Mă tot gândesc că sunt lucruri în viaţă care au meritat investiţia. Fie ea emoţională (aaa, ce frumos...dar nu despre asta o să vă povestesc) dar fie ea şi materială. Adică lucruri în care am investit, uneori fără mare efort, alteori cu inima strânsă că am golit visteria.
Dar care au meritat.
Ca de exemplu o pereche de pantofi pe care am dat acum mulţi ani vreo-sutăcinzeci de euro dar de care încă sunt mândră. Plus că nu-şi arată vârsta. Sau colecţia de cosmetice MAC, adunată cu greu din toată lumea. Şi pe care cu emoţie încă o completez ori de câte ori plec. Sau perechea de jeans de la Barcelona din care nu ies şi în care am investit atât de puţin, că era la rebajas.
Mi-am adus aminte de toate astea astăzi dimineaţă când am ridicat ochii spre cer şi, prin trapa maşinii, am văzut milioane de fulgi mari-mari care dansau ameţitor, se zbăteau şi apoi se aşezau cuminţi, în straturi, desupra mea. Uitasem cum este. Pur şi simplu uitasem ce senzaţie minunată te surprinde uite-aşa, într-o zi mohorâtă de luni. Şi de-abia aştept să se încălzească un pic ca să deschid trapa şi să las soarele să mă facă să zâmbesc. Şi să lumineze discret spaţiul în care zilnic îmi petrec măcar o oră.
Ca să revin...şi trapa mea intră în categoria investiţii bune. Nu m-am zgârcit când am luat-o şi mi-am dorit-o foarte mult. De fapt am preferat să aştept mai mult dar să primesc o maşină aşa cum vroiam.
Ca de exemplu o pereche de pantofi pe care am dat acum mulţi ani vreo-sutăcinzeci de euro dar de care încă sunt mândră. Plus că nu-şi arată vârsta. Sau colecţia de cosmetice MAC, adunată cu greu din toată lumea. Şi pe care cu emoţie încă o completez ori de câte ori plec. Sau perechea de jeans de la Barcelona din care nu ies şi în care am investit atât de puţin, că era la rebajas.
Mi-am adus aminte de toate astea astăzi dimineaţă când am ridicat ochii spre cer şi, prin trapa maşinii, am văzut milioane de fulgi mari-mari care dansau ameţitor, se zbăteau şi apoi se aşezau cuminţi, în straturi, desupra mea. Uitasem cum este. Pur şi simplu uitasem ce senzaţie minunată te surprinde uite-aşa, într-o zi mohorâtă de luni. Şi de-abia aştept să se încălzească un pic ca să deschid trapa şi să las soarele să mă facă să zâmbesc. Şi să lumineze discret spaţiul în care zilnic îmi petrec măcar o oră.
Ca să revin...şi trapa mea intră în categoria investiţii bune. Nu m-am zgârcit când am luat-o şi mi-am dorit-o foarte mult. De fapt am preferat să aştept mai mult dar să primesc o maşină aşa cum vroiam.
Şi din nou a meritat investiţia.
7 răspunsuri:
În felul lui (sau în felul tău) şi acest blog este o investiţie.
pe mine ma rup investitiile nefericite. tonele de bluze care stau cu eticheta pe ele in dulap.
Este, Motanes. Exact ce spuneam. Vorbim de investiţii fericite, da?
Maria, treaba asta am omis-o elegant :)
În viaţa fiecăruia există şi astfel de investiţii mai puţin fericite. Hai să ne organizăm să facem schimb!
Cine-s MAC alea şi ce ştiu ele? La mine primele cosmetice de care m-am îndrăgostit au fost unele Pupa.
am putea face un fel de targ.....cine ce prostii a mai cumparat, poate le vre altcineva
eu n-am vrut trapa de sticla, gandindu-ma absurd ca va fi prea multa lumina in masina si-as putea fi mult mai usor reperata cand nu port centura!
imaginandu-mi scena cu fulgii, mai ca-mi pare rau.
dar o investitie buna din punctul meu de vedere o reprezinta ferestrele mele de la mansarda, cele de pe acoperisul casei. pe-acolo vad eu fulgii, norii, ploaia sau stelele. pe-acolo o sa-mi intre soarele direct in casa!!
despre investitii proaste nici nu ma gandesc sa vorbesc. ma prefac ca nu s-au intamplat... :))
Innu, MAC este o gamă profesională folosită de make-up artişti. Nu arată comercial dar sunt foarte bune. Şi evident nu se găsesc în România. Când mai dai o fugă la Paris încearcă-le. Sau intră pe link-ul de la mine din what I like.
Maria, aşa ziceam şi eu. Aşa făceam în liceu :))
Zuzeta, bine ai revenit :)
Te invidiez! Ferestre de mansardă? Sunt visul meu.
Trimiteți un comentariu