Taximetriştii. Despre ei discutăm. Eu cred cu tărie că sunt o specie aparte. De la un punct încolo probabil că dorm în maşină, mănâncă în maşină, fac sex în maşină. Pipi nu. Am văzut eu. Pipi fac în parc (în cel mai fericit caz), la copac sau după caz la stâlp. Deci sunt o specie aparte.
I-am întâlnit în diferite variante. Varianta prost dispusă, arţăgoasă şi fără chef - cel mai des întâlnită. Varianta nocivă - prea multe manele sau prea mult fum de ţigară. Varianta şmecheraş - te ia cu "tu" din prima şi le ştie pe toate mai bine decât tine. Varianta vorbăreaţă şi pisăloagă - de obicei la personajele în vârstă şi întotdeauna când n-ai chef. Mai e şi varianta cumsecade - am întâlnit-o o singură dată.
Ieri am avut o zi plină de aventuri, asta şi datorită celor două drumuri cu taxiul. Şi uite-aşa am mai descoperit două variante ale speciei. Violentul şi freak-ul.
Plec împreună cu o colegă, chemăm un taxi, spunem adresa. La volan un moşulică ciufut. Zic lasă că-i bine, nu ne bate la cap. Nici n-am ieşit bine de pe stradă când, încercând să facă stânga fără să se asigure era să se lovească cu un nefericit. Începe să urle la el. Ce mă, nu m-ai văzut că fac şi eu stânga? D-astea. Totul s-ar fi terminat aici dar, celălalt şofer, probabil indignat de situaţie se ia în gură cu al nostru. Greşit. Se face linişte. Taximetristul se schimbă la faţă. Devine negru de furie (curios, nu roşu), zbiară, scuipă salivă şi i se zbate o venă la gât. Pentru un moment panichez şi mă gândesc că o să moară. Că o să crape acolo. Chiar atunci. Şi eu nu-l duc la spital. Că nu merită. Şi chiar mă grăbesc. Se dă jos, aleargă spre cealaltă maşină, deschide portiera şi-l ia pe ăla de gât. Acum mă gândesc că va trebui să-l duc pe celălalt la spital şi aici nu mai am scuze. Chiar nu avea nicio vină săracu'. Ca prin minune se calmează şi plecăm mai departe. Mă calmez şi eu şi renunţ să-i mai spun ceva.
La întoarcere altă companie, alt taximetrist. Chiar glumim - poate dăm şi noi peste unul normal. Deschid portiera şi încerc să-l văd. Nu reuşesc. Pe bord, pe geam, pe parasolare, peste tot sunt agăţate cruci şi muţunachi. Mulţi. Ştiu, am mai văzut zaruri, cuburi, câte-un animal de pluş...dar nu aşa. Număr. Pe la 43 cedez. Colega mea, cu aceeaşi expresie de mirare pe faţă de când s-a urcat mă înghionteşte să fac o poză. N-am curaj după faza cu celălalt.
De-odată aud.
- Vai, dar ce colecţie aveţi!
- Vă place? zice el cu un zâmbet larg?
Mă bag şi eu.
- Le-aţi primit sau...?
- A, nu. Mi le-am luat eu, una câte una. Sunt colecţionar.
Încerc să mă abţin să nu râd şi întorc capul. Pe lunetă stă agăţat un monstru de pluş care se bălăngăne la fiecare curbă. De-abia acum reuşesc să văd trăsăturile tipului şi mă ia cu fiori. E ca în filmele alea. Tăcerea mieilor? Parcă da.
Ajungem. Am scăpat şi de data asta.
I-am întâlnit în diferite variante. Varianta prost dispusă, arţăgoasă şi fără chef - cel mai des întâlnită. Varianta nocivă - prea multe manele sau prea mult fum de ţigară. Varianta şmecheraş - te ia cu "tu" din prima şi le ştie pe toate mai bine decât tine. Varianta vorbăreaţă şi pisăloagă - de obicei la personajele în vârstă şi întotdeauna când n-ai chef. Mai e şi varianta cumsecade - am întâlnit-o o singură dată.
Ieri am avut o zi plină de aventuri, asta şi datorită celor două drumuri cu taxiul. Şi uite-aşa am mai descoperit două variante ale speciei. Violentul şi freak-ul.
Plec împreună cu o colegă, chemăm un taxi, spunem adresa. La volan un moşulică ciufut. Zic lasă că-i bine, nu ne bate la cap. Nici n-am ieşit bine de pe stradă când, încercând să facă stânga fără să se asigure era să se lovească cu un nefericit. Începe să urle la el. Ce mă, nu m-ai văzut că fac şi eu stânga? D-astea. Totul s-ar fi terminat aici dar, celălalt şofer, probabil indignat de situaţie se ia în gură cu al nostru. Greşit. Se face linişte. Taximetristul se schimbă la faţă. Devine negru de furie (curios, nu roşu), zbiară, scuipă salivă şi i se zbate o venă la gât. Pentru un moment panichez şi mă gândesc că o să moară. Că o să crape acolo. Chiar atunci. Şi eu nu-l duc la spital. Că nu merită. Şi chiar mă grăbesc. Se dă jos, aleargă spre cealaltă maşină, deschide portiera şi-l ia pe ăla de gât. Acum mă gândesc că va trebui să-l duc pe celălalt la spital şi aici nu mai am scuze. Chiar nu avea nicio vină săracu'. Ca prin minune se calmează şi plecăm mai departe. Mă calmez şi eu şi renunţ să-i mai spun ceva.
La întoarcere altă companie, alt taximetrist. Chiar glumim - poate dăm şi noi peste unul normal. Deschid portiera şi încerc să-l văd. Nu reuşesc. Pe bord, pe geam, pe parasolare, peste tot sunt agăţate cruci şi muţunachi. Mulţi. Ştiu, am mai văzut zaruri, cuburi, câte-un animal de pluş...dar nu aşa. Număr. Pe la 43 cedez. Colega mea, cu aceeaşi expresie de mirare pe faţă de când s-a urcat mă înghionteşte să fac o poză. N-am curaj după faza cu celălalt.
De-odată aud.
- Vai, dar ce colecţie aveţi!
- Vă place? zice el cu un zâmbet larg?
Mă bag şi eu.
- Le-aţi primit sau...?
- A, nu. Mi le-am luat eu, una câte una. Sunt colecţionar.
Încerc să mă abţin să nu râd şi întorc capul. Pe lunetă stă agăţat un monstru de pluş care se bălăngăne la fiecare curbă. De-abia acum reuşesc să văd trăsăturile tipului şi mă ia cu fiori. E ca în filmele alea. Tăcerea mieilor? Parcă da.
Ajungem. Am scăpat şi de data asta.
17 răspunsuri:
Hehehe...Zece ani am mers cu taxiul zi de zi. Abia venisem in Bucuresti, dar m-am hotarat la taximetriada scurt, dupa ce unul mi-a taiat geanta si altul mi-a ejaculat pe fusta, ambii profitand de aglomeratia din mijloacele de transport in comun. Si am trecut prin muuulte si cu taximetristii: unul a vrut sa ma converteasca la nu-stiu-ce secta si nu ma mai slabea...Altul ar fi vrut sa ma ia mama la fetita lui de 3 anisori care ma placuse, unul mi s-a confesat cum ca e dependent de heroina, altul ca a fost internat de curand la 9, dar ca el e sanatos tun, n-are nici pe dracu', dar nu-l crede nimeni ca poate vorbi cu spiritele mortilor, cu Iisus si cu Fecioara Maria. A mai fost si un suedez de la Leone, genu' care-si bate nevasta, care precis ar fi vrut sa imi dea vreo cateva si mie, sau macar un scuipat, ca sa se racoreasca...pentru ca i-am spus "as prefera sa o luam pe traseul cutare" . Adica ce, il invat eu pe el taximetrist pe unde s-o ia?!?
De cand merg rar cu taxiul gasesc doua genuri, cumva "parfumate": genul care prima data ma intreaba "Vaai ce parfum folositi?" (de parca ar tine el minte, sau l-ar interesa cu adevarat numele:)) si genul opus, al carui olfactiv pare total dezinteresat de orice miros, de vreme ce a mancat usturoi cu o seara inainte, si-a spalat ciorapii cu o saptaman inainte si e racit cobza TOCMAI ATUNCI (si nu deschide, in acest motiv geamul). Iac!
Păi vezi, Pisicot, să mai zică cineva că oricine poate fi taximetrist, N-are cum... (Frumos povestit)
Innuenda, hai mă chiar aşa, unul ţi-a tăiat geanta şi unul a ejaculat, de fericire, pe fusta ta?!
Nu măi, că nu erau împreună. I-am adus eu împreună cu povestirea mea. Dar nici că am mai mers cu mijloace de transport în comun!!
Innu, dacă umbli-n fustă, ce să-ţi fac :))
Ei, uite, eu am ratat categoriile despre care spui tu. Dar nici nu am experienţa ta de mers cu taxiul. Eu o fac doar în interes de serviciu sau dacă vreau să beau şi las maşina acasă. Dar recunosc că "nocivii" mă deranjează cel mai tare!
Motanes, aşa-i, e greu mă!
Mulţumesc :)
Pisicot,
si eu am mers cu un astfel de freak. O fi acelasi. In orice caz, al meu avea si o iconita cu leduri lipita pe volan.
In aceste conditiuni, da-mi voie a preciza ca nu stiu cu care dintre ei as prefera sa merg. Mosul e plin de susprize, iar freak-ul este imprevizibil. :)
Bine c-ai scapat.
Bună dimineaţa! Asta e ora la care ma trezesc eu zilele astea. La 17.00 sunt invitată la un bar, nu suficient de indepartat de casă cât să iau un taxi. Se va ciocni un pahar două, deci nu pot să-mi iau nici maşina. Că nu pot să stric acolo cheful altora, mai ales că am fost avertizată să nu vin cu maşina.
Şi mie nu-mi prea place să merg pe jos singură,mai ales prin cartiere. Pentru că dacă e un nebun pe o rază de 100 m, ăla sigur va veni spre mine şi se va lua el cumva de viaţa mea. Ştiu o să ziceţi că-s anxioasă. Oi fi! Dar asta pt că mi s-au întâmplat prea multe astfel de treburi ca să mai fie o coincidenţă. Soţul meu râdea de mine şi nu mă credea. S-a convins în 12 ani de când suntem împreună, că s-au luat de mine şi cu el alături: un tip îmbrăcat comando, (care suspectez că era acelaşi cu cel de care povestise un incident puiu, parcă, la adriana pe blog), doi oameni ai străzii, în două ocazii diferite,o nebună şi un trio de golănoi de cartier. O să scriu cândva un articol despre asta la mine...că e mult de povestit şi că simt nevoia să fiu compătimită. Gata! Mă duc să-mi pun privirea de victimă pe cărţi! :))
deci, ce se intampla... aici taximetristul de serviciu gogu volanel... deci don'soara Pisicot, aceste cazuri semnalate de dvs sunt total neadevarate... nu exista taximetristi violenti si nebuni... ei doar sunt prost intelesi... despre mosu' sofer exista o propunere ca toti taximetristii in varsta sa aiba prioritate in orice intersectie ... si pt cei usor neintelesi (ca sa nu zic dilimani) se propune de asemenea ca la urcare sa va lasati impodobiti cu mutunache si alte dracovenii colorate pentru a va asorta cu taxiul omului...
iata ca am rezolvat situatia :)
acum ma concentrez pe treaba cu ratb-ul domnisoarei innuenda... mi se pare mai neclara treaba cu poseta si aia cu fusta... revin cu propuneri :))
Garfield, 316 (sau 368?) din Drumul Taberei. Acolo mi s-au întâmplat toate cele orori. Ăla care mi-a tăiat poşeta a vrut să-mi şutească mai repede portofelul. Mi-a luat, din greşeală, portfardul. Ălălalt a profitat de înghesuială şi s-a sprijinit de mine cand i s-au tăiat picioarele. Nu ştiu ce să zic. Dar s-a lăsat cu albuş pe fustă :))
Kolonele - o fi, dar ledurile nu le-am văzut :) păcat
Garfield - în primul rând domnule, eu sunt o doamnă, da? ca să fie clar :)) Apoi ai dreptate, nu sunt înţeleşi, aşa e. Cu Innuenda e mai complicat. Eu i-am zis că i se trage de la fustă...
Sub protectia anonimatului: da' ce ziceti de faptul ca mama-i sofer de taxi? Si daca te pune naiba s-o enervezi rau, injura si nu se repeta cel putin juma' de ora? Se ofera cineva voluntar?
Am asa o satisfactie sa vad cate un taximetrist de la categoria "smecheri" cum nu poa' sa-mi taie fata in trafic si face spume. He, he, heeeee... Unii-s totusi gentili (or fi incepatori in bransa).
Si ca sa revin la oile noastre: oricum nici cu restul soferilor din RO nu mi-e rusine. Mai ales daca-s profesionisti.
P.S. Se pare ca pe-ala cu icoanele l-am nimerit si eu mai demult. Daca n-o fi o secta. =))
Acum eu ce să zic? Ştiu cine e anonimul dar nu zic! Sunt convinsă că mama ta era exemplarul cumsecade, despre care am povestit :)) Sau nu, că nu e în Bucureşti.
Cristian, nu discutăm de şoferi, ci de taximetrişti...
Ştiu, se oftică rău. Ba chiar mi s-a părut de câteva ori că văd spume la colţul gurii :))
Mi-am dat seama ca tebuie adaugata o categorie la "specia aparte". Ca tot vorbeam de soferii profesionisti: soferii de tir!
Oooo... şi tu ai văzut prea multe filme (americane) de groază :))
Nu erau americane, erau pe meleagurile romanesti chiar daca unele erau straine. Cel mai nasol a fost cu un grup de patru tiruri italiene pe drumul spre Bicaz pe care le-am prins din urma pe serpentine. Cel mai des m-am intalnit cu situatii de-astea si pe Defileul Jiului si pe Valea Oltului.
Nu-mi spune! Şi erai cu "papuculdiesel" :-)))
Trimiteți un comentariu