De multă vreme nici nu mă mai enervez. Nu m-am resemnat. Pur şi simplu plutesc într-o bulă mare. Mă doare la bască de traficul din Bucureşti. Ooo...am trecut şi eu prin nervi, crize, înjurături, plânsete (mda, s-a întâmplat o dată sau de două ori când am rămas blocată în acelaşi loc 30 de minute). Acum câţiva ani chiar am beneficiat de terapie din partea iubitului meu. Şedinţe repetate până mi-a intrat bine în cap că semnele obscene, înjurăturile de mamă, săritul la bătaie şi ameninţările nu duc la rezultate avantajoase pentru o domnişoară de pension ce eram.
Pe urmă am trecut prin etapa planificării. Discuţiile cotidiene gravitau în jurul traseului casă-birou şi retur. Cronometrări, variante, scurtături. Azi s-a circulat mai bine. Zau? Eu am făcut o oră. Păi pe Floreasca se lucrează. Mâine încep şcolile. Nasol. Peste o lună se intră în vacanţă, o să se elibereze. Pe naiba! De vreo două, trei luni parcă mi s-a antifonat maşina. Nu mai aud claxoane, nu mai văd scandaluri, agitaţie, blocaje. Plec fără să-mi propun o oră la care trebuie să ajung. Ce contează dacă din Alba Iulia până-n Dorobanţi fac 20 sau 50 de minute? La întâlniri nici măcar nu mai spun o oră exactă. Rămâne să ne vedem între 7 şi 7 jumate. Depinde de trafic. Ne sunăm când ajungem.
Zâmbesc mai mult (deşi rareori mi se răspunde la fel), îi las pe toţi amărâţii de pe străduţe laterale să intre în faţa mea că oricum n-am unde să mă duc, nici nu mă deranjez să-mi stric manichiura cu deschisul geamului dacă vreun golan zbiară la mine ieşit pe jumate pe geamul maşinii de gherţoi. O fi şi de la muzică. De la toate cd-urile cu simfonică, budha bar-uri sau tradiţională.
Şi totuşi zilele trecute am crezut că cineva face mişto de mine. Toate s-au întâmplat în aceeaşi zi. Nu am nimic cu femeile la volan. Absolut nimic. Şi totuşi. Merg pe Calderon, nu are practic decât o bandă jumate din cauza maşinilor parcate. Şi, în mod normal, se merge în şir indian. Anormal se mai găseşte câte un isteţ care, atunci când vede puţin loc, se aşează paralel cu tine. Evident la plecare unul trebuie să cedeze. Orgolii, claxoane, scrâşnet de roţi. Mi se întâmplă şi mie. O domniţă vine de pe o stradă laterală, o las politicos. Se aşează înghesuit lângă mine. Când se pune verde îi fac un semn discret să plece prima. Pleacă, nu mulţumeşte, nu zâmbeşte, nu nimic. Poate pâlpâie avariile. Nu. Peste 2 semafoare se repetă faza. La fel. S-o ia dracii, m-a enervat. La următorul ambalez puţin şi-i tai discret faţa. Scandal, flash-uri, claxoane. Mă uit în oglindă şi o văd cu spume la gură. Opreşte lângă mine şi mă ia la înjurat. Ce-ai nebuno, nu te-am lăsat să mi-o iei înainte? Nu te-am poftit să pleci prima... de 5 minute încoace??!
Mai târziu, o altă domniţă virează brusc de pe o stradă, se uită în ochii mei (de-abia apuc să frânez) şi se bagă în faţa mea. Nu o claxonez, ce rost are. După privire mi-am dat seama că oricum nu înţelege nimic. Dar vai! Profitând că se merge într-a-ntâia începe să se macheze. Asta eu nu pot să înţeleg. În primul rând ţine de intimitate. Recunosc că şi eu am un gloss la loc sfânt lângă handsfree pentru urgenţe dar să te apuci să te pensulezi?! Începe cu pămătuful. Nu-mi vine să cred. Probabil are trusa pe scaun, între picioare. Apoi rimelul. Problema era că nu se uita în faţă şi mă scotea din minţi că înaintam în reluare. Scoate rujul. Vă închipuiţi că o femeie se rujează cum vedeţi în filme. Sau în reclame. Nu, ea e stilistă. Nu mai pot. Şi deodată îmi vine o idee (recunosc, m-a inspirat cineva). Aştept momentul cu creionul dermatograf. Ştiam că ajunge şi aici. Şi e nevoie de precizie şi concentrare. Mă apropii la o palmă şi înfig ţărăneşte mâna în claxon. Lung, puternic, nesimţit. I-a sărit creionul din mână fix pe scaunul din dreapta :-))) Am un rânjet de satisfacţie pe faţă. S-a speriat atât de rău că a plecat cu scârţ nu înainte de a-mi trimite bezele otrăvite printre dinţi.
Încep să mă gândesc dacă să mai merg cu metroul.
Pe urmă am trecut prin etapa planificării. Discuţiile cotidiene gravitau în jurul traseului casă-birou şi retur. Cronometrări, variante, scurtături. Azi s-a circulat mai bine. Zau? Eu am făcut o oră. Păi pe Floreasca se lucrează. Mâine încep şcolile. Nasol. Peste o lună se intră în vacanţă, o să se elibereze. Pe naiba! De vreo două, trei luni parcă mi s-a antifonat maşina. Nu mai aud claxoane, nu mai văd scandaluri, agitaţie, blocaje. Plec fără să-mi propun o oră la care trebuie să ajung. Ce contează dacă din Alba Iulia până-n Dorobanţi fac 20 sau 50 de minute? La întâlniri nici măcar nu mai spun o oră exactă. Rămâne să ne vedem între 7 şi 7 jumate. Depinde de trafic. Ne sunăm când ajungem.
Zâmbesc mai mult (deşi rareori mi se răspunde la fel), îi las pe toţi amărâţii de pe străduţe laterale să intre în faţa mea că oricum n-am unde să mă duc, nici nu mă deranjez să-mi stric manichiura cu deschisul geamului dacă vreun golan zbiară la mine ieşit pe jumate pe geamul maşinii de gherţoi. O fi şi de la muzică. De la toate cd-urile cu simfonică, budha bar-uri sau tradiţională.
Şi totuşi zilele trecute am crezut că cineva face mişto de mine. Toate s-au întâmplat în aceeaşi zi. Nu am nimic cu femeile la volan. Absolut nimic. Şi totuşi. Merg pe Calderon, nu are practic decât o bandă jumate din cauza maşinilor parcate. Şi, în mod normal, se merge în şir indian. Anormal se mai găseşte câte un isteţ care, atunci când vede puţin loc, se aşează paralel cu tine. Evident la plecare unul trebuie să cedeze. Orgolii, claxoane, scrâşnet de roţi. Mi se întâmplă şi mie. O domniţă vine de pe o stradă laterală, o las politicos. Se aşează înghesuit lângă mine. Când se pune verde îi fac un semn discret să plece prima. Pleacă, nu mulţumeşte, nu zâmbeşte, nu nimic. Poate pâlpâie avariile. Nu. Peste 2 semafoare se repetă faza. La fel. S-o ia dracii, m-a enervat. La următorul ambalez puţin şi-i tai discret faţa. Scandal, flash-uri, claxoane. Mă uit în oglindă şi o văd cu spume la gură. Opreşte lângă mine şi mă ia la înjurat. Ce-ai nebuno, nu te-am lăsat să mi-o iei înainte? Nu te-am poftit să pleci prima... de 5 minute încoace??!
Mai târziu, o altă domniţă virează brusc de pe o stradă, se uită în ochii mei (de-abia apuc să frânez) şi se bagă în faţa mea. Nu o claxonez, ce rost are. După privire mi-am dat seama că oricum nu înţelege nimic. Dar vai! Profitând că se merge într-a-ntâia începe să se macheze. Asta eu nu pot să înţeleg. În primul rând ţine de intimitate. Recunosc că şi eu am un gloss la loc sfânt lângă handsfree pentru urgenţe dar să te apuci să te pensulezi?! Începe cu pămătuful. Nu-mi vine să cred. Probabil are trusa pe scaun, între picioare. Apoi rimelul. Problema era că nu se uita în faţă şi mă scotea din minţi că înaintam în reluare. Scoate rujul. Vă închipuiţi că o femeie se rujează cum vedeţi în filme. Sau în reclame. Nu, ea e stilistă. Nu mai pot. Şi deodată îmi vine o idee (recunosc, m-a inspirat cineva). Aştept momentul cu creionul dermatograf. Ştiam că ajunge şi aici. Şi e nevoie de precizie şi concentrare. Mă apropii la o palmă şi înfig ţărăneşte mâna în claxon. Lung, puternic, nesimţit. I-a sărit creionul din mână fix pe scaunul din dreapta :-))) Am un rânjet de satisfacţie pe faţă. S-a speriat atât de rău că a plecat cu scârţ nu înainte de a-mi trimite bezele otrăvite printre dinţi.
Încep să mă gândesc dacă să mai merg cu metroul.
E fun şi cu maşina.
19 răspunsuri:
eheee eu am prins o data pe una la semafor se dadea cu oja pe gherutze !!!! regret si acum ca nu am avut inspiratie de moment sa-i aplic tratamentul tau :)
hahaha, eşti bestială, gagico! Din experienţa mea, minimă, care (tocmai de aceea, poate)sunt cea mai amabilă (sau fraieră...depinde cum o iei)şoferiţă din lume, bărbaţii sunt mult mai amabili decât femeile. Eu când e să mă bag dintr-o străduţă într-o arteră, întotdeauna zâmbesc şi cer voie să "mă bag". 90% dintre bărbaţi îmi fac semn că mă lasă. 10% îs gherţoi, deci nici nu contează. 90% dintre femei,însă, se prefac absente şi ţin bară la bară cu ăla din faţă. Eu îi las pe toţi pe care-i văd în necaz. Că mă gândesc eu că aşa aş vrea să-mi facă şi alţii mie.
genial. felicitari. iti dai seama ca aia si-a tras o dunga pina la urechi?????? oare demachiant o fi avut in trusa?
Sireneanne - asta mi-a scăpat. Cine ştie de mai urma de fapt?! Offtopic: frumoase pozele din Mangalia.
Innu - aşa-i. Majoritatea femeilor sunt fiţoase la volan. Dar mie-mi place să nu pornesc de la premisa asta. Şi uite ce păţesc :))
Maria (nervii zilei! - nu ştiam de unde să te iau) - sunt convinsă că avea şi demachiant. Probabil şi loţiune tonică şi acetonă şi pilă şi spumă şi fixativ şi....
Mulţumesc tuturor :)
Recunosc, a fost cu neputinta sa nu rad in timp ce luam act de experienta ta.
In traficul din Bucuresti este necivilizat sa te arati civilizat sau, dupa cum spunea un prieten, este ilegal sa mergi legal.
Daca nu pleci de la semafor inca de la afisarea luminii galbene esti bruscat sonor, daca respecti limita de viteza vei fi, inevitabil, depasit chiar si pe partea dreapta si va trebui sa franezi pentru ca mister proper fara cap sa aiba loc sa reintre pe banda inainte de a-l face zdrente vreo alta masina, etc.
Si totusi, simbolul nesimtirii in povestea ta, creionul dermatograf, pare a desparti clar nesimtitii suportabili de acei nesimtiti in fata carora nu ai nici un fel de replica. Iar daca mai au si Audi... sa ne spuna Maria ce se intampla... :)
Mă bucur să văd că ţi-ai revenit în cele din urmă. Eu am văzut de ceva timp că, în trafic, facerea de bine e... Să fii de treabă dar să nu exagerezi...
Kolonele - atâta timp cât (încă) te amuz e bine :)
Nu, am refuzat să mă refer la mărci de maşini sau culori de păr tocmai ca să nu să se interpreteze. Deşi recunosc (hihihi) că majoritatea problemelor apar la femei cu maşini mici-mici. de genul C1, Micra, Tico, 107, Panda ...
Motanes - mda, mai am de lucrat la partea "cumsecade vs. exagerat" până să învăţ :))
Intrand de pe o straduta laterala intr-o strada mai mare unde se sta de obicei oamenii ma lasa sa "ma bag". Intr-o zi insa am dat de o tipa cam pe la 35-40 de ani (cu o singura spranceana dar nu stiu daca e important) care cum m-a vazut ca aveam intentia sa intru in fata ei cum a inaintat un pic amenintator. Am mai facut o miscare scurta inainte, a mai facut si ea. Inca una eu - inca una ea. Si tot asa pana cand am facut-o sa se sprijine cu bara in microbuzul din fata. In felul asta a castigat, sigur nu mai aveam unde sa ma bag. :))
@kolonelul: se poate intampla si invers: cand toata coloana merge cu 70 pe kisselef se mai gaseste cate unul sa mearga legal, cu 50, pe mijlocul drumului. Viteza nu e determinata de catre vitezometrul uneia sau alteia dintre masini si nu poti sa mergi pe mijlocul drumului doar pentru ca mergi "cu viteza legala". Toate vitezometrele aflate pe masini au abatare (la unele e chiar o eroare destul de mare - nu conteaza ce marca sunt respectivele masini) asa ca doar politia poate spune ca cineva a depasit viteza. In concluzie, e corect sa spui ca esti apostrofat daca circuli altfel decat o fac ceilalti dar asta nu se intampla doar in Bucuresti, e ceva universal si chiar natural.
nashu_mare - interesantă descrierea :) eu nu cred că avea intenţii rele, ci doar cizme noi şi nu putea să controleze din vârful botinei acceleraţia :-))
Nashule-Mare, in mod cert exista si oameni care interpreteaza usor eronat limitele de viteza. Si da, ai dreptate, situatia descrisa de tine este o realitate.
Insa - si aici am convingerea ca suntem de-acord - in Bucuresti, situatiile pe care le descrii tu sunt mai putine decat acelea in care, daca cineva pur si simplu nu are chef sa se adapteze nebuniei si nesimtirii celorlalti participanti la trafic.
Altfel spus, nu putem justifica felul in care se conduce in Bucuresti prin inocentarea gradului mare de nesimtire al celor care se cred stapanii soselei, si nici nu putem incrimina vreun pierdut in spatiu, care circula cu 40 in loc de 60, de vreme ce acestia sunt, totusi, in minoritate.
...daca cineva pur si simplu nu are chef sa se adapteze nebuniei si nesimtirii celorlalti participanti la trafic, este atentionat imediat in cel mai original mod. Na, ca mi-am uitat ideile pe drum. Lecitina, pls!
Mi-am adus aminte, mai e o fază foarte tare în trafic. Liniuţele. Dar nu orice fel de liniuţe. Ci alea ad-hoc. Cu foc în priviri şi miros de ambreiaj încins. Benzi paralele. Se aşează lângă mine. Mă evaluează. Îmi aruncă privirea şi ştiu. Se dă de ceasul morţii să plece primul (e un el întotdeauna). Mă fac că intru în joc. Îi promit din priviri. Şi îl las să plece. Nici nu mă mişc. Îmi place să-i văd privirea uimită în retrovizoare :-))
Cred ca procentajele celor care dorm la semafor sau al celor care se baga mitocaneste sunt cam la fel si ca sunt de fapt mici in comparatie cu marea masa a soferilor bucuresteni - in general oameni cu bun simt - care, dupa cum spuneam intr-un post mai sus te lasa sa te bagi cand te-ai incadrat gresit, cand esti in spatele autobuzului sau cand trebuie sa intri in trafic venind de pe o straduta laturalnica. Ambele tipuri de soferi sunt la fel de perturbatoare pentru trafic. E suficent un singur exemplar care sa se gandeasca la Vetuta la semafor si sa se piarda cateva zeci de secunde de verde sau unul care sa faca o depasire cand toata coloana circula constant si in felul asta sa ii faca pe toti sa franeze. Astia ies mult mai repede in evidenta decat marea masa aq celor care circula corect. De fapt majoritatea strainilor pe care ii duc prin oras se mira de faptul ca nu sunt accidente frecvente, luand in consideratie ce da' masini sunt "disponibile" strazilor bucurestene.
Imi vine in minte Galatiul, ca si contraexemplu, unde la un numar mult mai mic de masini circulatia e mult mai haotica. Bine, aici poate drumurile rupte sa fie o explicatie. Dar mai exista Brasov unde daca ai gresit banda ai cam bagat-o pe maneca - nu te lasa nimeni sa reintri in trafic si vei auzi un mare cor de claxoane sau exista varianta Constanta unde se circula mai ordonat in timpul verii dar in schimb auzi majoritatea constantenilor ca se plange de turisti. Doar aici am fost claxonat ca oprisem in spatele tramvaiului intr-o statie fara refugiu.
Da, in Bucuresti sunt multe masini dar daca mergi in ritmul lor vei observa ca totul are o logica si o ordine.
@Pisicot: aia nu e liniuta, e o chestie normala cand din doua benzi se face una singura ca sunt unii parcati pe prima banda. O calci ca sa fii sigur ca iesi in fata, e in fapt o depasire care, ca orice depasire, se face cu viteza mai mare decat a celui depasit. Practic asa se asigura fluiditatea traficului. Mai enervanti sunt aia care pleaca o data cu cel de langa si dupa aia se blocheaza cand se ingusteaza drumul. O fac des si e cam singura metoda in care poti ajunge mai repede dintr-un punct al altuia in oras daca nu luam in considerare stradutele de printre blocuri.
Nashule, la noi cand virezi stanga inca se mai ocoleste centrul intersectiei, asa ti se preda asta la scoala de soferi. Trebuie sa te uiti sa nu-ti vina din stanga-spate vreun tramvai si mai ramai de multe ori si pe linii. In loc sa existe semafoare pentru toata lumea, iar tu sa virezi stanga in acelasi timp cu cei care vireaza stanga de pe celalalt sens. Astfel s-ar fluidiza traficul.
Am vazut asta in Germania. In fine...
Drum bun s-avem!
Conforma regulamentului poti sa virezi stanga si fara sa ocolesti centrul imaginar al intersectiei. Din pacate nu multi soferi stiu asta.
Naşule, nu de liniuţa aia vorbeam. Ci de o liniuţă voită, între două benzi paralele şi care nu se îngustează! :)) E de principiu! Hai să vedem dacă ai cojones să te întreci cu mine.
Atunci cred ca am bube pe nas ca nu se joaca niciun copil cu mine.
In schimb am intalnit de cateva ori niste tanti in situatia "depasirii" de mai sus care s-au dus pana spre suta ca se nu le depasesc. Nu le port pica, daca pot sa mearga mai repede decat mine inseamna ca lasa mult spatiu in spatele lor pe care sa il ocup eu si tot ajung mai repede decat daca as pleca traditional.
Hehehe corect :-)))
Liniuţe am făcut dar nu în trafic (ok, am mai făcut dar în tinereţe). Ci cu prietenii. Sau cu iubitul - şi acum sunt convinsă că m-a lăsat să câştig...sau nu?
Trimiteți un comentariu