vineri, februarie 29, 2008

Drept la replică

Am ajuns la ora bilanţului. După două luni de blogăreală e momentul să iau atitudine. Prea multe se întâmplă, prea aud şuşoteli, prea sunt arătată cu degetul.
So, here it is:

1. Mission statement
"Pentru lucruri triste vizitaţi alte bloguri". Aşa să fie! Sunt pusă pe distracţie, veselie, voie bună. Sunt atâtea lucruri triste în lume ... iar rolul meu este de a face măcar pe cineva să zâmbească. Dacă reuşesc, mission accomplished.

2. Readers
Sunt de trei feluri:
- bloggers
- dependenţii de web (încă nu bloggeri)
- shadows
Shadows sunt cei care mă citesc dar nu comenteză. Sunt fanii tăcuţi :) Culmea e că de la ei am cele mai vehemente replici, pe mess ce-i drept. Sau la telefon. Şi e normal, nu-şi consumă energia clicând "post a comment" de 10 ori pe zi. Ţin în ei şi când mă prind... ia uite ce probleme au (iar eu mă simt datoare să le prezint şi să le răspund):

- "ce-i păţit? te simţi bine? ce-i cu post-urile astea deprimate?"
Adică mai scriu şi eu de floare-albastră, de corazon, de dor de ducă, de iubiri, de vise ... şi ei, ei nu înţeleg. Dragilor, ştiu că la cafeaua de dimineaţă vă doriţi să râdeţi cu Pisicot da' n-are fata inspiraţie zilnică! Şi ce, n-am scris eu poveşti cu tâlc? Mai de suflet dar cu notă optimistă în final? Biiiiine, să nu mă enervaţi că mă apuc de lacrimogene şi suicidale, că pot!

- "azi n-ai scris nimic? păi ce faci, închizi blogul?"
Ei, poftim. Îi învăţ cu binele. Şi uite ce aud. Nu vă mai satură Dumnezeu!!!

- "da' despre mine de ce nu scrii?"
Hopa, Houston we have a problem! A fost suficient să scriu despre unul şi s-au pornit. Ge-lo-zi-e. Of, bine, o să primiţi şi voi ofranda. Înscrierile se fac pe adresa de e-mail.

3. Topics
Mă inspir din orice. Nu mi-am propus să scriu despre ceva anume. Am subiecte în minte (şi în agendă, pentru că sunt senilă) dar încă aştept inspiraţia. Altele vin cât ai clipi şi le scriu pe nerăsuflate. Dar mi-ar plăcea să pot să scriu despre multe lucruri. Delicate, dure, intime, nedrepte. Subiecte tabu. Poate altă dată, pe alt blog, după ce ăsta o să moară şi o să mă reinventez.

Pe de altă parte există un paradox. Topic-urile care mie mi se par interesante au 3 comentarii iar dacă pun un pantof pe blog, sar de 30. Dumnezeu să vă înţeleagă!

4. Suggestions
Ca să nu fie discuţii, vă aştept sugestiile, laudele şi înjurăturile la noua adresă a lui Pisicot:
pisicot_blog@yahoo.com

Ce să mai zic? Forţa să fie cu voi. Şi inspiraţia cu mine.

12 răspunsuri:

Anonim spunea...

Ţine-o cum ai apucat-o. Cât despre treaba cu pantoful e normal să ai reacţii mai multe. În presă îi spune "ştire de proximitate".

Normal că o să mă intereseze mai mult preţurile din Crângaşi decât un răboi în Afganistan. Asta-i treaba cu pantoful. Nu te necăji. E ciudat, dar e demonstrat ştiinţific.

zuzeta spunea...

pai doamna, la posturile bune lumea ramane fara cuvinte!!!

un fel de "v-am lasat muti!" :))

Pisicot spunea...

Motane, mulţumesc de încurajări :)
Deci să mai postez câte o bârfă mică din când în când...

Zuzeta, vai ce bine le spui! Aşa, asa :-))

piatra fara nume spunea...

eu ma abtin sa zic de pantofi desi as vrea, da imi musc degetele!
ar iesi doar interjectii oricum, :)

maria spunea...

yume- pai de ce sa te abtii????? ca e super fun.
pisicot- stiu, eu cind ma bag in politica am ca la vreo 2 comentarii. altfel, cind pic pe mov, nu ne mai oprim

miki spunea...

bai nene, si eu am aceeasi problema. iar motanes are dreptate doar partial. uite un exemplu: am scris despre vecinii mei si apucaturile lor. toata lumea are ce povesti despre vecini, asa ca a fost inghesuiala mare la commenturi. cam 40 au fost atunci. am scris si despre spalatorie auto. tot de proximitate, da? tot cu povesti traite de toata lumea. ei bine, nu s-au adunat 10 commenturi. Iar odata cu aceasta intamplare, scara mea de valori a fost iar data peste cap!

deci, doamnelor, domnilor, stimati blogo-academicieni, cum explicati acest fenomen?

Pisicot spunea...

Yume, sunt convinsă că ar fi interjecţii de plăcere :)) Go for it!

Maria, vezi??

M., un blogo-academician de renume îmi spune aşa: lumea s-a săturat de politică, de tristeţuri, de profunzimi. Vrea bârfe, combinaţii, veselie, shopping! Aşa o fi.

Deci...eu dsepre ce să mai scriu??

Anonim spunea...

Pisicot, de cand cu hamsiile alea, imi miroase a mare cand intru pe blogul tau. Si a vacanta, deci trebuie sa-ti multumesc.

E atmosfera placuta aici la tine. :)

innuenda spunea...

Interesant. Deci avem acum adresa de mail. Daca facem schimb si de messengeruri presimt ca ne mutam in internet si o sa traim pixeliti multi ani fericiti :)) Sigur, ar exista si posibilitatea sa facem schimb de numere de mobil si sa devenim, din prieteni virtuali, prieteni conectati sau...ma rog, conexati. :)

Norocul nostru e primavara asta care promite sa ne mai scoata de prin case.

Pisicot eu promit sa-ti scriu. Si pe email, poti sa-mi zici cate chestii dure, intime sau excesive ai de zis. Nici nu va mai trebui sa te reinventezi. O sa fii tot tu, doar ca intr-o alta forma de comunicare. Am trecut la next level, darling. God help us! :))

Pisicot spunea...

K, mulţumesc :)
Şi pentru că ai fost cuminte, ţi se mai pregăteşte o surpriză.

Innu, vorba cuiva. Tu nu-i cunoşti pe oamenii ăştia? Şi ai de gând să-i cunoşti? Să vă vedeţi?

innuenda spunea...

În ceea ce mă priveşte, mie îmi convine deocamdată versiunea digitală a prieteniei noastre. Eu nu mă las din prima aşa...
Sigur, dacă mai vorbim, ne mai împrietenim, poate dau şi un număr de telefon :))...prin vară.

Ei şi în ritmul ăsta, cine ştie, până la sfârşitul anului, dar numai dacă nu mai pot trăi fără asta, poate oi zice şi pe unde-mi beau cafeaua în oraş, să aranjăm o întâlnire întâmplătoare.

Dar mie îmi place aici, deocamdată. Oamenii sunt mult mai deschişi cu străinii....aţi observat?

Pisicot spunea...

Evident Innu, ăsta e şi farmecul relaţiilor online :)