Uite c-am ajuns şi la partea a doua. Ar mai fi, dar mă opresc. În primul rând pentru că voi fi acuzată că sunt misogină. Şi apoi o să vă gândiţi că eu chiar le iau în serios...
5. Femeile sunt optimiste incurabile. Bărbaţii sunt pesimişti (sau, în fine, îşi recunosc limitele). Exemplu: el are o relaţie complicată cu ea. Îi place dar nu e decis şi e clar că din varii motive nu o să reziste. E leneş să întreţină relaţia. De fapt e realist. Şi decide să-i spună bye. Evident, împachetează totul frumos - că e mai bine aşa, că îi redă libertatea, că ea merită mai mult... bla bla bla. Ea în schimb vrea să creadă. Şi speră. Visează că el nu a minţit şi speră că la un moment dat se va răzgândi. Never in a million years. Cum adică te iubesc dar o să-ţi fie mai bine fără mine?? Muhahahaha.
6. Bărbaţii sunt war-like. Femeile (încă) nu reuşesc să înveţe din greşeli. Exemplu: el luptă cinstit, bărbăteşte, îşi recunoaşte înfrângerea, se retrage la timp. Ea face mereu alianţe greşite, îşi risipeşte energia prin ură, se luptă pe două fronturi în acelaşi timp (şi cu el şi cu ele). De multe ori ea câştigă, dar îşi dă seama că e prea obosită să-l mai vrea.
7. Bărbaţii aşteaptă rezultate. Femeile se pierd (undeva pe drum) în detalii. Exemplu: ea se pregăteşte pentru întâlnire - se machiază, se coafează, îşi alege rochia... Crede că totul este perfect şi aşteaptă aprecierea lui. Lui, în schimb, i se pare normal ca ea să fie aşa. Dacă nu ar fi avut unghiile perfecte cu siguranţă observa :)
8. Bărbaţii renunţă for good. Când spun gata, e gata. Femeile renunţă de amorul artei. Exemplu: el decide să o rupă cu ea. Îi spune gata şi pur şi simplu asta vrea, s-a săturat. Ea în schimb i-ar da papucii, ar pleaca la mama, ar plânge şi ar face scandal. Sau toate la un loc. De fapt poate nici nu-l vrea înapoi... Dar merită osteneala dacă îl vede cu flori în prag. Sau cu bomboane. Să vă spun un secret: nu-i mai duceţi bomboane. Sunt două variante. Ori o să creadă că sunteţi un nesimţitor şi că nu vă pasă de cura ei de slăbire. Ori o să creadă că o consideraţi prea slabă. În nici un caz nu va aprecia gestul :))
5. Femeile sunt optimiste incurabile. Bărbaţii sunt pesimişti (sau, în fine, îşi recunosc limitele). Exemplu: el are o relaţie complicată cu ea. Îi place dar nu e decis şi e clar că din varii motive nu o să reziste. E leneş să întreţină relaţia. De fapt e realist. Şi decide să-i spună bye. Evident, împachetează totul frumos - că e mai bine aşa, că îi redă libertatea, că ea merită mai mult... bla bla bla. Ea în schimb vrea să creadă. Şi speră. Visează că el nu a minţit şi speră că la un moment dat se va răzgândi. Never in a million years. Cum adică te iubesc dar o să-ţi fie mai bine fără mine?? Muhahahaha.
6. Bărbaţii sunt war-like. Femeile (încă) nu reuşesc să înveţe din greşeli. Exemplu: el luptă cinstit, bărbăteşte, îşi recunoaşte înfrângerea, se retrage la timp. Ea face mereu alianţe greşite, îşi risipeşte energia prin ură, se luptă pe două fronturi în acelaşi timp (şi cu el şi cu ele). De multe ori ea câştigă, dar îşi dă seama că e prea obosită să-l mai vrea.
7. Bărbaţii aşteaptă rezultate. Femeile se pierd (undeva pe drum) în detalii. Exemplu: ea se pregăteşte pentru întâlnire - se machiază, se coafează, îşi alege rochia... Crede că totul este perfect şi aşteaptă aprecierea lui. Lui, în schimb, i se pare normal ca ea să fie aşa. Dacă nu ar fi avut unghiile perfecte cu siguranţă observa :)
8. Bărbaţii renunţă for good. Când spun gata, e gata. Femeile renunţă de amorul artei. Exemplu: el decide să o rupă cu ea. Îi spune gata şi pur şi simplu asta vrea, s-a săturat. Ea în schimb i-ar da papucii, ar pleaca la mama, ar plânge şi ar face scandal. Sau toate la un loc. De fapt poate nici nu-l vrea înapoi... Dar merită osteneala dacă îl vede cu flori în prag. Sau cu bomboane. Să vă spun un secret: nu-i mai duceţi bomboane. Sunt două variante. Ori o să creadă că sunteţi un nesimţitor şi că nu vă pasă de cura ei de slăbire. Ori o să creadă că o consideraţi prea slabă. În nici un caz nu va aprecia gestul :))
6 răspunsuri:
Nu-s nene pesimisti. Si nici nu se termina usor. Gasesti cate unul care isi pierde capul dupa una si n-ai ce-i mai face, il dai afara pe usa, intra pe geam, numai sa-si vada (presupusa) mandra. Orice i-ai spune si face tot batut cu leuca ramane si pana ii trece sa te tii ...
Vorbesc din experienta. Si-a mea si-a altora. ;-)
Vai, Cristian, tu??! Grăieşte vocea raţiunii :))
Mda, cu damblalele nu-i de joacă.
Chiar aşa e de complicat?! Uhaaa...
Cu femeile da, dragule :))
Iar eu trăiesc cu speranţa că, dacă scriu şi râd despre asta, măcar conştientizez. Şi deci pe jumate n-oi fi chiar aşa :D
Dar mai e restul de 3 miliarde.
Macar daca ar fi fost greselile tineretii. As fi avut o scuza. Dar se pare ca mi-am revenit. Pana data viitoare. Deh, "Nu spune 'Hop!' pana n-ai sarit parleazul."
Asta era tot vocea ratiunii! ... naste monstri. =))
Hehehe, uite şi un bărbat care recunoaşte :)
Vârsta, maică, vârsta. Nu mai e ca la 20...
Trimiteți un comentariu