Someone a scris într-o manieră foarte personală despre lene. Despre portari de bloc chinuiţi de lehamite. Despre negocieri proaste şi despre dispreţul faţă de şansa de a face un ban. Povestea mi-a amintit de un personaj care, din contra, negociază dur şi face pe dracu-n patru să iasă banu'. No matter what.
"Doamna de serviciu" de la scara vecină, căci despre ea este vorba. Prima dată am văzut-o în ianuarie, după ninsoarea de pe 3. Se agita în parcare cu o lopată. Dacă vreţi vă ajută să curăţaţi maşina, îmi zice un vecin. Hmmm, aveam chef de mişcare, mă înarmasem cu măturici, lopeţele şi raclete dar totuşi întreb. Cât vrea? Un milion. Un milion? Cam mult. Ulterior, când am văzut-o cum mânuia ameninţător lopata pe portiera unei doamne şi am auzit sunetul acela ascuţit am înţeles că făcusem o alegere înţeleaptă.
După vreo săptămână sub nămeţi mi-am făcut curaj să ies din parcarea (încă) blocată. Maşina era curată bec dar şleaurile de juma' de metru îmi dădeau emoţii. Nu, nu mi-am luat cauciucuri de iarnă. Încă sunt convinsă că nu merită investiţia pentru 3 zile de zăpadă în Bucureşti. Mă urc în maşină, pornesc motorul, dezgheţ parbrizul, rabatez oglizile. Rabatez oglinzile. Hei! Dreapta, alooo! Oglinda din dreapta e ţeapănă. Evident sunt -10 grade, nu am nicio şansă să o conving. Apare "doamna".
- Staţi că vă ajut eu şi-mi daţi şi mie de-o bere. (bere acum, pe gerul ăsta?)
Se apucă de oglindă şi începe să tragă.
- Uşor! Nu merge, lăsaţi-o.
- Ei nu merge? Nu se pune ea cu mine.
Şi o văd cum se propteşte în portieră şi trage strângând din ochi. Nu-mi vine să cred. Nu mai apuc să mă dau jos şi strig:
- Ho nebuno, ia mâna!
Se schimbă la faţă, ridică mâinile în aer şi se dă 3 paşi înapoi. Cu tot riscul, am uitat de politeţe. Dar am salvat oglinda. După două ore s-a dezgheţat.
Săptămâna trecută a îngheţat tot. Polei pe străduţe. Sticlă. Fac până la maşină 10 minute cu paşi mici şi chinuiţi, ca de gheişă. Îmi reiau tabieturile - pornesc motorul, reglez căldura, îmi mufez telefonul. Ceva însă era în neregulă. Era prea...întuneric. Pe parbriz, pe geamuri, pe lunetă se pusese un strat gros de gheaţă. Gros adică 1 cm. Încerc să raşchetez cu racleta. Nici nu se mişcă. Umblu la cutia cu scule şi scot victorioasă un spray. Fâââââs prelung. Şi se termină. Reuşisem să fac o gaură cu diametrul aproximativ cât un cd, fix în câmpul meu vizual. Şi deodată o văd cum apare, rumenă-n obraji şi pusă pe fapte mari, cu două găleţi aburinde.
- Domnişoară, vă ajut eu. Dau cu apă fierbinte şi vă dezgheţ imediat. Pe doamna blondă cu matizu' am rezolvat în 3 minute. Face două sute de mii.
- Două sute?
"Doamna de serviciu" de la scara vecină, căci despre ea este vorba. Prima dată am văzut-o în ianuarie, după ninsoarea de pe 3. Se agita în parcare cu o lopată. Dacă vreţi vă ajută să curăţaţi maşina, îmi zice un vecin. Hmmm, aveam chef de mişcare, mă înarmasem cu măturici, lopeţele şi raclete dar totuşi întreb. Cât vrea? Un milion. Un milion? Cam mult. Ulterior, când am văzut-o cum mânuia ameninţător lopata pe portiera unei doamne şi am auzit sunetul acela ascuţit am înţeles că făcusem o alegere înţeleaptă.
După vreo săptămână sub nămeţi mi-am făcut curaj să ies din parcarea (încă) blocată. Maşina era curată bec dar şleaurile de juma' de metru îmi dădeau emoţii. Nu, nu mi-am luat cauciucuri de iarnă. Încă sunt convinsă că nu merită investiţia pentru 3 zile de zăpadă în Bucureşti. Mă urc în maşină, pornesc motorul, dezgheţ parbrizul, rabatez oglizile. Rabatez oglinzile. Hei! Dreapta, alooo! Oglinda din dreapta e ţeapănă. Evident sunt -10 grade, nu am nicio şansă să o conving. Apare "doamna".
- Staţi că vă ajut eu şi-mi daţi şi mie de-o bere. (bere acum, pe gerul ăsta?)
Se apucă de oglindă şi începe să tragă.
- Uşor! Nu merge, lăsaţi-o.
- Ei nu merge? Nu se pune ea cu mine.
Şi o văd cum se propteşte în portieră şi trage strângând din ochi. Nu-mi vine să cred. Nu mai apuc să mă dau jos şi strig:
- Ho nebuno, ia mâna!
Se schimbă la faţă, ridică mâinile în aer şi se dă 3 paşi înapoi. Cu tot riscul, am uitat de politeţe. Dar am salvat oglinda. După două ore s-a dezgheţat.
Săptămâna trecută a îngheţat tot. Polei pe străduţe. Sticlă. Fac până la maşină 10 minute cu paşi mici şi chinuiţi, ca de gheişă. Îmi reiau tabieturile - pornesc motorul, reglez căldura, îmi mufez telefonul. Ceva însă era în neregulă. Era prea...întuneric. Pe parbriz, pe geamuri, pe lunetă se pusese un strat gros de gheaţă. Gros adică 1 cm. Încerc să raşchetez cu racleta. Nici nu se mişcă. Umblu la cutia cu scule şi scot victorioasă un spray. Fâââââs prelung. Şi se termină. Reuşisem să fac o gaură cu diametrul aproximativ cât un cd, fix în câmpul meu vizual. Şi deodată o văd cum apare, rumenă-n obraji şi pusă pe fapte mari, cu două găleţi aburinde.
- Domnişoară, vă ajut eu. Dau cu apă fierbinte şi vă dezgheţ imediat. Pe doamna blondă cu matizu' am rezolvat în 3 minute. Face două sute de mii.
- Două sute?
- Păi da, câte o sută de găleată.
Acum ştiu că eram într-o situaţie de cacao dar instinctul meu îmi spunea că apa ei fiartă pe geamul meu îngheţat nu face bine. Să-i dea Dumnezeu sănătate profului de fizică.
- Nu, mersi, mă descurc. Se strică.
- N-are nimica, ce nu ştiu eu? Hai că vă stricaţi manichiura (asta e clar strategie! ştie să vândă).
Prefer să dau două sute de mii pe o manichiură nouă, mă gândesc...
- Auziţi, dar unui bărbat i-aţi dezgheţat-o?
- A, nu. N-a vrut nici administratoru', nici domnu' inginer de la 3 să le torn apă fierbinte.
- Exact.
De atunci nu prea mai încearcă. Cel puţin nu la mine. Dar măcar sunt mândră că am salvat maşina de la chinuri groaznice. Între noi fie vorba, mă gândesc că la vară o să încerce să-mi spele maşina. Cu cif, ca să se ia mai bine.
Acum ştiu că eram într-o situaţie de cacao dar instinctul meu îmi spunea că apa ei fiartă pe geamul meu îngheţat nu face bine. Să-i dea Dumnezeu sănătate profului de fizică.
- Nu, mersi, mă descurc. Se strică.
- N-are nimica, ce nu ştiu eu? Hai că vă stricaţi manichiura (asta e clar strategie! ştie să vândă).
Prefer să dau două sute de mii pe o manichiură nouă, mă gândesc...
- Auziţi, dar unui bărbat i-aţi dezgheţat-o?
- A, nu. N-a vrut nici administratoru', nici domnu' inginer de la 3 să le torn apă fierbinte.
- Exact.
De atunci nu prea mai încearcă. Cel puţin nu la mine. Dar măcar sunt mândră că am salvat maşina de la chinuri groaznice. Între noi fie vorba, mă gândesc că la vară o să încerce să-mi spele maşina. Cu cif, ca să se ia mai bine.
15 răspunsuri:
am vazut acum cateva ierni un BMW meseriash ramanand fara geamuri la 3 secunde dupa ce propitarul a dat drumu' la incalzire pe maxim :)
in cazul tau probabil ar fi durat mai putzin
Dacă torni apă rece se dezgheaţă mai repede şi nici nu se sparge parbrizul. Dar dacă ai răbdare, se rezolvă în 10 min, cu încălzirea din maşină. La BMW nu mă pricep... dar parcă se face periculos de repede căldură. Aşa o fi... la banii ăia...
Hehehe, ametzitule, nu am faţă de BMW, nu-i aşa? Anyway, fii binevenit pe blog :)
Motanes, perfect adevărat. Cât despre BMW, întradevăr, cam suspect cu încălzirea instant :))
Mânca-o-ar mama dă fată dăşteaptă!:)) Nu, că ai povestit aşa mişto că mi-am şi imaginat-o: uşor retardată, uşor vicleană, tocmai bună să fie eroina unei povestiri cu sare şi piper, cum ar zice un prieten comun de-al nostru. Mai ales de-al tău! :))))
Ah, de te-ar auzi mama ce mândră ar fi! De fapt cred că citeşte :))
Fiind în spaţiul virtual suntem cu toţii prieteni, nu? A dracu' dedublare :))
lolololol!
Măi, să-ţi trăiască mama şi ei fata!
Cât despre dedublare, parcă era ceva prin mate. Aduceai la acelaşi numitor, simplificai...ceva de genul...:)
Matematica asta, întotdeauna a avut ea metode să-i iasă rezultatul corect :))
Faimoasa intuitie feminina a functionat si de asta data. :)
@Pisicot, eşti în silenzio stampa?
@Kolonelule,intuiţia asta e o chestie care ne aduce numai belele în viaţă şi săgeţi în inimă. Nu ne invidiaţi pentru ea!
Kolonele, aşa zic şi eu. Acum fug ca dracu' de tămâie!
Innu, stai că de-abia am făcut ochi :D
Treaba cu intuiţia e şi de bine şi de rău. Depinde întradevăr în ce ne bagăm şi unde spunem stop :))
"Cu cat mai multa cunoastere, cu atat mai multa suferinta" sau cum? :)
Innuenda, eu nu zic ca n-am intuitie deloc, dar n-o pot compara cu intuitia unei femei. Daca ma pun sa compar intuitia mea cu a ei, ea este un adevarat medium in comparatie cu mine. :)
Nu inzestra intuitia feminina cu atribute negative, nu cred ca merita asta. (si iar ma intreb de unde le scot. uf...)
K, sadly yes...cred că undeva în străfundul sufletului meu mi-aş dori să fiu o blondă proastă.
Hei, pe de altă parte aş putea să mă angajez la FBI!
Corectitudinea politica condamna asocierea cuvantului "prost" cu o anumita culoare a parului. :)
Acum, sincer...
Pisicot, blonda te poti vopsi, insa este imposibil sa devii cum ai zis tu. E buna intuitia asta, face parte din interioritate voastra. (si a noastra uneori). V-o fi dat-o Dumnezeu cu un scop, cine stie... :)
Păi da, se cheamă instinct de supravieţuire. Şi implicit de perpetuare a speciei. Sună frumos dar implică trecerea prin foc şi pară :)
http://dono.ro/?p=127
Trimiteți un comentariu