Urăsc mall-ul nou, ăla de la Eroii Revoluţiei. L-am urât din prima clipă. Nici măcar nu mi-e în drum, nici măcar nu sunt addicted to malls, nici măcar nu eram curioasă dar după deschidere m-am gândit să văd şi eu despre ce e vorba. Acum constat că nu pierdeam nimic dacă nu mă duceam.
În primul rând că mi-am rupt maşina (nu că la mine pe stradă ar fi mai bine...dar totuşi). Apoi, cu greu şi cu şpagă am reuşit să parchez într-o rână pe un trotuar, aproape cu roţile-n sus, graţie amabilităţii unui bodyguard. Eram în fustă, aşa că un tramvai întreg s-a bucurat preţ de o clipă. În parcarea subterană nu mai erau locuri libere. Nici nu m-a mirat, cred că erau 50 cu totul. Bun, intru. Încă se amenaja. După vreo lună de la deshidere încă erau magazine în construcţie, cu meseriaşii aferenţi cu fesu-ntr-o parte şi sprijiniţi în lopată. Evident fluierături şi pâsâilei. Am avut mereu succes la ăştia. Pe culoare, puradei. Şi şmecheraşi, cei de genul am-opt-ani-da'-sunt-rău. Sunt din cartier, îmi spune cineva. Da' ce-am nimerit în Ferentari şi nu ştiu? Dau o tură şi mă lămuresc, nimic interesant. Îmi iau o clătită cu Nutella şi banane de la Crêpes Bretonnes ca să mă-ndulcesc. Oricum, asta ar fi singura amintire plăcută.
A doua oară am ajuns acolo la un film. M-am gândit că poate e mai liber decât în alte mall-uri. O fi. Dar cityplex-ul sau cum i-o zice nu face deranjul. Nici banii. Sălile sunt mici şi scaunele neprietenoase. Asta aşa, frumos spus. Spatele şi (pardon) popoul meu au spus altceva.
Acum câteva luni am fost din nou şi probabil pentru ultima oară. Nu am putut refuza invitaţia la un private screening. Adică eu să dorm liniştită când alţii văd înaintea mea 4, 3, 2? Nu. Aşa că mă duc. Încerc să intru în parcare. Bariera pusă. Bodyguard nu. Mă învârt de 2 ori în jurul mall-ului încercând să găsesc totuşi o intrare. La un moment dat chiar mă amuz. Eram ca Chevy Chase în filmul ăla la Paris, în jurul Arcului de Triumf. Găsesc ceva - "Acces marfă". Merge şi aici, zic. Cobor, parchez. Nu-mi vine să cred. 30 de metri mai încolo văd parcarea pentru clienţi, după un grilaj. Şi cum naiba se ajunge acolo?? Reuşesc să mă strecor şi mă orientez după uşa de acces către scări, pe care o ştiam de data trecută. Spooky era că nu era nici dracu' pe acolo. Hmm. Sunt la primul stadiu de panică. Calculată cum sunt mă gândesc să-l sun pe EL, măcar să ştie de mine (dragule, nu ştiu exact unde sunt, mi-e cam frică, dar rămâne să ne vedem la film, tu nu-ţi face griji). Deschid uşa şi încep să urc pe scara model melc. Nu-i nimeni. Prima uşă de exit e încuiată. Continui să urc. A doua e legată cu sârmă. Sunt la stadiul doi. Mi se ridică firele de păr pe ceafă. Mai urc un pic şi cu groază văd cum tavanul e din ce în ce mai jos. Nu mai recunosc nimic în jur. Îmi dau seama că ori sunt într-un univers paralel ori it's a dead end şi instinctul îmi spune să mă întorc fugind-mâncând-pământul înapoi la maşină. Am văzut filme care începeau aşa...
În parcare o doamnă bodyguard îmi zice.
- S-a închis parcarea asta, trebuie să ieşiţi şi să mergeţi vis-a-vis.
- Nu pot să o las aici? (tocmai văzusem o uşă - acces magazine, ura!).
- Nu.
Ies, parchez unde îmi zice, intru în mall. Parcă trec în altă dimensiune. Muzică, agitaţie, culoare. Filmul a meritat, experienţa de a merge (din nou) in mall, nu. Tot mai bine la mine, la Vitan. Gherţoi, trompete, ciudaţi...dar sunt ai mei, îi ştiu - vorba bancului - de când erau mici.
În primul rând că mi-am rupt maşina (nu că la mine pe stradă ar fi mai bine...dar totuşi). Apoi, cu greu şi cu şpagă am reuşit să parchez într-o rână pe un trotuar, aproape cu roţile-n sus, graţie amabilităţii unui bodyguard. Eram în fustă, aşa că un tramvai întreg s-a bucurat preţ de o clipă. În parcarea subterană nu mai erau locuri libere. Nici nu m-a mirat, cred că erau 50 cu totul. Bun, intru. Încă se amenaja. După vreo lună de la deshidere încă erau magazine în construcţie, cu meseriaşii aferenţi cu fesu-ntr-o parte şi sprijiniţi în lopată. Evident fluierături şi pâsâilei. Am avut mereu succes la ăştia. Pe culoare, puradei. Şi şmecheraşi, cei de genul am-opt-ani-da'-sunt-rău. Sunt din cartier, îmi spune cineva. Da' ce-am nimerit în Ferentari şi nu ştiu? Dau o tură şi mă lămuresc, nimic interesant. Îmi iau o clătită cu Nutella şi banane de la Crêpes Bretonnes ca să mă-ndulcesc. Oricum, asta ar fi singura amintire plăcută.
A doua oară am ajuns acolo la un film. M-am gândit că poate e mai liber decât în alte mall-uri. O fi. Dar cityplex-ul sau cum i-o zice nu face deranjul. Nici banii. Sălile sunt mici şi scaunele neprietenoase. Asta aşa, frumos spus. Spatele şi (pardon) popoul meu au spus altceva.
Acum câteva luni am fost din nou şi probabil pentru ultima oară. Nu am putut refuza invitaţia la un private screening. Adică eu să dorm liniştită când alţii văd înaintea mea 4, 3, 2? Nu. Aşa că mă duc. Încerc să intru în parcare. Bariera pusă. Bodyguard nu. Mă învârt de 2 ori în jurul mall-ului încercând să găsesc totuşi o intrare. La un moment dat chiar mă amuz. Eram ca Chevy Chase în filmul ăla la Paris, în jurul Arcului de Triumf. Găsesc ceva - "Acces marfă". Merge şi aici, zic. Cobor, parchez. Nu-mi vine să cred. 30 de metri mai încolo văd parcarea pentru clienţi, după un grilaj. Şi cum naiba se ajunge acolo?? Reuşesc să mă strecor şi mă orientez după uşa de acces către scări, pe care o ştiam de data trecută. Spooky era că nu era nici dracu' pe acolo. Hmm. Sunt la primul stadiu de panică. Calculată cum sunt mă gândesc să-l sun pe EL, măcar să ştie de mine (dragule, nu ştiu exact unde sunt, mi-e cam frică, dar rămâne să ne vedem la film, tu nu-ţi face griji). Deschid uşa şi încep să urc pe scara model melc. Nu-i nimeni. Prima uşă de exit e încuiată. Continui să urc. A doua e legată cu sârmă. Sunt la stadiul doi. Mi se ridică firele de păr pe ceafă. Mai urc un pic şi cu groază văd cum tavanul e din ce în ce mai jos. Nu mai recunosc nimic în jur. Îmi dau seama că ori sunt într-un univers paralel ori it's a dead end şi instinctul îmi spune să mă întorc fugind-mâncând-pământul înapoi la maşină. Am văzut filme care începeau aşa...
În parcare o doamnă bodyguard îmi zice.
- S-a închis parcarea asta, trebuie să ieşiţi şi să mergeţi vis-a-vis.
- Nu pot să o las aici? (tocmai văzusem o uşă - acces magazine, ura!).
- Nu.
Ies, parchez unde îmi zice, intru în mall. Parcă trec în altă dimensiune. Muzică, agitaţie, culoare. Filmul a meritat, experienţa de a merge (din nou) in mall, nu. Tot mai bine la mine, la Vitan. Gherţoi, trompete, ciudaţi...dar sunt ai mei, îi ştiu - vorba bancului - de când erau mici.
8 răspunsuri:
Hehehe,înţeleg că ai văzut un film de groază în deschidere. Deci 2 filme într-o singură seară: norocoaso!
Şi a fost şi gratis :D
Pai matale ai parte gratis de "thrill, suspense, surrealistic set-up" - tot tacamul de Hollywood - si te sparii asa? Ia sa chemi data viitoare si un regizor cu o echipa de filmare ca sa faci concurenta la "4, 3, 2".
Păi să ştii că la un moment dat am crezut că sunt la camera ascunsă :D
Deci ca sa fim intelesi : vitan mall rulez! :) poate o fi si avantajul primului venit, cine stie...
Oricum, trebuie sa sesizez ca fustele doamnelor sunt foarte importante in ziua de astazi, mijlocind neobosit pentru indeplinirea unor mici dorinte precum locul de parcare. Corolar : fustele doamnelor reprezinta o suma de avantaje.
De unde le-oi scoate...
Oricum, cea mai tare chestie am vazut-o la un hypermarket cu parcare subterana. Intr-o zi de sambata, aceasta era inchisa pentru ca se lucra. L-am intrebat pe nenea cu fes de ce nu lucreaza si ei duminica sau seara dupa program si nenea cu fes mi-a raspuns candid : domnu, io nu sunt decat cu paza aici. intrebati pe sefi.
zau ca mi-a parut rau de el.
Aşa, aşa, deci mă înţelegi!
În legătură cu fustele doamnelor...stai că mi-ai dat o idee :)
Mie niciodata nu mi-a placut ideea de mall! Ptr. mine e ca un fel de magazin universal comunist:) Iar in Bucuresti, singurul mall in care am aterizat a fost cel din Vitan, care mi s-a parut plin de oameni de proasta calitate...daca imi amintesc bine, unii chiar fumau, ceea ce forma atmosfera de bodega-crisma:)
Ina, salutare!
Nici eu nu sunt mandra de mall-ul din Vitan, dar imi este foarte aproape de casa :)
In rest...ai vazut cum sta treaba :))
Trimiteți un comentariu