidela povestilor voastre acum, inainte aveam alte bloguri pe care le iubeam. si rand pe rand, oamenii le-au dat delete. delete, intelegi? nici macar nu le-au lasat acolo, sa mai arunci un ochi nostalgic din cand in cand. si fiecare sfarsit incepea cu povesti de genul "trebuie sa ma regasesc". deci dadeai toate semnalele.
si sa stii ca nu simt ca pericolul a trecut! au fost unii care au scris scrisoarea de adio, apoi au mai scris cateva posturi in care promiteau povesti si poze si elan internautic si apoi... apoi dispareau in ceata.
mda. acum pricepi? nu e paranoia. e experienta de viata, maica!
Apăi M. ce să-ţi zic? Decât că au fost nişte laşi. Sau au considerat că în felul ăsta dispar în glorie iar voi admiratorii o să-i plângeţi pe veci. Mari vedete!
Trimiteți un comentariu