luni, februarie 25, 2008

Pasiune bizară

- Ai prea multe perechi, mai aruncă din ele. Recunoaşte că pe unele nici nu le-ai mai purtat de ani de zile. Îmi zice mama într-o zi, privind cu teamă la muntele de pantofi, sandale, ghete, cizme, papuci, saboţi, tenişi şi alte modele de încălţări.
- Offf, e greu. Nu pot să renunţ aşa uşor.
- Ba da, chiar acum, hai. Ăştia? Ce facem cu ei? Şi ăştia?
Şi tot aşa o ţinem, înjumătăţind grămada. Până ajung la ELE.
- Pe astea le mai porţi?
Şi mi se face un gol în stomac. Astea? Nici într-o mie de ani nu le arunc.

Ajung acum câteva ierni în Viena. Ca paranteză - nu o să mai repet experienţa decât în condiţii speciale de temperatură, jur. Suntem 4. Eu, prietena mea şi domnii. La nicio oră de când ne cazăm, prietena mea mă ia de-o toartă şi mă cară peste drum, la Zara. Reduceri 80% îmi arată mare scris în vitrină. Eu sunt genul mai reţinut. Prospectez mai întâi, nu mă arunc din prima. Ok, zic, vin să văd ce au. După 10 minute eu ies cu o punguţă iar ea cu două sacoşe mari tip Ikea pline ochi. Ajungem la hotel şi, chiar înainte să intru în cameră, îmi pasează pungile. Ia-le tu, că mă omoară al meu dacă le vede!!

După două zile mă hotărăsc să-mi fac şi eu de cap cu ceva cumpărături, nu de alta dar la ritmul în care prietena mea cumpăra mă gândeam că nu mai găsesc nimic. Intru la Zara la etajul de doamne. Prin comparaţie piaţa Obor dimineaţa la 7 e liniştită. Zeci de austriece forfoteau isterice aruncând pe jos tot ce găseau în cale şi smulgându-şi una alteia ţoala ochită. Război civil. Iau repede ce îmi trebuie şi în drum spre casă, o văd. Una bucată sanda. Ideală. Unică. Preţ redus de două ori. O probez, îmi vine perfect. Mă simt ca Cenuşăreasa în seara balului. Radiez toată. Dar zâmbetul îmi păleşte. Caut perechea. Nimic. Pe raftul de pantofi sunt zeci de exemplare desperecheate, de diverse culori, forme şi mărimi. După 10 minute înnebunesc şi opresc o vânzătoare. Îmi pare rău, nu vă pot ajuta. Dar dacă aveţi una, trebuie să fie şi perechea! Asta da consolare. Reiau căutările cu disperare. Nu mi se poate întâmpla una ca asta. O iau uşor spre ieşire şi, de sub o grămadă de rochiţe aruncate în ciudă pe jos, o văd. Verific măsura, nu-mi vine să cred că e adevărat. Aproape că plâng de bucurie.

Urc repede la etaj. Am învăţat deja că la bărbaţi e linişte şi pace. Ca prin minune toate hainele stau împachetate la locul lor, pantofii ordonaţi şi împerecheaţi, vânzătorii se plictisesc, muzică de lift răsună în difuzoare. Doar într-un colţ o doamnă are efect de uragan, probabil căutând un cadou soţului. Plătesc şi plec lăsând în urmă un vacarm general, zeci de femei isterice şi câteva vânzătoare aproape catatonice.

Sandalele, ELE, stau acum la loc de cinste în vârful piramidei mele din debara. Până la urmă nu contează nici de unde le ai, nici cât au costat, ci sacrifciul făcut. Pură pasiune bizară.

22 răspunsuri:

Strumful spunea...

Sandalele merita orice sacrificiu, inteleg ce zici, eu iubesc vara pt ca pot puta sandale:)),si iubesc si magazinele de firma cu reduceri...

maria spunea...

eu am o problema cu o pereche de sandale de la dika. le+am vayut iarna. erau parca facute pentru mine, in visul ala in care ma transform intr+o doamna. nu le-am luat din prima, tot din cauza genului prospectiv. le-am vizitat de vreo 4-5 ori pina sa ma hotarasc sa le iau. s+a intimplat acum 2 ani si nu le+am purtat niciodata

Pisicot spunea...

Ştrumfule, absolut! Eu sunt şi mai defectă: iarna vreau să port sandale şi vara mi se face dor de cizme :))

Maria, înţeleg feeling-ul - "făcute pentru mine". E ca în Ice Age când Scrat vede ghinda în Rai :)))
Pentru partea a doua nu ştiu ce să zic...poate e ca în Alchimistul. Ok, ajungi la Mecca, şi?? Pe urmă nu mai e fun!

maria spunea...

si mie mi se intimpla cu cizmele vara. anul asta sunt chiar hotarita sa le si port

Pisicot spunea...

Mda, nu-i rău. Mie mi se pare super cool. Vara trecută la Roma dăduse boala-n italience cu fustă + cizme!

zuzeta spunea...

sandalele mele preferate! ce amintire mi-ai trezit! trebuie sa le caut neaparat.
:))

innuenda spunea...

O să încep cu my name is Innuenda and I am blog addicted!

Mamă, ce mă enervaţi!!! Perturbatoarelor!!! Eu mi-am închis telefoanele, televizorul, muzicile tot, dar tot nu mă pot abţine să nu dau câte un ochi pe la voi. Şi apoi mă mănâncă buricele deştelor să dau în tastatură. Nuuu, sunt ADDICTED! E clar.
Mai ales când am văzut că vine vorba de încălţări. E bine să ştii că nu eşti singurul compulsiv în ale cumpărăturilor :)

Şi eu am purtat o perioadă cizme şi ghete vara. Era mai demult asta, desigur, lucram în publicitate atunci şi îmi permiteam. Toată ziulica eram pe calea Victoriei la Cris Style sau pe Magheru la Garucci şi cumpăram tot ce băgau italienii ghete-cizme de vară. Crem, galben pai sau negre, ba şi culoarea oului de raţă am avut. Desigur erau decupate la greu şi dintr-o piele finuuuţă rău, dar tot se uita lumea luung la mine ca şi cum aş fi fost cu bocanci vara. Eh...vremuri.

Acum cumpăr saboţi minunaţi şi sandale incomode şi instabile pe care le port raaaar spre niciodată. Am şi obiecte pe care nu le-am luat niciodată pentru că mi s-au părut, evident, ulterior momentului cumpărării, excesive. Cum ar fi nişte saboţi albi (mie nu-mi place încălţămintea albă!) cu nişte chestii metalice, argintii patinate, împletite prin model, cu toc nepermis de înalt pentru cât de nepermis de înaltă sunt eu...etc.

Nu ştiu cu ce v-a îmbogăţit comentariul ăsta al meu, aşa că mă opresc aici, că-s stătută văd şi umplu pagini...

Pisicot spunea...

Păi da, pe tine te-aşteptam! Şi să ştii că eu chiar credeam că înveţi văzând că nu apari la apel.

Acu' că tot am deschis subiectul...am văzut nişte minunăţii şi am ezitat (de ce nu ştiu). O să trec mâine din nou pe acolo. Dacă e să fie ale mele, mă aşteaptă :))

maria spunea...

eu zic sa le iei. chiar daca nu le porti niciodata, macar nu ramai cu gindul la ele. ultima tura la viena mi-a imbogatit depozitele cu 4 perechi de cizme, 3 de pantofi si una de adidasi. erau absolut necesare toate

Anonim spunea...

Te inteleg. E boala grea. Pentru a face loc unei perechi de sandale/pantofi/cizme sunt in stare sa arunc orice din dulap.
Si da, am purtat vara cizme. Eram in liceu, rebela. Toate colegele se intreceau in sandalute care mai de care, eu cu cizme. Subtirele, din piele intoarsa, dar cizme. Nu am sa uit nici acum ce ochi a facut diriginta cand m-a vazut..."Nu te coci?", m-a intrebat. Nu. Normal ca nu! A doua zi m-am dus in bocanci! Inalti, pana sub genunchi. De data asta am socat-o pe mama :)

Pisicot spunea...

Maria, drac împieliţat!!! Uite ce-mi faci exact acum, când tocmai făcusem un exerciţiu de înfrânare a poftelor :))) Biiiiiine, mă duc să văd dacă mai sunt.

Zuzeta, eşti cea mai cuminte dintre noi, observ!

EU, totul pâna la bocanci vara! :))

maria spunea...

corect. cu bocanci mi-am incheiat si eu relatia demult. de vreo 10 ani. ce e drept, le-am fost fidela aproape toata adolescenta

Anonim spunea...

La psihopatologie n-am întâlnit boala asta. Deşi nu pare ceva nou...

Pisicot spunea...

Păi măi Motanes...cred că nu mai e boală, e trecută cu vederea şi general acceptată la câţi suntem suferinzi...adică suferinde! Ce ştiţi voi bărbaţii :))

miki spunea...

pff.. ma simt sabotata! iar am lasat un comment care a disparut fara urma... :(

intr-o alta ordine de idei,
innu, i feel you! cine are nevoie de pantofi si sandale si cizme? pantofii si sandalele si cizmele au tocuri. tocurile sunt minunate. dar ce naibilor te faci cand esti posesorul unor... sa le numim asa: tocuri incorporate. ei? plangi langa celelalte incaltari si cauti tocuri micute. La dracu cu magazinele de pantofi! Nu sunt decat sursa de depresie! :D

Pisicot spunea...

Măi M., măi Innu...care-i treaba? Eu sunt înaltă (1,72 zic că înseamnă înaltă) şi port tocuri mari. De ce nu?

innuenda spunea...

Tu eşti înaltă. Eu sunt foarte înaltă. Şi da, port şi tocuri, cu tupeu! Uite-aşa! :)

zuzeta spunea...

ba nu-s cuminte deloc. mi-am cautat sandalele, sunt disperata, dupa doua mutari in interval relativ scurt, cu tot felul de cutii, cutiute, saci si toate cele, nu le gasesc, nu le gasesc!!!
asa ca o sa trag maine o tura prin magazine, sa vad cu ce pot compensa pierderea.
in schimb mi-am gasit "salamanderii', alti pantofiori cu aventuri, dar din germania. odata cu ei mi s-a facut un dor nebun de nurnberg, nurnberg primavara!!!

pff, numa' doamne inalte!
eu is mai ...hm, limitata! si in unele situatii chiar imi TREBUIE tocuri!!!

maria spunea...

pisicot- deci, le-ai luat????. si da, noi ne permitem tocuri. la m inteleg insa absenta, pe bune. iar la innu.....nu stiu, nu ma pronunt.
zuzeta- salamender mi-a mincat si mie multe fonduri

Pisicot spunea...

Zuzeta, bine-ai venit în club :)

Maria, nu le-am luat că nu am avut timp! Mâine e marea zi!

miki spunea...

bine, ma! tocuri sa fie! ma duc sa rup magazinele! piscotico, ai face bine sa cumperi sandalele alea, ca daca imi iese in cale, ale mele sunt!

...hm... as putea sa ti le vand la supra-pret apoi :D deci cat de tare ti le dorecti?

Pisicot spunea...

N-ai tu norocu' ăsta!
Pişcoţica a comis-o!