Zilele trecute văd la tv un astrolog sau numerolog sau ce-o fi fost el. Cică pentru o relaţie armonioasă diferenţa dintre cei doi trebuie să fie număr par de ani. Mai mult, cică 8 ani e ideal. Ok, bifat.
Mă tulbură însă un gând...8 ani în plus el sau 8 ani în plus ea? Hmmm.
Mă tulbură însă un gând...8 ani în plus el sau 8 ani în plus ea? Hmmm.
19 răspunsuri:
Păi, probabil, nu contează :))Dar dă-mi voie să mă amuz! Eu iar nu mă încadrez aici.
Nu c-ar fi de mirare. Şi-aşa am fost eu pusă pe încălcat convenienţe toată viaţa! Uite de-aia mi-am făcut şi nunta în luna mai, în contextul în care toată lumea zicea isteric "nu, nu e bine nunta în mai, că cică se scutură ca floarea de mai". Ei se scutură pe mă-sa, eu vreau nuntă primăvara, bujori la mine la nuntă şi să fie tocmai bine afară, nici prea cald, da nici frig. Şi aşa am avut! :)
Cred mai degrabă, Pisicot, în altfel de potriviri. Cum ar fi sufleteşti. Şi sexuale. Şi intelectuale.
Pisicot, pot să te citez în instanţă ca motiv la divorţ? Zic că am citit la tine...şi aşa mi-a venit ideea.
Doamna cu "balanta" ce zice?!
Că e motiv netemeinic de divorţ:))Altfel zis, nu ţine, moşule!
:)) Innu, tu eşti cu totul şi cu totul specială! Nici eu nu ţin cont de superstiţii - am purtat perle la nuntă. Pe de altă parte tot atunci am avut curcubeu şi-am întâlnit şi un coşar, cred că pentru prima dată-n viaţă.
Dar eu nă refeream la faptul că dacă e vorba 8 ani mai puţin la el, e cazul să mă reorientez :D
Motanes, evidement :)
Dar nu cred eu că e cazul...
Corect, astea nu sunt motive, dragă!
Cine fu? Urania? Ca daca a zis-o Urania... ehe, maica, Urania are mereu dreptate.
Nu era Urania. Că pe Urania o ştiu şi eu :)
A! Şi tanti asta mai zicea că ascendentul contează foarte mult iar după 30 de ani se pare că "iei" din ce în ce mai mult din trăsăturile ascendentului. Deci e de studiat :))
Pisicot, ai grijă de-a ce te joci! Că exact după aceeaşi formulă, care te-ar face pe tine să te reorientezi la unul cu 8 ani mai tânăr, s-ar putea el reorienta la una cu 8 ani mai în vârstă.
Sigur...înclinăm să credem că ai fi în avantaj tu (dacă ai fi şi tu deja reorientată aşa după cum spuneam). Dar ce-ar mai conta, când vine alta şi stinge lumina curcubeuLUI tău?! :))
Ei, dacă el îşi doreşte una cu 8 ani mai mare (şi nu mă pot abţine să nu număr acum să văd cam câţi ani ar avea doamna) îi doresc succes. Nu pot sta în calea fericirii omului :))
Şi de curcubeul nostru să nu te iei, da?
Hahaha..ooouuukeeei. Fie! Da să ştii că altfel, violetul e în ROGVAIV-ul ăla! Oricât te-ai împotrivi tu sau aş fi de acord eu! :))))))))))))))
Auzi, în caz că te mai poţi concentra la ceva după ce am spus mai sus :), perlele tale au fost nimic pe lângă încălcările mele de obiceiuri de nuntă.
Deci am avut rochie din fâş, argintiu metalizat si voal argintiu, din plasă mare, ca ciorapii de curve, până-n pământ.
Mama era disperată în ziua nunţii să se ducă să-mi cumpere rochie albă de mireasă. Ah, iar la cununia civilă, m-am îmbrăcat în negru. :))))
That's my girl!
Eu doar mi-am permis o fustă
lungă-lungă dar transparentă plus crăpătură până suuuus de tot :))
Hai că am luat-o pe arătură!
De ce s-o fi luat pe arătură?! Bărbaţii trebuie să ştie în sfârşit adevărul. Ne mărităm cu ei doar pentru ocazia de a ne deghiza în prinţese/vrăjitoare/femei din epoci trecute sau, dimpotrivă, venite din viitor :))
Ba nuuu...
8 ani... damn! pana si aici am dat-o in bara. Ca altfel, si eu am purtat perle. si am refuzat sa imi rupa turta si sa joace gaina. nu le-am lasat nici sa chiuie, dar au chiuit. nici sa imi bage bani in san. si astea sunt doar cateva! deci eu mi-am asumat si blestemul matusilor!
...e rau de tot, nu?
Hahaha, nu dragă. E de bine!
Eu i-am spus naşei aşa: mie să nu-mi iei broboadă, să nu-mi faci colaci şi alte alea.
Când îmi dau voalul jos rămân cu capul descoperit, că doar nu o să fiu acum păstrătoare de datini, dar degrabă izgonitoare de soţ. Păi dacă mă vede bărbatul cu basma pe cap precum precupeţele s-a dus dracu noaptea nunţii. Şi abia aia e o tradiţie pe care ţin s-o păstrez :)
M - lol :))
Voi vorbiţi serios?? Eu nici nu ştiam că se fac chestiile astea. Norocul meu a fost că am avut naşi de gaşcă. Singura tradiţie păstrată probabil a fost aruncatul buchetului, care m-a distrat teribil :))
Şi între noi fie vorba l-a prins Sandra!
vai mie, pisicot, dar matusile tale ce-au pazit daca nu sa te streseze cu datini?!?! iar ce am spus noi reprezinta doar o mica parte din ce se poate!
aia cu buchetul si mie mi-a placut! ...si aia cu jarteaua!
si da, mai ales aia cu noaptea nuntii.
ptiu, drace! cred ca din momentul asta e nevoie de patratelul rosu in colt!
Ete na! E blogul meu şi fac ce vreau pe el :-)))
Nu prea am mătuşi, cred că ăsta e secretul! Iar în legătură cu buchetul, funny thing, trei sferturi din gagicile care s-au înghesiut s-au măritat şi au minim un copil, doar la câştigătoare nu s-a rezolvat (încă).
da, ma'! e clasica treaba! cred ca ar rtebui sa schimbe astia superstitia cu buchetul!
Nici a mea nu s-a măritat încă. Dar toate celelalte da!:))))))
Trimiteți un comentariu